Acţiune în constatare. Sentința nr. 1507/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1507/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 168/332/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR.1040/R
Ședința publică de la 14 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător F. M.
Judecător C. Z.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de intervenienții P. V., P. N. și S. C. I., împotriva sentinței civile nr.1507 din 27.06.2013, pronunțată de Judecătoria Vânju M., intimați fiind reclamantul S. A., pârâții B. M. și B. I., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat S. G. pentru recurentul-intervenient P. V., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură din partea recurentului intervenient P. V., chitanța nr._ din 24.09.2013, ce atestă dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 81 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat S. G., pentru recurentul-intervenient P. V., solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare,cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Vînju M. la data de 21.01.2013, reclamantul S. A. a chemat în judecată pe pârâții B. M. și B. I. pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate că la data de 01.07.2012, între pârâți, în calitate de vânzători, având titlul de proprietate nr._/20.06.1994 și reclamant, în calitate de cumpărător, a intervenit vânzarea-cumpărarea unei suprafețe de 0,14 ha, situat în localitatea Salcia, județul M., teren arabil extravilan situat în T.II, P.12a, având ca vecini: N.- Pupu M., E. – V. I., V.- drum comunal, S.- DJ, cu prețul de 400 lei și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut faptul că la data de 01.07.2012, printr-un înscris sub semnătură privată intitulat ”chitanță” a cumpărat de la pârâți suprafața de teren mai sus menționată, cu prețul de 400 lei urmând ca ulterior să încheie actul autentic, lucru pe care nu l-au realizat, aceștia refuzând să se prezinte la notarul public.
La data de 06.02.2013, numiții P. V., P. N. și S. C. I., au depus la dosar o cerere de intervenție în nume propriu, prin care au arătat că la data de 04.07.1991, autorii lor au cumpărat de la pârâtul B. M. aceeași suprafață de teren cu suma de_ lei vechi.
Fiind audiați pârâții B. M. și B. I., aceștia au declarat că nu au vândut nici o suprafață de teren pârâților P. M., P. V. și S. I., ci această suprafață de teren de 1400 m.p. le-au dat-o să-și depoziteze nutreț pe el. Din anul 2000 până în anul 2012 au plătit impozitul pentru acest teren. Arată că au vândut reclamantului suprafața de 0,14 Ha, teren extravilan cu amplasamentul și vecinătățile din contract, situată pe raza loc. Salcia, pentru care a primit suma de 400 lei. De la data încheierii chitanței, cumpărătorul a intrat în posesia terenului pe care îl deține și în prezent.
La termenul din 21.03.2013, instanța a pus în discuție conexarea la prezentul dosar a dosarului nr._, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic, în care, intervenienții din cauza de față au chemat în judecată pe pârâții B. M. și B. I. din această cauză, pentru a se constata că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul dosarului de față.
În deliberare cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții P. V., P. N. și S. C. I., reține că aceștia invocă faptul că au intrat în posesia suprafeței de teren de 1400 m.p., situată în T.11, P.12.A situată în extravilanul comunei Salcia întrucât între aceștia și pârâții B. M., B. I. a intervenit o promisiune de vânzare cumpărare materializată prin înscrisul sub semnătură privată intitulat ,,chitanță,, încheiat la data de 4 Iulie 1991.
Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.49 C.pr.civ., văzând și disp. art. 52 C.pr.civ. instanța a admis în principiu cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienții: P. V., P. N. și S. C. I..
Prin sentința civilă 1507/27.06.2013 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în dosar nr._ a fost admisă acțiunea; s-a constatat că la data de 01.07.2012, între pârâți, în calitate de vânzători, având titlul de proprietate nr. nr._/20.06.1994 și reclamant, în calitate de cumpărător, a intervenit vânzarea-cumpărarea unei suprafețe de 0,14 ha, situat în localitatea Salcia, județul M., teren arabil extravilan situat în T.II, P.12a, având ca vecini: N.- Pupu M., E. – V. I., V.- drum comunal, S.- DJ, cu prețul de 400 lei; s-a dispus ca prezenta hotărâre judecătorească să țină loc de act autentic de înstrăinare și a fost respinsă cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:
Potrivit art. 5 alin.3 din titlul X al Legii nr.247/2005, terenurile pot fi înstrăinate prin acte juridice între vii numai în formă autentică, fără îndeplinirea acestei condiții, actele neavând caracter translativ de proprietate. De aceea, dacă una dintre părți refuză să se prezinte la notar pentru a da forma autentică înțelegerii intervenite, instanța judecătorească este în drept să constate valabilitatea vânzării cumpărării.
