Fond funciar. Decizia nr. 318/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Comentarii

0

Decizia nr. 318/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 318/2015

cod operator 4204

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ Nr. 318/A

Ședința publică din 03 Iulie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A. C. O.

Judecător D. D.

Grefier A. H.

Pe rol fiind soluționarea apelului (intitulat recurs) formulat de apelanta M. C. cu domiciliul în Borcut nr. 139A jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 349/10 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ , având ca obiect fond funciar.

Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de 26.06.2015, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de 03.07.2015, în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului, a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 349 din 10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosar nr._ s-a respins cererea formulată de către reclamanta M. C., în contradictoriu cu pârâta C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Târgu Lăpuș, reprezentată prin primar, având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 1928/75, cod._ din data de 20.01.2006 emis de către C. Județeană Maramureș, ca neîntemeiată.

În considerentele sentinței se rețin următoarele:

„La termenul de judecată din 05.06.2013, instanța a pus în discuția reclamantei dacă aceasta a mai formulat anterior cerere în anularea titlului de proprietate la care face referire.

Reclamanta a arătat că a mai solicitat anularea titlului de proprietate în repetate rânduri, însă obligație de a face ca în prezenta cauză nu a mai formulat. Instanțele de judecată și organele de cercetare penală nu au ținut cont de cererile sale.

La termenul de judecată din 05.06.2013, instanța, din oficiu, a dispus acvirarea dosarelor_ și respectiv_, ale Judecătoriei Tg.Lăpuș.

La același termen, de asemenea, din oficiu instanța a invocat excepția autorității de lucru judecat pe care a pus-o în discuția reclamantei .

Reclamanta nu a fost de acord cu excepția invocată și nici cu acvirarea dosarelor. A invocat în susținerile sale, dosarul_ pentru că în acel dosar C. L. recunoaște că a greșit. În recurs C. L. a recunoscut că sunt lovite de nulitate absolută actele emise cu încălcarea Legii fondului funciar. Totodată reclamanta a considerat că nu i se alocă timp suficient pentru a-și putea expune punctul de vedere.

Prin Sentința civilă nr. 358 din 12.06.2013 instanța a admis excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu și a respins cererea formulată de către reclamanta M. C., cu domiciliul în Tg. Lăpuș, ., județul Maramureș, în contradictoriu cu pârâta C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Târgu Lăpuș, reprezentată prin primar, având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 1928/75, cod._ din data de 20.01.2006 emis de către C. Județeană Maramureș.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta M. C. a declarat recurs la Tribunalul Maramureș.

La primul termen de judecată instanța a pus în discuție recurentei M. C., calea de atac corectă ce trebuie exercitată în cauză raportat la modificările aduse de Noul cod de procedură civilă, însă recurenta a solicitat amânarea cauzei pentru a se pronunța asupra căii de atac corectă ce trebuie exercitată în cauză.

La termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2013, instanța, deliberând asupra căii de atac corecte, puse în discuția părților, a constatat calea de atac corectă ca fiind apelul .

Prin Decizia Civilă nr. 278/A/04.12.2013 Tribunalului Maramureș, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 358/12.06.2013, sentința a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare.

În considerentele deciziei amintite, instanța de apel a constatat că la fond s-a reținut cauza spre soluționare pe excepție, constatându-se că la acest moment, astfel cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a reține existența autorității de lucru judecat a prezentei cereri față de cererea care a făcut obiectul dosarului nr._, potrivit art. 430 C.proc.civ..

În rejudecare, cauza în fost înregistrată sub nr._, fiind repartizată aleatoriu completului condus de către domnul judecător T. D. M. care a soluționat cauza în primul ciclu procesual, motiv pentru care domnul judecător s-a abținut, cauza fiind repartizată aleatoriu acestui complet.

În rejudecare, nu s-au administrat alte probe cu excepția înscrisurilor depuse de reclamantă la ședința de fond din data de 05.06.2014.

Analizând cererea de față prin prisma motivelor invocate, a apărărilor expuse și a probelor administrate, instanța constată următoarele:

Reclamanta M. C. a formulat la data de 12 aprilie 2013, în contradictoriu cu pârâta C. L. de aplicare a legii fondului funciar cererea de chemare în judecată în cuprinsul căreia a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 1928/75 cod_ eliberat la data de 20.01.2006 numitului M. A..

În susținerea cererii de anulare a titlului amintit, s-a arătat că în dosarul de fond funciar nu au fost depuse acte care să dovedească faptul că M. A. este proprietarul terenurilor solicitate la Legea 18/1991, faptul că lipsește adeverința de înscriere a terenurilor în CAP, lipsesc CF - urile care să probeze calitatea de proprietar a terenului, schițele întocmite de un inginer topograf și actele constatatoare, conform cerințelor reglementate de Legea nr.18/1991.

