Revendicare imobiliară. Decizia nr. 291/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 291/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 291/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 291/R
Ședința publică din data de 7 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: S.-T. N.
Judecător: P. G. G.
Judecător:W. D.
Grefier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul G. I., domiciliat în localitatea V. de Sus, .. 119, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 538 din 08.04.2015 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosar nr. _ , având ca obiect revendicare imobiliară.
Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise din partea recurentului G. I..
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 23.10.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 30.09.2015, iar apoi pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Prin Sentința civilă nr. 538/8.04.2015 Judecătoria V. de Sus a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul G. I., prin mandatar G. Firuța, formulată în contradictoriu cu pârâții M. M., M. V., M. A., N. M. jr., și în consecință a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea reclamantului G. I., înscris în c.f. 2877 nr. top. 5956/2 și terenul proprietatea pârâților, înscris în CF 9129 nr. top 5956/1/1, situate în intravilanul localității V. de Sus, .. 119, respectiv nr. 121, pe aliniamentul punctelor 11-6-8-33-28-26-23, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul tehnic B. A., varianta nr. 1, anexa nr. 2, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. A respins capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 39mp. A respins pentru lipsa calității procesuale active acțiunea civilă formulată de G. M. și continuată de reclamanta O. I. și reclamantul G. V., decedat pe parcursul soluționării procesului, prin moștenitorii - G. I., Ș. M. (n. G.), G. V. și G. N.. A compensat integral cheltuielile de judecată.
Prima instanță a reținut că prin Sentința Civilă nr. 1408/2.07.2013 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ a fost dezbătută masa succesorală rămasă după defunctul G. V., decedat la data de 23 septembrie 1991 și G. M., decedată la data de 21 martie 2008 (reclamanta inițială din dosar nr._ ) și s-a dispus ieșirea din indiviziune dintre moștenitori, terenul în suprafață de 896mp și casa, situate în V. de Sus, .. 119, jud. Maramureș, fiindu-i atribuite reclamantului G. I..
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic B. A. V., suprafața reală, măsurată a terenului ce constituie proprietatea reclamantului, atribuită prin hotărârea de mai sus este de 903mp, redată în planul de amplasament între reperii 14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-26-28-33-8-6-11-10-9-14, fiind mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară, CF 2877 V. de Sus nr. top. 5956/2 (826mp). Frontul la stradă este de 17,94mp.
Pârâții sunt proprietari tabulari ai terenului în suprafață de 400mp, înscris în CF 9129 V. de Sus nr. top. 5956/1/1, teren ce are o întindere reală, măsurată de 441mp, redată în planul de amplasament între reperii 11-6-8-33-28-26-23-24-25-30-31-34-35-3-4-12-11. Terenul este în folosința pârâtei M. M., frontul la stradă fiind de 9,28m.
Terenurile de mai sus se învecinează în mod nemijlocit, între cele două părți existând o contradicție în ceea ce privește linia de mejdă, respectiv, reclamantul susține că aceasta nu se află pe limita gardului actual ci, pe aliniamentul punctelor 12-5-7-32-29-27-24-23, rezultând în această situație o suprapunere de 39 mp între cele două imobile.
Întrucât susținerile reclamantului privind linia de mejdă nu au fost probate în vreun fel, iar gardul actual ce separă cele două proprietăți respectă limita de proprietate avută în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 1404/2013 și schița de întabulare din dosarul de masă succesorală nr._, instanța a procedat la stabilirea liniei de hotar ținând cont de aceasta din urmă.
D. urmare, față de cele de mai sus, instanța a dispus grănițuirea proprietății reclamantului G. I. de cea a pârâților, pe aliniamentul delimitat de reperii 11-6-8-33-28-26-23, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul tehnic B. A. V., varianta nr. 1, anexa nr. 2, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În drept, instanța a reținut că, în sensul art. 584 cod civil de la 1864, în vigoare la momentul înregistrării acțiunii, grănițuirea constituie o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietățile învecinate. În caz de conflict, aceasta se realizează pe cale judecătorească, nu numai atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, ci și atunci când atare semne există, dar sunt controversate, situație în care ea implică și o revendicare.
