Prestaţie tabulară. Decizia nr. 629/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 629/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 22-12-2015 în dosarul nr. 629/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 629/A
Ședința publică din 22 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător M. B. P.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea apelului declarat de apelanții P. V. și P. I., domiciliați în V. de S., ., jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 553/9.04.2015 pronunțată de Judecătoria V. de S. în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare validarea contractului de vânzare-cumpărare
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 9.12.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 22.12.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. 553/9.04.2015 pronunțată de Judecătoria V. de S. în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanții P. V. și P. I., în contradictoriu cu pârâții G. I. L. și Orașul V. de S. prin P., în reprezentarea pârâtului cu domiciliu necunoscut Stein V., proprietar de carte funciară, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că acțiunea reclamanților vizează în principal pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil identificat în CF nr. 2074 V. de S. nr.top.5936/2/2/5, astfel că, s-a solicitat, ca prim petit, constatarea dobândirii de către vânzătoare a unui drept de proprietate, prin moștenire, asupra imobilului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui validare se cere.
Din extrasul CF nr. 2074 V. de S., depus la dosarul cauzei, reiese că asupra terenului cu nr.top. 5936/2/24, în suprafață de 3319 mp este înscris ca și proprietar tabular pârâtul Stein V. (fila 60)
Așa cum reiese din Planul de amplasament și delimitare necontestat de părți expertul top. T. N. a procedat la dezmembrarea nr.top.5936/2/24 în două parcele noi, una în suprafață de 919 mp, care rămâne pe vechiul proprietar și care după dezmembrare a primit nr.top. 5936/2/2/6 și una în suprafață de 2400 mp, care după dezmembrare a primit nr.top.5936/2/2/5.
P. înscrisul denumit de părți ,,Contract de vânzare-cumpărare”, încheiat la data de 22 iunie 2008, numita P. A. a consimțit la vânzarea către reclamanți a unei suprafețe de 2400 mp teren, precum și casa din lemn, în suprafață de 50 mp, situate în V. de S., la locul numit ,,Valea Sasului”, . în CF 2074 nr.top.5936/2/2/5, prețul vânzării, de 15.000 lei fiind achitat integral de cumpărători la aceeași dată, aceștia intrând în posesia imobilului, așa cum reiese din convenția în cauză, în care se mai menționează că vânzătoarea a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin moștenire (fila 6).
Conform certificatului de deces . nr._ emis de Primăria V. de S., numita P. A., fostă cu ultimul domiciliu în V. de S., ..99, jud.Maramureș, a decedat la data de 05.03.2009 (fila 7) din Încheierea nr.44/16.10.2014 emisă de SPN C. M.-I. și S. C. reieșind că succesiunea după defunctă nu a fost dezbătută notarial, nu s-au găsit înregistrate testamente, donații, convenții matrimoniale, acte juridice de revocare sau modificare a acestora, declarații de opțiuni succesorale(fila 30)
În ce privește terenul menționat în convenția de vânzare-cumpărare încheiată la data de 22.06.2008, se reține că, art.2 al.1 din Titlul X al Legii nr.247/2005 - abrogat prin . noului Cod civil, conf. art. 230 lit. aa) din Legea nr.71/2011, dar aplicabil speței de față potrivit principiului ,,tempus regit actum”, instituie o excepție de la principiul consensualismului care caracterizează vânzarea, arătând că terenurile pot fi înstrăinate sau dobândite prin acte juridice între vii, sub sancțiunea nulității absolute, numai dacă actul a fost încheiat în formă autentică, astfel că înscrisul sub semnătură privată încheiat între părți și intitulat ,,contract de vânzare-cumpărare”, este nul ca și contract de vânzare-cumpărare al terenului ce face obiectul vânzării, forma autentică consacrată de lege fiind cerută ad validitatem pentru înstrăinarea sau dobândirea terenurilor prin acte juridice între vii.
Însă, văzând dispozițiile art. 978 cod civil vechi, aplicabil speței, potrivit cărora ,, când o clauză este primitoare de două înțelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu acela ce n-ar produce niciunul”, raportat la manifestarea expresă de voință a părților contractante, aceasta fiind făcută cu scopul de a produce efecte juridice, în speță de a realiza transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului de la pârâta-vânzătoare la reclamanții-cumpărători, instanța a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru ca înscrisul încheiat la data de 22.06.2008, nul ca și contract de vânzare-cumpărare, să aibă valoare, ca efect al conversiunii acestuia, ca și antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la terenul menționat în acesta, întrunind toate condițiile de valabilitate impuse de art.948 Cod civil.