C. locală a atras atenția beneficiarului titlului de proprietate asupra faptului în scopul întocmirii titlului de proprietate până la data de 31.12.1998, trebuie să se depună actele cu care se face dovada proprietății asupra terenurilor.

Sub un alt aspect s-a arătat că, deși M. A. nu a depus nicio cerere la niciuna dintre legile fondului funciar, i se eliberează titlul pentru suprafața de 3,5397 hectare, teren cu vegetație forestieră, aceasta figurând la rubrica alte terenuri.

În concluzie, reclamanta a arătat că nu au fost respectate prevederile Legii nr.18/1991, astfel că titlul atacat nu poate produce efecte juridice, sens în care s-a solicitat obligarea Comisiei Locale de aplicare a legii fondului funciar Tg. Lăpuș anularea titlului de proprietate.

Reclamanta M. C. a fost parte, anterior formulării cererii de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar, în dosarul nr._, dosar în care s-a pus în discuție anularea, în sensul modificării titlului de proprietate eliberat numitului M. A., titlu având nr. 1928/75 cod_ din 20.01.2006.

Instanța de fond a reținut existența autorității de lucru judecat a cererii care face obiectul prezentului dosar având în vedere Sentința civilă nr. 369 din 4 mai 2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg. Lăpuș devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1037/R din 11.11.2010 a Tribunalului Maramureș.

Dosarul nr._ este constituit ca urmare a casării sentinței civile nr. 791 pronunțate la data de 16.12.2008 de Judecătoria Tg. Lăpuș în dosarul nr._ . În privința dosarului nr._ se reține că acesta s-a constituit ca urmare a disjungerii unor capete de cerere formulate de petenta M. C. în dosarul nr._ al Judecătoriei Târgu Lăpuș prin Sentința civilă nr. 149 din 20 martie 2007 al aceleiași judecătorii. Capetele de cerere disjunse aveau ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 1928/75/20.01.2005 eliberat lui M. A. precum și petitul privind obligație de a face.

În concluzie, solicitarea petentei M. C. care a făcut obiectul dosarului nr._, ulterior înregistrat sub nr._ vizează constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate 1928/75/20.01.2005 eliberat numitului M. A. pentru terenul cu vegetație forestieră, respectiv obligarea Comisiei Județene de aplicare a legii fondului funciar de a elibera titlu de proprietate comun pentru întreaga suprafață de teren cu vegetație forestieră aparținând antecesoarei M. L., pentru suprafețele de 0,75 hectare cuprins în CF nr. 1 Borcut, 0,52 hectare cuprins în CF 704 Borcut și 1,16 hectare teren cuprins în CF 289 Borcut. Cererea din dosarul nr._ a fost precizată la data de 4 decembrie 2007 de avocatul petentei M. C., precizarea fiind depusă la fila 44 din acest dosar. Precizarea vizează anularea Hotărârii Comisiei Județene Maramureș nr. 190/C/2006 și modificarea titlului de proprietate 1928/75/20.01.2005 eliberat în favoarea pârâtului M. A. pentru terenul cu vegetație forestieră, obligând Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar să elibereze titlul de proprietate comun pentru respectiva suprafață de teren, acesta urmând să aibă ca și titulari pe M. A. și M. C..

Din cuprinsul motivării precizării de acțiune se constată că solicitarea de modificare a titlului de proprietate este formulată ca și pretenție subsidiară solicitării de a se constata îndreptățirea petentei M. C. la reconstituirea dreptului de proprietate după antecesoarea sa M. L. cu privire la terenurile cu vegetație forestieră. După momentul la care a fost precizată cererea de chemare în judecată care face obiectul dosarului nr._ solicitarea petentei din prezenta cauză vizează doar modificarea titlului de proprietate eliberat numitului M. A. în sensul includerii petentei M. C. în respectivul titlu deoarece s-a susținut că și ea a formulat cerere de reconstituire și este moștenitoarea proprietarului căruia i s-a preluat terenul, respectiv M. L..

Prin Sentința civilă nr. 791 din data de 16.12.2008, Judecătoria Târgu Lăpuș a admis cererea formulată și a dispus „anularea în parte a titlului de proprietate nr. 1928/75 cod_ din 20.01.2006 emis pe numele lui M. A., în sensul că modifică acest titlu în sensul că dispune înscrierea în acesta și a reclamantei M. C.”.

Sentința a fost casată cu îndrumarul dat de instanța de control de a se verifica dacă M. C. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.

În rejudecare, prin Sentința civilă nr. 369 pronunțată la data de 4 mai 2010 în dosarul nr._ s-a reținut că petenta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate decât în anul 2005, astfel că și în situația în care s-ar fi solicitat aceleași terenuri ca și terenurile menționate în titlul de proprietate eliberat numitului M. A., petenta nu era îndreptățită la reconstituire deoarece anterior a fost validată o cerere formulată la o lege anterioară. S-a mai reținut că solicitarea reclamantei M. C. a vizat doar terenurile cu vegetație forestieră, iar titlul atacat cuprinde doar terenuri agricole, iar nu terenuri cu vegetație forestieră. Din acest punct de vedere s-a reținut că M. C. nu are un interes în formularea cererii, astfel cum prevede art. III alin. 2 din legea 169/1997.