S-a reținut faptul că la data de 01.07.2012, între reclamant în calitate de cumpărător și pârâți în calitate de vânzători, a intervenit o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, materializată sub forma înscrisului sub semnătură privată numit « chitanță » având ca obiect un imobil în suprafață de 0,14 ha, situat în localitatea Salcia, județul M., teren arabil extravilan situat în T.II, P.12a, având ca vecini: N.- Pupu M., E. – V. I., V.- drum comunal, S.- DJ.
Prețul vânzării ce a avut loc la data de 01.07.2012 a fost de 400 lei achitat de reclamant la data respectivă, dată de la care acesta a intrat în posesia și folosința terenului (declarația pârâților și martorilor).
Înscrisul sub semnătură privată intitulat « chitanță », nu poate să conducă la încheierea contractului în formă autentică decât dacă el însuși îndeplinește condițiile de valabilitate necesare oricărui contract.
Admisibilitatea acțiunii de validare a unui antecontract de vânzare-cumpărare este condiționată de existența unui înscris din care să rezulte obligația de înstrăinare și modalitățile de plată a prețului.
Instanța constată existența înscrisului numit „chitanță” și achitarea integrală a prețului de 400 lei de către reclamantul-cumpărător, prețul constituind un element de bază într-o convenție de vânzare-cumpărare, menționarea sa în actul constatator fiind obligatorie.
Antecontractul prin care părțile s-au obligat să constituie în viitor un drept real asupra unui teren și construcții naște în sarcina acestora obligația de a încheia contractul asumat,iar instanța judecătorească are posibilitatea să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Această obligație se impune în temeiul principiului executării în natură a obligațiilor prevăzute de art. 1516 C.civ, care permite creditorului îndreptățit să obțină executarea întocmai a obligației debitorului său.
În cazul în care ”obligația de a face” nu este adusă la îndeplinire de către debitor,creditorul ,potrivit art. 1528 C.civ. și art. 1669 C. civ., poate fi autorizat de instanță să o aducă la îndeplinire, instanța judecătorească având posibilitatea să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare –cumpărare.
În acest cadru juridic, instanța judecătorească are posibilitatea ca, prin suplinirea consimțământului debitorului obligației de «a face», izvorâtă din antecontract, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare, instanța fiind competentă să pronunțe o astfel de hotărâre care să consfințească existența și valabilitatea actelor de vânzare-cumpărare a terenurilor, care nu pot fi înstrăinate, potrivit art.46 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar,modificat prin art.5 alin.3 din titlul X al Legii nr.247/2005, decât prin act autentic, respectiv prin hotărâre judecătorească.
Instanța constată că, după încheierea antecontractului,părțile au procedat în fapt la predarea-preluarea terenului în stăpânire, iar folosința acestuia de către reclamantul-cumpărător s-a realizat de la această dată.
Instanța constată că părțile au executat clauzele anticipatorii ale convenției lor: predarea terenului promis și plata prețului, condiții principale pentru transformarea unui antecontract în contract perfect.
Față de admiterea acțiunii principale, instanța a apreciat cererea de intervenție formulată de intervenienți ca fiind neîntemeiată și în consecință a o respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat recurs intervenienții P. V., P. N. și S. C. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs au susținut că sentința este lovită de nulitate absolută, fiind pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de lege sub semnătura nulității, precum și faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la toate cererile deduse judecății.