În varianta nr. 1 de stabilire a liniei de hotar, ce respectă schița de întabulare din dosarul nr._, pârâții nu ocupă vreo suprafață de teren din cel al reclamantului, motiv pentru care instanța a respins capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de teren de 39 mp.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, văzând soluția pronunțată în cauză, precum și în considerarea faptului că, cheltuielile grănițuirii la care se referă dispozițiile art. 584 Cod civil sunt doar acelea necesare pentru trasarea limitelor în modul decis de instanță, ce nu presupune efectuarea unor operațiuni de delimitare, de țărușare, linia de hotar fiind stabilită pe aliniamentul gardului existent, iar cheltuielile de judecată efectuate de părți au fost similare, instanța a procedat la compensarea lor în întregime.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul G. I. solicitând casarea sentinței recurate fiind nelegală și netemeinică. Rejudecarea fondului și emiterea unei hotărâri prin care să se admită acțiunea civilă formulată în sensul de a obliga pârâta să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața ocupată abuziv și stabilită în urma expertizei varianta nr. 2, stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile lor și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a reținut eronat că mama recurentului G. M. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, în realitate, mama sa G. M., a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare de la o altă persoană G. M. (fiind doar potrivire de nume), în acest sens fiind încheiat un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată. La dosarul cauzei este depusă Sentința civilă nr. 424/2007.
Instanța de fond în mod eronat „a procedat la stabilirea liniei de hotar ținând cont de” faptul că „gardul actual ce separă cele două proprietăți respectă limita de proprietate avută în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 1404/2013 și schița de întabulare din dosarul de masă succesorală nr._ ”. Instanța de fond nu a fost instituită pentru validarea schiței din dosarul de succesiune. Succesiunea nu se putea face pe ceva viitor. Dosarul de succesiune a întrerupt judecarea prezentei cauze, iar sentința civilă emisă are relevanță în proces numai cu arătarea calității sale procesuale active, calitate ce a fost cerută de instanță prin Decizia civilă nr. 1382/R/2008.
Instanța susține că a procedat la stabilirea liniei de hotar ținând cont de sentința civilă nr. 1404/2013. Recurentul arată că nu are cunoștință de această sentință civilă. Această sentință civilă nu se află depusă la dosarul prezentei cauze, iar după cum se poate observa, instanța nu a indicat nici numărul filei din dosar al acestei „probe”. Prin urmare, instanța s-a sprijinit pe motive străine pricinii, a interpretat greșit un act juridic, schimbând natura, înțelesul și întinderea unui act juridic. Prin urmare hotărârea este nelegală și netemeinică.
Totodată, instanța eronat a susținut că „susținerile reclamantului privind linia de mejdă nu au fost probate în vreun fel”. În dovedirea acțiunii s-au solicitat probe cu acte, expertiza tehnică imobiliară și martori. Asupra probei cu martori, instanța prin Încheierea din ședința publică din data de 28 august 2007, a dispus ca necesitatea probei cu martori să fie pusă în discuție după efectuarea expertizei. Instanța de fond nu s-a pronunțat în dispozitivul sentinței recurate asupra necesității probei cu martori, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului care atrage casarea sentinței și rejudecarea fondului.
Instanța de fond a reținut eronat că suprafața totală a terenului este mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară, deoarece, instanța de fond a fost instituită să judece fapta vecinei sale care a ocupat abuziv o bucată din terenul său prin mutarea gardului, nicidecum nu a fost ținută să judece întreaga sa proprietate. Prin urmare hotărârea este nelegală și netemeinică.
Instanța de fond nu a indicat temeiul legal prin care a ales stabilirea liniei de hotar varianta nr. 1 din raportul de expertiză. Prin urmare este neîntemeiată.
Instanța de fond nu a motivat de ce nu a ales stabilirea liniei de hotar conform variantei nr. 2 din raportul de expertiză, și nici nu a indicat temeiul legal pentru care nu a ales această variantă. Din varianta nr. 2 de stabilire a liniei de hotar din expertiza tehnică efectuată de expertul tehnic B. A. V., reiese clar că pârâta a mutat abuziv gardul. Prin urmare hotărârea este neîntemeiată.
Instanța de fond „admite în parte”acțiunea formulată, dar cu toate acestea a recurs în fapt, în mod implicit și echivoc, la respingerea cererii sale. Prin falsa impresie de admitere în parte a acțiunii a stabilit linia de hotar pe aliniamentul gardului existent, transformând în acest fel un furt într-un drept de proprietate.
Referitor la susținerea instanței că raportul de expertiză nu a fost contestat, recurentul menționează că nu a procedat la contestarea raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar B. A. V., din prisma variantei nr. 2.
Din motivarea instanței că procedează la compensarea cheltuielilor de judecată în întregime, deși ar fi trebuit să calculeze cheltuielile de judecată la care, așa cum menționează instanța, trebuiau adunate și cheltuielile grănițuirii.
Intimații M. au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința atacată, tribunalul reține următoarele:
Recurentul arată că printr-o încheiere din 2007 s-a pus în discuție de către instanță proba cu martori, acesta fiind nemulțumit de faptul că nu s-a mai reluat această discuție și în rejudecare. Însă având în vedere că niciuna din părți nu a solicitat această probă și că decizia de casare a Tribunalului a stabilit clar ce trebuie să facă instanța de fond în rejudecare, că această critică este nefondată. Oricum proba testimonială nu ar fi fost utilă soluționării cauzei, raportat la obiectul acțiunii și la faptul că s-au administrat probe științifice în această cauză și anume expertizele de specialitate întocmite. Instanța de fond nu s-a putut pronunța prin sentință asupra probei arătate de către recurent în motivele de recurs. În situația în care ar fi apreciat că se impune audierea martorilor era de datoria sa ca la momentul la care s-a discutat probațiunea în rejudecarea să solicite această probă.