Soluția a fost menținută, recursul promovat de M. C. fiind respins prin Decizia nr. 1037 din 11.11.2010 a Tribunalului Maramureș.

Se reține că situația avută în vedere de instanța de judecată a vizat în fapt modificarea titlului eliberat numitului M. A., în sensul includerii petentei în titlul respectiv. De asemenea, obiectul cererii a vizat doar terenurile cu vegetație forestieră.

În ceea ce privește existența autorității de lucru judecat a prezentei cereri față de cererea care a făcut obiectul dosarului nr._, pornind de la îndrumarul deciziei de casare 278/A din 4 decembrie 2013, instanța superioară a constatat neîndeplinirea triplei identități caracteristice excepției invocate din oficiu doar sub aspectul obiectului.

Astfel, în dosarul nr._ s-a solicitat, prin precizarea de acțiune, modificarea titlului de proprietate eliberat numitului M. A. și includerea petentei M. C. în titlul comun eliberat ambilor descendenți ai defunctei M. L., deoarece atât M. A. cât și M. C. sunt persoane îndreptățite. Terenul vizat în această cerere a fost teren cu vegetație forestieră. În respectivul dosar s-a reținut că petenta nu are calitate procesuală activă să solicite modificarea titlului în sensul includerii sale în titlul comun deoarece nu a solicitat terenurile respective în baza legii 18/1991, iar reconstituirea dreptului de proprietate pentru M. A. s-a realizat în baza acestei legi.

În prezenta cauză, petenta M. C. solicită anularea titlului de proprietate eliberat numitului M. A., titlu care potrivit mențiunilor din cuprinsul acestuia vizează doar terenuri agricole, invocând faptul că M. A. nu a depus acte din care să se facă dovada că este persoană îndreptățită la reconstituire, faptul că lipsește adeverința din care să rezulte că acesta s-a înscris cu terenul în CAP, iar în Registrul agricol aferent anului 1959-1963 acesta figura cu o suprafață de teren de 3,61 hectare. Din cuprinsul extrasului de CF rezultă îndreptățirea pentru o suprafață de teren de 1 hectar, dar cu toate acestea i s-a eliberat titlul de proprietate pentru 13,5950 hectare de teren. De asemenea, au fost invocate anumite neregularități legate de procedura urmată în fața Comisiilor de fond funciar care nu au respectat prevederile legii 18/1991.

În ceea ce privește celelalte două elemente de identitate, tribunalul a achiesat la concluziile instanței de fond, în sensul că, pe o parte, cel puțin parțial se verifică identitatea de părți, iar pe de altă parte, în privința cauzei, în ambele dosare analizate cauza derivă din cuprinsul sentinței civile nr. 737/07.07.2009 a Judecătoriei Târgu Lăpuș rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 866/R/16.10.2009 a Tribunalului Maramureș, cu precizarea că în cauza anterioară s-a invocat faptul că și petenta era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, nu numai M. A., iar în prezentul dosar se invocă sentința arătată în sensul că M. A. nu este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate astfel, cum s-a stabilit la momentul emiterii titlului de proprietate atacat.

Totuși, din cuprinsul hotărârii nr. 737/07.07.2009, precum și din actele existente la dosarul nr._, rezultă faptul că atât cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, în ședința publică din 4 mai 2010 cât și prin precizările de acțiune și concluziile atașate în scris la dosarul cauzei de către reclamantă, aceasta a învederat instanței, în repetate rânduri, faptul că pârâtul a încălcat legea solicitând inițial o suprafață mai mică, apoi 11,70 ha și mai târziu 13,59 ha, fără a avea acte doveditoare, aceasta înseamnând un abuz de drept din partea Comisiei Locale și a pârâtului M. A., că pârâtul nu își justifică dreptul cu privire la toată suprafața de teren inclusă în titlul de proprietate nr.1928/75 cod_ eliberat la data de 20.01.2006, aspect ce atrage anularea titlului de proprietate în litigiu. (filele 114 – 11, 78 – 92, din dosarul în primă instanță, filele 1-6, 38 – 49 din dosarul înregistrat în recurs)

De asemenea, instanța observă faptul că în dovedire acestor împrejurări reclamanta a depus în probațiune aceleași înscrisuri atașate și în prezenta cauză pentru a dovedi neregularitățile procedurii administrative de reconstituire a dreptului de proprietate a pârâtului M. A. adresele nr. 3145/0111.1993, nr. 206/23.11.1998, nr. 9103/15.10.2008 și nr._/02.12.2008, adeverința nr.546/15.01.2009, Anexa nr.22 a localității Borcut, din 18.03.2006.