Astfel, părțile au avut capacitatea de a încheia actul juridic, iar consimțământul acestora a fost exprimat la încheierea actului. Obiectul convenției încheiate între părți există în momentul încheierii acesteia, este determinat, fiind individualizat prin indicarea amplasării și suprafeței, se află în circuitul civil, este licit și moral. Prețul vânzării este determinat, fiind stabilit în lei, este sincer și serios, întrunind condițiile impuse de art.1303 Cod civil. Referitor la cauza antecontractului, aceasta există, este licită și morală, fiind întrunite condițiile art. 966 din Codul civil. P. încheierea actelor juridice în cauză reclamanții au urmărit procurarea imobilului, iar vânzătoarea a urmărit obținerea unei contraprestații constând într-o sumă de bani în schimbul obiectului vânzării.
Instanța mai reține și faptul că reclamanții, în calitate de promitenți- cumpărători, și-au îndeplinit obligația contractuală de a plăti prețul, achitând încă de la încheierea antecontractului întreaga sumă la care s-au obligat, intrând în posesia imobilului la aceeași dată. Însă, deși părțile s-au înțeles asupra lucrului și prețului vânzării, imobilul fiind chiar predat, vânzarea-cumpărarea nu poate fi considerată încheiată în lipsa actului autentic care să o consfințească, dar promisiunea de a se încheia acest act este valabilă pentru ambele părți.
În art.5 al.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005 s-a prevăzut expres că, în situația în care, ulterior încheierii unui antecontract cu privire la teren una din părți refuză să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă, ce poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Așa cum a statuat doctrina și practica judiciară, pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil, în temeiul art. art.5 al.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005, văzând și prevederile art.1073 și următoarele Cod civil, alături de îndeplinirea condiției existenței unui antecontract valabil încheiat, trebuie să fie îndeplinite toate condițiile necesare pentru transmiterea proprietății, printre care și aceea ca promitentul-vânzător să aibă calitatea de proprietar al imobilului înstrăinat.
Cu privire la acest aspect s-a reținut că terenul menționat în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanți și defuncta P. A. are ca și proprietar tabular pe pârâtul Stein V., în reprezentarea căruia a fost citat Orașul V. de S. prin P..
Cartea funciară are rolul de a sigura publicitatea integrală a drepturilor, actelor și faptelor juridice privitoare la imobilele ce fac obiectul acestora, presupunându-se astfel, în temeiul principiului legalității și al forței probante a înscrierilor în cartea funciară, că totalitatea raporturilor juridice referitoare la bunurile imobile care se regăsesc în evidențele de carte funciară exprimă realitatea. Potrivit principiul relativității înscrierilor în cartea funciară, înscrierea unui drept în cartea funciară se face numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, era înscris în cartea funciară ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea ar urma să fie făcută, asigurând securitatea dinamică a circuitului civil și aplicarea, în sistemul de carte funciară, a regulii de drept material ,,nemo plus iuris in alium transferre potest quam ipse habet”, atâta timp cât, prin aplicarea lui, rezultă că drepturile noului achizitor nu pot deriva decât de la adevăratul titular înscris ca atare în cartea funciară.
Reclamanții, având apărător calificat, nu au opus vreun drept proprietarului de carte funciară (opunând un drept în acest sens doar pârâtei inițiale P. I.), cu privire la terenul menționat, solicitând să se constate că defuncta a dobândit terenul prin moștenire de la defunctul ei tată, dar nu au arătat și dovedit care a fost modalitatea de transmitere a proprietății terenului de la proprietarul de carte funciară la defunctul antecesor al vânzătoarei terenului, nedovedind că la data decesului acesta avea un drept de proprietate asupra acestor imobile, certificatul de moștenitor depus în probațiune în dovedirea primului petit al acțiunii nefăcând o dovadă în sensul celor de mai sus.
În certificatul de moștenitor nr.102/1977 se arată, cu valoare declarativă doar, care sunt bunurile imobile rămase după defunctul G. C. și moștenitorii acestuia, printre care și defuncta vânzătoare P. A. (fostă G. A.). Nu a fost indicată și făcută dovada modalității în care moștenitorii defunctului G. C. (Kosztan) au ieșit din indiviziune și a faptului că imobilul de natură casă veche din lemn, în suprafață de 50 mp și teren situate în V. de S., la locul numit ,,Valea Sasului”, . de S. au revenit defunctei vânzătoare P. A..