În ceea ce privește critica privind modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate de către defuncta G. M. cât și numărul sentinței civile prin care s-a dezbătut masa succesorală în privința reclamanților care a fost reținută eronat în considerentele sentinței recurate f. 3 ca fiind 1404/2013 în loc de 1408/2013 acestea sunt simple erori materiale ale instanței fondului și care nu influențează în niciun fel dispozitivul sentinței atacate.
De asemenea se arată faptul că instanța de fond nu a arătat temeiul legal și nu a motivat de ce a admis acțiunea conform variantei 1 din raportul de expertiză întocmit de către expert B. A.. Ori în considerentele sentinței atacate exact asta face instanța: motivează soluția ce se regăsește în dispozitivul sentinței atacate (conform filei 3 din sentință).
Varianta 1, anexa 3 a raportului de expertiză întocmit de expertul B. A. reflectă cel mai bine realitatea din teren atât în ceea ce privește suprafețele de teren ale celor două părți cât și limita de mejdă dintre cele două proprietăți și configurația celor două terenuri.
Conform acestei variante din raportul de expertiză frontul la stradă al reclamanților ar rămâne de 17,94 m. așa cum a fost stabilită și prin sentința ce s-a pronunțat în dosarul nr._ – dosar atașat prezentului dosar, ce are ca obiect stabilirea masei succesorale și partaj a reclamanților, suprafața acceptată de către reclamanți, așa cum reiese din sentința pronunțată în acest dosar. De asemenea și suprafața măsurată în ceea ce privește proprietatea reclamanților este mai mare decât în dosarul sus-menționat cu 7 mp., și mult mai mare față de suprafața întabulată care este de 826 mp.
Din nicio probă administrată în prezenta cauză nu reiese faptul că pârâții ar fi modificat linia de mejdă după efectuarea întabulării adică anul 1975, sau că ar fi ocupat vreo suprafață de teren din proprietatea reclamanților. Așa cum arată și expertul linia de mejdă este aceeași doar că s-au adus îmbunătățiri gardului despărțitor dintre cele două proprietăți, fără a fi modificată linia de mejdă de niciuna dintre cele două părți. Inclusiv frontul la stradă este același de la momentul întabulării, poarta pârâților fiind exact în același loc neexistând nicio modificare în acest sens.
Instanța în cazul dezlegării unor astfel de pricini este ținută să aleagă varianta care reflectă cel mai bine realitatea din teren și care este cea mai puțin costisitoare pentru ambele părți.
Prin adoptarea acestei soluții de către instanța de fond nici recurentul nu a fost prejudiciat deoarece suprafața de teren a acestora este de 903 mp., față de 896 cât s-a determinat prin expertiza din dosarul de partaj și 826 mp. suprafața înscrisă efectiv în cartea funciară.
Deoarece nu există niciun indiciu ori vreo probă din care să rezulte că pârâții ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea reclamanților, ci dimpotrivă ambele părți au suprafețe mai mari decât cele înscrise în cartea funciară, respingerea petitului de revendicare este singura soluție legală din prezentul dosar.
Soluția compensării integrale a cheltuielilor de judecată a fost corect pronunțată de prima instanță în considerarea faptului că, cheltuielile grănițuirii la care se referă dispozițiile art. 584 Cod civil sunt doar acelea necesare pentru trasarea limitelor în modul decis de instanță, ce nu presupune efectuarea unor operațiuni de delimitare, de țărușare, linia de hotar fiind stabilită pe aliniamentul gardului existent.
Având în vedere considerentele de mai sus recursul va fi respins conform dispozitivului și în temeiul art. 274 Cod procedură civilă (1865) tribunalul va obliga pe recurent la plata către intimata M. M. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța nr. 502/8.09.2015 și 510 din 22.09.2015 depuse la dosarul de recurs (f. 47-48).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul G. I. domiciliat în V. de Sus .. 119 jud. Maramureș, împotriva Sentinței civile nr. 538/08.04.2015, pronunțată de Judecătoria V. de Sus jud. Maramureș.
Obligă pe recurentul G. I. la plata către intimata M. M. a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2015.
Președinte Judecători Grefier
S.-T. N. P. G. G., W. D., O. V.
Red. W.D./T.Red. O.V./01.02.2016
2 ex.
Judecător la fond: M. D. M.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Decizia nr. 354/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