Rezultă că motivele de fapt referitoare la neregularitățile invocate a fi săvârșite cu ocazia desfășurării procedurii administrative prealabile emiterii titlului de proprietate nr.1928/75/20.01.2006 au fost invocate și avute în vedere și în cauza nr._, reclamanta solicitând în mod expres constatarea nulității absolute a actului administrativ.

Instanța observă că în dosarul anterior, analiza titlului de proprietate s-a efectuat nu doar prin prisma modificării sale, în sensul adăugării celui de-a doilea titular, în persoana reclamantei M. C., dar și prin prisma petitului referitor la desființarea actului de proprietate.

Astfel, în considerentele sentinței nr. 737/07.07.2009, s-a statuat cu putere de lucru judecat faptul că ,,potrivit art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun. Prin urmare, pentru a fi justificată calitatea procesuală activă, în materia fondului funciar, reclamantul trebuie să mai îndeplinească o condiție generală pentru a fi parte în proces, și anume aceea de a justifica un interes legitim. Interesul care întemeiază demersul judiciar trebuie să prezinte următoarele caractere: să fie protejat de lege, născut și actual, personal și direct.

În materia din speță, a desființării titlului care consfințește reconstituirea dreptului de proprietate al pârâtului, pentru ca interesul să primească atributele enumerate, reclamanta trebuie să opună adversarului, la rândul său, un drept real concurent, de natura celui contestat, respectiv de proprietate, adică să pretindă și să dovedească o vocație proprie la reconstituire. Altfel, nu are nici un folos practic, material, în urma nulității titlului pârâtului pentru că nevalabilitatea actului atacat nu atrage subsecvent stabilirea în persoana reclamantei a unui drept de același fel.

În speță, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 1928/75 cod._ din 20.01.2006 emis pe numele lui M. A. și modificarea acestuia, în sensul includerii reclamantei în titlu.

Instanța reține că titlul de proprietate atacat a fost emis în favoarea pârâtului persoană fizică, ca urmare a cererii sale formulate în temeiul Legii nr. 18/1991 republicată, și privește terenuri agricole….

Reclamanta nu poate pretinde și dovedi o vocație proprie la reconstituire în ce privește terenurile incluse în titlul atacat. Aceasta nu are nici un folos practic, material în urma constatării nulității titlului de proprietate….

Chiar dacă cererea reclamantei ar fi vizat aceleași terenuri care au fost incluse în titlul de proprietate eliberat pârâtului M. A., aceasta nu mai era îndreptățită la reconstituire fiind deja validată cererea pârâtului, în baza unei legi anterioare de fond funciar, respectiv Legea nr. 18/1991. Nu se putea astfel restitui aceeași suprafață de teren unor moștenitori diferiți care au formulat cereri de restituire în baza a două legi succesive.

P. aceste motive, văzând că reclamanta nu justifică un interes legitim în condițiile art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, instanța apreciază ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a acesteia, urmând a respinge acțiunea ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.’’

Instanța apreciază că argumentația, în fapt și în drept, a respingerii excepției lipsei calității procesuale active, în cauza nr._, este aplicabilă oricăror pretenții ale reclamantei care ar tinde la nulitatea titlului de proprietate nr. 1928/75 cod._ din 20.01.2006 emis pe numele lui M. A., deoarece aceeași condiție prealabilă și generală a justificării unui interes legitim în promovarea unei acțiuni în anulare, pe temeiul dispozițiilor art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, se impune a fi îndeplinită în cazul tuturor cererilor reclamantei având această finalitate.

Chiar dacă dosarul anterior a fost soluționat prin admiterea unei excepții de procedură, instanța este de părere că în condițiile în care, în mod irevocabil, s-a statuat faptul că reclamanta nu justifică un interes protejat de lege, născut și actual, personal și direct, pentru a cere desființarea titlului de proprietate, alături de petitul suplimentar al modificării actului administrativ, pe motivul lipsei unei vocații proprii la reconstituire, cu atât mai mult se impune respingerea unei acțiuni în care se solicită, ca petit unic, anularea aceluiași act, și în care au fost invocate aceleași temeiuri de fapt și drept.

Ca hotărâre irevocabilă, sentința civilă nr. 737/07.07.2009 a Judecătoriei Tg. Lăpuș se bucură de putere de lucru judecat, așa încât dezlegarea dată, prin această sentință, problemei de drept referitoare la desființarea titlului de proprietate nr. 1928/75 cod._ din 20.01.2006, se impune în prezenta cauză, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

Este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate. (Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă, decizia nr. 3028 din 4 mai 2012)

Așadar, spre deosebire de excepția autorității de lucru judecat, puterea de lucru judecat presupune diversitate de acțiuni și identitate de chestiuni.

Cum potrivit art.1200 pct.4 cu referire la art.1202 alin.2 din vechiul cod civil (aplicabile în speță prin raportare la momentul rămânerii irevocabile prin Decizia civilă nr.278/R/11.03.2009 a Tribunalului Mararmureș), în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.