În altă ordine de idei, pentru a valida antecontractul de vânzare-cumpărare cel puțin în privința casei de locuit din lemn, menționată în acesta, reclamanții nu au făcut pe deplin dovada faptului că pârâtul G. I. L. este unicul moștenitor al defunctei P. A., în condițiile în care succesiunea după aceasta nu a fost dezbătută, din certificatul de moștenitor nr.102/1997 reieșind că defuncta P. A. a fost născută G. (implicit reieșind că a fost căsătorită-fără a se arăta dacă soțul acesteia mai trăiește) și că a avut și alți frați, susținându-se că toți aceștia au decedat fără moștenitori-fără însă a se aduce vreo dovadă a acestei afirmații, Anexa 24 emisă de Primăria V. de S. sub nr._/10.04.2014 fiind declarativă (fila 20), iar în declarația autentificată notarial, dată de acest pârât, nefiind făcută vreo mențiune în acest sens (fila 38).
Raportat la toate aceste considerente, instanța a respins acțiunea reclamanților, în privința tuturor petitelor formulate și precizate.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
Împotriva sentinței civile nr. 553/9.04.2015 a Judecătoriei V. de S., în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 cod procedură civilă, au declarat apel apelanții P. V. și P. I., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și rejudecând să se constate validitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 22.06.2008 între apelanți și defuncta vânzătoare P. A., asupra imobilului înscris în CF 2074 nr.top.5936/2/2/5 a orașului V. de S., compus din casă veche de lemn, în suprafață de circa 50 mp și teren în suprafață de 2400 m.p, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și să se dispună înscrierea în cartea funciară, pe numele apelanților, a dreptului de proprietate, astfel dobândit.
În subsidiar, apelanții au solicitat în cazul necesității administrării unui probatoriu complementar, să se caseze hotărârea atacată și să se trimită cauza instanței de fond în rejudecare.
Apelanții critică în motivele de apel hotărârea atacată ale cărei considerente le expun.
Apelanții arată că depun la dosar sentința civilă nr. 1424/12.07.1978, pronunțată în dosarul cu nr.3226/1974 și raportul de expertiză întocmit în acest dosar care a stat la baza emiterii acestei hotărâri dosar în care a fost dezbătută masa succesorală după defunctul G. Kosztan; sentința civilă nr. 1834/1999 pronunțată în dosar nr.379/1996 al Judecătoriei V. de S. și raportul de expertiză întocmit în acest dosar în care sunt evidențiate loturile fiecărei părți, memoriu tehnic întocmit de expertul T. N., care arată că terenul cumpărat de apelanți este unul și același cu cel care i-a revenit defunctei vânzătoare prin hotărârile mai sus menționate; certificatele de deces ale tuturor moștenitorilor lui G. Kosztan, menționați în acest certificat, respectiv G. A., soția supraviețuitoare, G. I.-fiică, G. I.-fiu, G. V.-fiu, alături de cel care a fost depus inițial de noi la dosar, adică certificatul de deces al vânzătoarei, respectiv P. A. năsută G..
Apelanții solicită să se constate că dreptul pe care-l opun proprietarului de carte funciară este uzucapiunea în modalitatea joncțiunii posesiilor, că soțul defunctei vânzătoare era decedat, precum și frații săi, la data la care apelanții au făcut achiziția imobilului, că unicul moștenitor al acestei familii este nepotul de frate – G. I. L., chemat în judecată și care a recunoscut vânzarea, și pe cale de consecință solicită să se admită cererea formulată de apelanți și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la contractul sub semnătură privată încheiat la data de 22.06.2008, să se dispună înscrierea în CF a acestuia drept, conform schiței de dezmembrare depusă la dosar.
Apelanții consideră că probele depuse în plus, în apel, fac dovada faptului că imobilul înstrăinat de defuncta P. A. născută G. constituia bunul propriu al acesteia la momentul vânzării, posesia asupra lor fiind dovedită prin cele două hotărâri judecătorești menționate și depuse la dosar, dar mai ales de expertizele tehnice efectuate în cauză, prima în urmă cu 40 de ani.
Din actul notarial depus la dosar rezultă, în opinia apelanților, că succesiunea după defuncta P. A. nu a fost dezbătută iar din înscrisul autentic depus de unicul moștenitor G. I. L., rezultă recunoașterea acestuia cu privire la vânzarea făcută de defunctă, astfel că deși s-ar putea presupune că ar mai exista alte persoane care ar putea invoca vreun drept la moștenirea acesteia, față de ele a intervenit decăderea din dreptul de acceptare a succesiunii, dreptul nefiind invocat până la această dată.