Recurenții au menționat că în dosarul nr._ au chemat în judecată pe pârâții B. M. și Buduf I., pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, ținându-se cont de faptul că suprafața de teren cumpărată și anume suprafața de teren de 1419 m.p. situată în localitatea Salcia, cu vecini: la răsărit V. I., la apus - drumul care mergea la fostul sector CAP, la miazăzi – șoseaua principală Salcia-Cetate și la miazănoapte – Pupu N. zis G., le-a fost predată din anul 1991, au achitat integral prețul convenit, iar în cuprinsul chitanței s-a menționat de către vânzători „ asigur cumpărătorii că nu vor fi deranjați de nimeni, întrucât aria este proprietatea mea de care dispun vânzarea de bună voie” și prezenta chitanță ține loc de act de vânzare cumpărare până la întocmirea actelor la notariat, iar această cerere nu a fost soluționată.
Este evident că vânzarea terenului de către pârâți, către S. A. la un interval de 20 de ani, după ce aceștia l-au înstrăinat către ei, nu poate fi considerată o vânzare valabilă, întrucât terenul a ieșit din proprietatea pârâților Buduf din anul 1991, astfel încât obiectul tranzacției dintre ei și S. A. nu mai există.
Mai arată că instanța trebuia să constate că în anul 1991 a intervenit vânzarea valabilă a suprafeței de teren în litigiu între ei și pârâții B., să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare și să respingă acțiunea formulată de S. A. și să constate că dreptul de proprietate fusese înstrăinat de pârâți către ei.
În dosarul nr._ au formulat și o cerere de intervenție care a fost respinsă de instanță fără nici un fel de motivare și să se constate nulitatea hotărârii pentru nemotivarea respingerii cererii de intervenție.
Solicită admiterea recursului și casarea sentinței, în principal trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar admiterea acțiunii pe care au formulat-o, respingerea acțiunii formulate de S. A. și obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul formulat instanța constată că acesta este întemeiat pentru următoarele motive:
Prin încheierea din data de 21.03.2013, instanța de fond a dispus conexarea la prezentul dosar a dosarului nr._, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic, în care, intervenienții din cauza de față au chemat în judecată pe pârâții B. M. și B. I. din această cauză, pentru a se constata că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul dosarului de față.
În motivarea acestei acțiuni reclamanții au arătat că au cumpărat de la pârâți printr-un act sub semnătură privată intitulat chitanță, în anul 1991 același teren vândut ulterior lui S. A., teren pe care îl au în posesie încă din anul 1991.
Prin cererea de intervenție formulată în dosarul_, de P. V., P. N. și S. C. I., aceștia au invocat aceleași aspecte menționate în acțiunea formulată separat, cererea lor fiind calificată ca o cerere de intervenție în interes propriu.
Potrivit principiului disponibilității părțile dispun de obiectul procesului, iar instanța este ținută să se pronunțe asupra tuturor cererilor formulate de părți, adică să le analizeze pe fond.
Prin sentința civilă pronunțată prima instanță nu a analizat pe fond nici cererea de intervenție în interes propriu și nici acțiunea formulată în dosarul nr._, dosar conexat la cauza de față. Prin cererea de intervenție în interes propriu terțul urmărește să i se recunoască un drept propriu, tocmai de aceea aceasta este făcută sub forma unei cereri de chemare în judecată, având natura juridică a acesteia. Terțul are posibilitatea să-și formuleze pretenția și pe cale separată, declanșând un proces în care să aibă calitatea de reclamant. În procesul de față intervenienții au uzat de această posibilitate, formulând acțiune și pe cale separată, acțiune ce a fost conexată la cauza în care aceștia formulaseră cererea de intervenție în interes propriu.
În mod nelegal prima instanță a dispus respingerea cererii de intervenție, motivând că această soluție este o consecință a admiterii acțiunii principale, aceasta trebuia analizată pe fond împreună cu acțiunea principală, cu atât mai mult cu cât s-a formulat și acțiune separată cu același obiect, acțiune ce nu a fost soluționată.
Prin urmare, față de considerentele expuse, instanța va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de intervenienții P. V., P. N. și S. C. I., împotriva sentinței civile nr.1507 din 27.06.2013, intimați fiind reclamantul S. A., pârâții B. M. și B. I..
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2013.
Președinte, L. B. | Judecător, F. M. | Judecător, C. Z. |
Grefier, D. D. |
Z.C. – 2 ex.
Cod operator 2626
1.11.2013
| ← Grăniţuire. Hotărâre din 14-10-2013, Tribunalul MEHEDINŢI | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