Neexistând identitate în ceea ce privește obiectul acțiunii, nu sunt îndeplinite condiții autorității de lucru judecat.

Însă atât prezumția, cât și excepția lucrului judecat, reprezintă instrumente juridice menite să servească instituția puterii lucrului judecat, care este cel mai important efect al hotărârilor judecătorești și care are la bază două reguli fundamentale și anume: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată; soluția cuprinsă în hotărâre, fiind prezumată a exprima adevărul, nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre.

Ceea ce legitimează puterea de lucru judecat nu este atât caracterul definitiv al hotărârii, ci adevărul care trebuie să stea la baza ei, adevărul constituind temeiul, rațiunea și fundamentul social și moral al acestui efect al hotărârii judecătorești.

Reținând aspectele de mai sus, instanța urmează să respingă cererea reclamantei ca neîntemeiată.

În temeiul art.451 și art.453 și urm. Cod de procedură civilă, în condițiile reținerii culpei procesuale a reclamantei și a lipsei unei solicitări din partea pârâtei în acest sens, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată.”

Împotriva acestei sentințe, reclamanta M. C. a declarat recurs, recalificat ca apel, prin care a solicitat să se ia act că a învestit instanța cu o cerere de „modificare a titlului de proprietate și obligația de a face”, în sensul includerii sale în titlul de proprietate nr. 1928/75 cod_ din 20.01.2006.

În cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar, reclamanta a învederat că, „ceea ce se judecă în prezenta cauză este anularea infracțiunii/constatarea nulității titlului de proprietate nr. 1928/75/20.01.2006, dovedit a fi infracțiune, nu un act legal.”

Cu toate acestea, tot reclamanta arată că în dosarul penal nr. 605/P/2010 nu s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru că fapta nu a existat, ci s-a constatat că a intervenit prescripția.

În deliberare asupra apelului, tribunalul îl apreciază nefondat și îl va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 369/04.05.2010 pronunțată în rejudecare în dosarul nr._, Judecătoria Târgu Lăpuș a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, și pe cale de consecință, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta M. C. în contradictoriu cu pârâții M. A., Instituția Prefectului Județului Maramureș - C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tg. Lăpuș, având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 1928/75 cod._ din 20.01.2006 emis pe numele lui M. A. și obligarea pârâtei de ordinul 2 să elibereze titlu comun de proprietate în favoarea reclamantei M. C. și a pârâtului M. A., ca fiind introdusă împotriva de o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin decizia civilă nr. 1037/R/11.11.2010 pronunțată în același dosar, Tribunalul Maramureș a respins recursul declarat de recurenta M. C., împotriva sentinței civile nr. 369 din data de 04.05.2010 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș, ca nefondat.

În considerentele deciziei, s-au reținut următoarele:

„Este adevărat că, potrivit art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, titlul de pro­­prietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tu­tu­ror moștenitorilor, însă acest text de lege trebuie interpretat sistematic în le­gă­tură cu toate prevederile acestui act normativ.

Or, potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 stabilirea dreptului de pro­prietate se face „la cerere”, așadar, pentru a beneficia de reconstituirea dre­p­tului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991, este necesară for­mu­la­rea unei cereri, excluzându-se de legiuitor dobândirea acestui drept din oficiu, con­trar celor susținute de recurentă.

Ca urmare, titlul comun se eliberează în situația în care moștenitorii ace­luiași autor au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în ter­menul prevăzut de aceeași lege, în speță Legea nr. 18/1991.

Așa cum reiese din dosarul de fond funciar al intimatului M. A.­dru acesta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate printr-o cerere de­pu­să la comisia locală la data de 15.03.1991 care a urmat procedura admi­nis­tra­tiv-jurisdicțională de stabilire a dreptului de proprietate și s-a soluționat prin Ho­tărârea Comisiei Județene Maramureș nr. 963/06.03.1992 anexa 2A poziția 58.

Pe baza acestei hotărâri a Comisiei Județene Maramureș s-a emis ul­te­rior titlul de proprietate nr. 1928/75/20.01.2006 în care recurenta solicită a fi inclusă.

În schimb recurenta, așa cum personal a declarat în fața instanței de ju­de­cată, la data de 11.03.2010 (fila 106 – dosar nr._ ) nu a solicitat te­renurile din litigiu la Legea nr. 18/1991, ci le-a solicitat în termenul prevăzut de Legea nr. 247/2005.

Așadar, în anul 1991, după apariția Legii nr. 18/1991 - terenurile în li­ti­giu au fost cerute de un singur moștenitor al defunctei M. L., respectiv de in­­­­timatul M. A., astfel că pentru acestea nu se putea emite un titlu co­mun pentru că nu existau alți moștenitori care au formulat cereri în condițiile legii.