Cererea de apel nu este motivată în drept.
Apelul este legal timbrat, conform art. 23 din OG 80/2013 – fila 60 din dosarul de apel.
În probațiune apelanții au depus la dosar înscrisuri în fotocopie.
Analizând sentința civilă nr. 553/9.04.2015 a Judecătoriei V. de S., pe baza motivelor de apel formulate în conformitate, în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce succed:
Conform art. 467 alin. 1 Cod procedură civilă apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel stăruind atât în fapt cât și în drept.
În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprind motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța în fond, pe baza celor invocate la prima instanță.
Conform art. 477 Cod procedură civilă alin. 1 instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.
Devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.
În conformitate cu dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.
Conform art. 478 Cod procedură civilă prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe (alin. 1).
Părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri (alin. 2).
În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.
Examinând actele și lucrările dosarului, ansamblul materialului probator administrat, coroborat cu susținerile părților, prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că starea de fapt reținută de către prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege incidente, pe care le-a aplicat în mod corect, în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală, iar criticile formulate de către apelanți fiind neîntemeiate.
În mod corect a reținut prima instanță că reclamanții, având apărător calificat, nu au opus vreun drept proprietarului de carte funciară (opunând un drept în acest sens doar pârâtei inițiale P. I.), cu privire la terenul menționat, solicitând să se constate că defuncta a dobândit terenul prin moștenire de la defunctul ei tată, dar nu au arătat și dovedit care a fost modalitatea de transmitere a proprietății terenului de la proprietarul de carte funciară la defunctul antecesor al vânzătoarei terenului, nedovedind că la data decesului acesta avea un drept de proprietate asupra acestor imobile, certificatul de moștenitor depus în probațiune în dovedirea primului petit al acțiunii nefăcând o dovadă în sensul celor de mai sus.
Așa cum s-a arătat în cele ce preced, în conformitate cu dispozițiile art. 478 cod procedură civilă, în apel nu se pot formula cereri noi, care nu au fost făcute în fața primei instanțe. Instanța de apel nu poate analiza pentru prima dată în etapa procesuală a apelului cereri care nu au fost formulate în fața primei instanțe.
În etapa procesuală a apelului, apelanții P. V. și P. I. formulează cereri noi în sensul art. 478 cod procedură civilă, vizând uzucapiunea și joncțiunea posesiilor, cereri noi care nu pot și soluționate de instanța de apel, investită pentru prima oară în etapa procesuală a apelului cu soluționarea acestora.
Apelanții aveau sarcina probei, însă nu și-au dovedit susținerile.
Înscrisurile noi depuse în apel nu se constituie în mijloace de probă concludente și utile pentru dovedirea susținerilor apelanților.
Acțiunea reclamanților vizează în principal pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil identificat în CF nr. 2074 V. de S. nr.top.5936/2/2/5, astfel că, s-a solicitat, constatarea dobândirii de către vânzătoare a unui drept de proprietate, prin moștenire, asupra imobilului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui validare se cere.
Din extrasul CF nr. 2074 V. de S., depus la dosarul cauzei, reiese că asupra terenului cu nr.top. 5936/2/24, în suprafață de 3319 mp este înscris ca și proprietar tabular pârâtul Stein V. (fila 60).
Reclamanții, având apărător calificat, nu au opus vreun drept proprietarului de carte funciară (opunând un drept în acest sens doar pârâtei inițiale P. I.), cu privire la terenul menționat, solicitând să se constate că defuncta a dobândit terenul prin moștenire de la defunctul ei tată, dar nu au arătat și dovedit care a fost modalitatea de transmitere a proprietății terenului de la proprietarul de carte funciară la defunctul antecesor al vânzătoarei terenului, nedovedind că la data decesului acesta avea un drept de proprietate asupra acestor imobile, certificatul de moștenitor depus în probațiune în dovedirea primului petit al acțiunii nefăcând o dovadă în sensul celor de mai sus.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 480 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat, păstrând sentința atacată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții P. V. și P. I., ambii domiciliați în V. de S., ., jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 553/9 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria V. de S. în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată azi, 22.12.2015 prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. Ț. P. M. B. S. A.
Red. DȚ/6.01.2016
Tred. A.S./8.01.2016- 7 ex
Judecător la fond: V. F. F.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 318/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Legea 10/2001. Sentința nr. 1404/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