Din această perspectivă a constatat instanța de fond că reclamanta re­cu­­rentă nu are calitate procesuală activă pentru a solicita anularea titlului de pro­­prietate al intimatului și eliberarea unui titlu comun.

De altminteri, pentru terenurile de care au fost deposedați autorii co­muni ai părților și pentru care au formulat cereri mai mulți moștenitori ai a­ces­to­ra s-a eliberat titlul comun de proprietate nr._/57/18.02.1997.

Este adevărat că prin art. 33 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, s-a acordat beneficiul repunerii în termenul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri agri­co­le sau forestiere, persoanelor cărora li s-au respins cererile… sau celor care nu au depus cereri de reconstituire în termenele prevăzute de Legea nr. 18/ 1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000.

Însă aplicarea acestor prevederi legale nu trebuie să conducă la încăl­ca­­rea principiului neretroactivității legii, consacrat inclusiv în art. 2 alin. 2 din Le­gea nr. 1/2000 potrivit căruia drepturile dobândite cu respectarea preve­de­ri­lor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, ră­mân valabile fără nici o altă confirmare.

Or, dacă în baza cererii formulate de recurentă la 30.11.2005 s-ar ad­mi­te includerea acesteia în titlul de proprietate al intimatului emis în temeiul Le­gii nr. 18/1991 (chiar dacă a fost eliberat în anul 2006) ar însemna că dis­po­zi­țiile Le­gii nr. 247/2005 retroactivează, ceea ce este inadmisibil.

În ce privește împrejurarea că prin sentința civilă nr. 149/23.03.2007 a Ju­decătoriei Târgu Lăpuș recurentei i s-a recunoscut îndreptățirea la reconsti­tui­rea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 1,44 ha teren forestier în calitate de succesoare a defunctei M. L., instanța apreciază că aceasta este lipsită de relevanță în cauză, pentru că în acel proces s-a analizat calitatea re­­curentei de persoană îndreptățită din perspectiva formulării unei cereri în ter­me­nul instituit de Legea nr. 247/2005, a dovezii dreptului de proprietate al de­fun­ctei M. L. și a calității recurentei de moștenitoare a acesteia.

Nu a verificat instanța, după cum reiese din considerentele sentinței ci­vi­le nr. 149/20.03.2007, în ce măsură mai există terenuri ale fostei proprietare M. L. care nu au fost retrocedate moștenitorilor acesteia în baza Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 169/1997 și a Legii nr. 1/2000.

Aceeași este situația și în ce privește incidența dispozițiilor sentinței ci­vi­le nr. 737/2009 a Judecătoriei Târgu Lăpuș. Mai mult, în această sentință se men­ționează expres că instanța nu a putut analiza, raportat la obiectul cererii cu care a fost investită, „decât îndreptățirea petentei la reconstituire”.

Față de cele expuse, tribunalul apreciază că sunt nefondate criticile a­du­se hotărârii nr. 369/04.05.2010 prin cererea de recurs și cum nici celelalte critici for­mulate prin concluzii scrise nu pot fi luate în considerare fiind tardive - ra­por­tat la prevederile art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul de­clarat de recurenta M. C. ca neîntemeiat.”

Ulterior, prin sentința civilă nr. 628/07.11.2011 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Târgu Lăpuș a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtul M. A. și a respins cererea formulată de către Primarul orașului Târgu Lăpuș, în contradictoriu cu pârâții M. A., M. C., Instituția Prefectului Județului Maramureș - C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Târgu Lăpuș, având ca obiect modificarea titlului de proprietate nr. 1928/75, cod._ din data de 20.01.2006 emis pe numele pârâtului M. A..

Prin decizia civilă nr. 568/R/04.07.2012 pronunțată în același dosar, Tribunalul Maramureș a respins recursul declarat de Primarul Orașului Tg. Lăpuș, împotriva sentinței civile nr. 628/07.11.2011, pronunțată de Judecătoria Tg. Lăpuș jud. Maramureș și a respins recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de recurenta M. C..

În considerentele deciziei, s-au reținut următoarele:

„Analizând în întregime actele de proprietate (registru agricol și coli funciare) existente la dosarul cauzei și în dosarele atașate, tribunalul reține că defuncta M. L. (bunica recurentei M. C. și mamă a pârâtului M. A.) figura în Registrul agricol 1959 – 1963 cu suprafața totală de 8,02 ha teren agricol și forestier (fila 10 dosar_ – atașat și fila 93 dosar_ – atașat).

Doi dintre fii acesteia, respectiv M. N. și M. P. aveau poziții separate în Registrul Agricol 1959 – 1963, primul pentru 16,88 ha și al doilea pentru 6,39 ha.

Nu s-a dovedit că M. A. (tatăl petentei) ar fi figurat cu poziție separată în Registrul agricol.

Există doar poziția mamei acestuia M. L., așa cum rezultă din copia Registrului agricol 1959 – 1963 (fila 10 din dosar_ ) cu suprafața totală de 8,02 ha.

Referitor la reconstituirile de care a beneficiat până în prezent recurenta M. C. și membrii familiei extinse (succesori ai lui M. L. și ai fiilor acesteia)se reține că se însumează la suprafața totală de 28,82 ha (27,38 ha agricol și 1,44 ha forestier).

Detaliat, reconstituirile familiei se prezintă astfel:

-Titlul de proprietate_/57/1997 – comun (M. C., M. A., A. C. – născută M.) pentru 8,68 ha agricol.

-Titlul de proprietate_ – individual (M. A.) – 13 ha 5950 mp agricol.

-Sentința civilă nr. 149/2007 a Judecătoriei Târgu Lăpuș – validare individuală pentru M. C. pentru 1,44 ha teren forestier.

-Sentința civilă nr. 737/2009 a Judecătoriei Târgu Lăpuș – validare individuală pentru M. C. pentru 5,7 ha teren agricol.

C. L. de fond funciar Târgu Lăpuș nu a prezentat niciodată( în niciunul din procesele numeroase pe care membrii familiei le-au avut) o situație sintetică cu suprafețele reconstituite după autoarea M. L. (sau după tatăl acesteia, L. I.) pentru ca instanțele să poată verifica dacă s-a depășit sau nu suprafața avută de autorii părților.

În cauza de față, dosarul_, Primarul orașului Târgu Lăpuș, solicită modificarea Titlului de proprietate_ eliberat pârâtului M. A. pentru 13 ha și 5950 mp teren agricol în sensul includerii în acest titlu a recurentei M. C..

Același lucru a fost solicitat și de M. C. în cererea disjunsă din dosar_ și soluționată în dosar nr._ –_ prin Sentința civilă nr. 369/2010 – Decizia civilă nr. 1037/R/2010, așa cum s-a expus mai sus.

În mod corect prima instanță a invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la cauza menționată mai sus.

Analizând cele trei elemente ce trebuie a fi întrunite pentru aplicarea art. 1201 Cod civil (în vigoare la acea dată), tribunalul reține următoarele:

Părțile din prezenta cauză sunt: Primarul orașului Târgu Lăpuș, în calitate de președinte al Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Tg. Lăpuș, C. Județeană Maramureș, M. C. și M. A., aceleași cu cele din dosarul cu nr._ al Judecătoriei Tg. Lăpuș, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 369 din 04.05.2010.

În prezenta cauză, primarul orașului Tg. Lăpuș nu acționează în nume personal, neavând nici calitate procesuală activă în acest sens, ci în calitate de președinte al comisiei locale de fond funciar, așa cum de altfel se menționează expres în cererea introductivă, în notele de ședință și în concluziile scrise. Prin art. 52 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 i se atribuie calitate procesuală activă comisiei locale, iar primarului calitatea de reprezentant al acesteia.

Prin parte în sensul art. 1201 Cod civil se înțelege persoana care a figurat ea însăși în proces, sau prin reprezentant. Atunci când partea este reprezentată în proces prin mandatar legal sau convențional, efectele hotărârii se produc în persoana reprezentatului și nu a reprezentantului. Prin urmare și în prezenta cauză parte este C. L. Tg. Lăpuș, iar efectele hotărârii judecătorești se vor produce în raport cu aceasta.

De asemenea, sub aspectul identității de părți, întrucât legea nu distinge, nu interesează dacă reclamantul din prima cauză este reclamant și în a doua cauză. Se observă astfel că pârâta M. C. a avut calitatea de reclamantă în prima cauză, iar reclamanta C. L. Tg. Lăpuș, reprezentată prin primar, a avut calitatea de pârâtă în prima cauză, ceea ce nu este relevant.

În ce privește obiectul cererii, C. locală Tg. Lăpuș, reprezentată prin primar, arată că acesta vizează modificarea titlului de proprietate iar nu constatarea nulității absolute a acestuia, așa cum s-a solicitat în prima cerere.

Această susținere nu este întemeiată deoarece în realitate, atât în prima cerere, cu privire la care s-a pronunțat Judecătoria Tg. Lăpuș prin sentința civilă nr. 369 din 04.05.2010, cât și în cererea formulată în prezentul dosar s-a solicitat ca instanța să dispună emiterea unui nou titlu de proprietate în comun, respectiv ca pârâtul M. A. să nu fie singurul proprietar al terenurilor înscrise în titlul de proprietate cu nr. 1928/75 cod._ din 20.01.2006 ci să fie coproprietar, alături de pârâta M. C..

Al treilea element care trebuie analizat este cauza celor două cereri.

Prin cauză se înțelege fundamentul legal al dreptului invocat (fundamentul pretenției) sau altfel spus, situația de fapt calificată juridic. Deci cauza nu trebuie căutată exclusiv pe tărâmul dreptului și nici exclusiv pe terenul faptelor. Trebuie verificat nu numai regula de drept ci și împrejurările de fapt datorită cărora regula respectivă se aplică.

În cauză, fundamentul (actul sau faptul juridic ori material) pe care se sprijină dreptul a cărui valorificare se solicită este sentința civilă nr. 737/7.07.2009 a Judecătoriei Tg. Lăpuș, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 866/R/16.10.2009, a Tribunalului Maramureș. Din considerentele sentinței civile nr. 369 din 04.05.2010 a Judecătoriei Tg. Lăpuș precum și din cele ale deciziei civile nr. 1037/R/11.11.2010 a Tribunalului Maramureș, rezultă că cererea de chemare în judecată a avut același fundament, respectiv sentința civilă nr. 737/7.07.2009 a Judecătoriei Tg. Lăpuș.

Dacă în ce privește fundamentul faptic prezentat de parte nu se poate face abstracție, în ce privește calificarea juridică, aceasta revine instanței de judecată care trebuie să manifeste rol activ în temeiul art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă.

Deși reclamanta C. locală Tg. Lăpuș, reprezentată prin primar, a indicat și texte diferite de lege față de cele invocate în primul proces, respectiv art. 58 din Legea nr. 18/1991, potrivit căruia „pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa” arătând totodată că nu s-a solicitat anularea (desființarea) titlului de proprietate emis pe numele pârâtului M. A., ci numai modificarea lui, instanța urmează să califice dreptul pretins și să indice textul de lege aplicabil și anume art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, potrivit căruia titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor. Or tocmai aplicarea acestui articol de lege la situația de fapt expusă, a fost verificată de către instanță și s-a pronunțat sentința civilă nr. 369 din 04.05.2010 a Judecătoriei Tg. Lăpuș. Din considerentele acestei hotărâri rezultă inaplicabilitatea art. 13 din Legea nr. 18/1991, motivat de respectarea principiului neretroactivității legii.

Chiar dacă s-ar reține că nu există o perfectă identitate de părți între cele două cauze (pe considerentul că primarul în calitate de președinte al comisiei locale de fond funciar nu s-ar identifica perfect cu comisia locală de fond funciar) nu poate fi ignorată puterea de lucru judecat (166 Cod procedură civilă). În acest context, nu se poate ignora împrejurarea că, în mod irevocabil, prin Sentința civilă nr. 369/2010 a Judecătoriei Târgu Lăpuș (menținută în recurs prin Decizia civilă nr. 1037/R/2010) s-a stabilit că M. C. nu trebuie inclusă în Titlul de proprietate eliberat pârâtului M. A. pentru teren agricol sub nr. 1928/75/20.01.2006.

Acest lucru nu afectează însă reconstituirile individuale de care a beneficiat M. C., respectiv 1,44 ha teren forestier (sentința civilă nr. 149/2007) și 5,7 ha teren agricol (sentința civilă nr. 737/2009), comisia locală fiind în prezent ținută a respecta și aplica dispozițiile acestor hotărâri judecătorești, care îi sunt opozabile.

Considerând așadar că prima instanță a soluționat corect cauza pe excepție și sentința atacată nu este afectată de niciun motiv de nelegalitate prevăzut de lege, tribunalul va respinge ambele recursuri conform dispozitivului.”

Cu toate acestea, la data de 12.04.2013, reclamanta M. C. învestește din nou Judecătoria Târgu Lăpuș cu o cerere înregistrată sub nr. de dosar_, având ca obiect anularea titlului de proprietate eliberat lui M. A. pentru teren agricol sub nr. 1928/75/20.01.2006, arătând în motivare că acesta a fost emis cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor Legii nr. 18/1991.

Or, raportat la hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate anterior cu privire la același aspect, chiar dacă uneori au fost incluși mai mulți pârâți, tribunalul va reține că în mod corect, Judecătoria Târgu Lăpuș a apreciat în considerentele sentinței civile nr. 349/10.06.2014 pronunțată în dosar nr._, că există putere de lucru judecat atât cu privire la solicitarea reclamantei de anulare a titlului de proprietate eliberat lui M. A. pentru teren agricol sub nr. 1928/75/20.01.2006, cât și sub aspectul modificării acestuia, în sensul includerii reclamantei în titlu.

P. considerentele expuse, apelul formulat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta M. C. cu domiciliul în Târgu Lăpuș, ., jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 349 din 10.06. 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de azi 03.07.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

C. O. D. D. A. H.

Red. / Tred. O.C.

13.07.2015/4 ex.

JUDECĂTOR LA FOND A. M.

← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr....		Prestaţie tabulară. Decizia nr. 629/2015. Tribunalul MARAMUREŞ →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Fond funciar. Sentința nr. 533/2015. Tribunalul MARAMUREŞ Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 218/2015. Tribunalul MARAMUREŞ Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 409/2015. Tribunalul MARAMUREŞ