Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 19/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 10081/225/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 19/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător L. B.
Grefier N. C. B.
Pe rol pronunțarea, după casare, a apelului minori și familie formulat de apelanta reclamantă P. L. împotriva încheierii pronunțată la 24.05.2012 și împotriva sentinței civile nr.507/7.06.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._, intimat pârât fiind P. R. A., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 12.02.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte din prezenta decizie, după care, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului minori și familie de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._ din data de 16.07.2010, reclamanta P. L. a chemat în judecată pe pârâtul P. R. A., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv casa în care au locuit și un autoturism marca Dacia, dobândit de reclamantă cu bani rezultați dintr-un credit bancar.
În motivarea acțiunii, a arătat că în timpul căsătoriei cu pârâtul, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.3516/2002 de BNP G. V., au dobândit, cu suma de 11.500 lei, imobilul casa de locuit situat în Dr. Tr. S. ..9.
Ulterior, a solicitat un împrumut cu titlu de nevoi personale la Raiffeisen Bank în vederea achiziționării autoturismului marca Dacia, autoturism care se află în posesia pârâtului, deși reclamanta este cea care a plătit și plătește și în prezent ratele, rate ce se vor epuiza în anul 2013.
A mai arătat reclamanta că, în anul 2008, la revenirea sa în țară, împreună cu pârâtul au hotărât să vândă casa și să împartă banii, vânzarea efectuându-se însă împărțirea banilor nu a mai avut loc întrucât a fost nevoită să plece de urgență la muncă, înțelegerea cu pârâtul fiind ca banii să fie depuși într-un cont, urmând a fi împărțiți la revenirea în țară pentru introducerea divorțului.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând că într-adevăr a dobândit în timpul căsătoriei o casă prin credit ipotecar, însă a fost vândută în timpul căsătoriei, iar din suma rezultată a fost achitată ipoteca. A mai arătat că nu este adevărat să fi avut vreun autoturism Dacia și nu cunoaște nimic despre împrumutul făcut de reclamantă.
În ceea ce privește bunurile mobile, acestea au fost trimise reclamantei la Suceava cu un camion, mai puțin mașina de spălat automată.
A mai arătat pârâtul că, în timpul căsătoriei a avut un venit net superior reclamantei, solicitând atribuirea unei cote de contribuție de 60%.
Reclamanta a formulat precizare de acțiune prin care a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.3516/2002 de BNP G. V., au dobândit imobilul casa de locuit situat în Dr. Tr. S. ..9, cu suma de 123.000 lei vechi, imobil ce a fost vândut la data de 17.02.2009 cu suma reală de 21.500 euro, însă în contractul de vânzare-cumpărare s-a trecut suma de 180.000 lei.
A mai arătat reclamanta că, la data de 30.10.2007 a solicitat de la Banca Românească un credit de nevoi personale în valoare de 110.000 lei din care s-au efectuat îmbunătățirile la casă, îmbunătățiri ce au constat în: geamuri termopan, ușa metalică, baia construită de la zero și utilată complet.
De asemenea, a mai arătat reclamanta că, în același an a cumpărat un autoturism marca Dacia N. cu suma de 37.500 lei, autoturism ce a rămas în posesia pârâtului. Tot în acest an reclamanta a mai contractat un împrumut la TBI în cuantum de 60.000 lei pentru cumpărarea unui alt autoturism marca „Espero” cu nr. de înmatriculare_ rămas tot în posesia pârâtului .
A solicitat astfel partajarea ratelor efectuate pentru dobândirea acestor bunuri în sumă totală de 100.000 lei, plus contravaloarea casei.
Prin întâmpinare la cererea precizatoare, pârâtul a a arătat că susținerile reclamantei sunt nefondate și a solicitat respingerea acțiunii, arătând că imobilul casa în care au locuit a fost cumpărat cu suma de_ lei vechi și nu cu suma de_ lei, iar la acesta s-au efectuat următoarele îmbunătățiri: s-au schimbat două geamuri de la cameră cu geam termopan, s-a montat ușa metalică și împreună cu un prieten a montat gresie si faianța cumpărată de mama sa la baia care aparținea casei.
În legătură cu împrumuturile efectuate de reclamantă a arătat că nu cunoaște nimic despre acestea.
Prin sentința minori si familie nr. 301 din 14.03.2011 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins acțiunea formulată reclamanta P. L., împotriva pârâtului P. R. A. si a obligat pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 1837 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței minori si familie nr. 301/14.03.2012 reclamanta P. L. a formulat apel ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului M. sub nr._ .
Tribunalul M. a reținut ca, potrivit art.85 C.pr.civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel iar potrivit art.153 C.pr.civ. alin.1 partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau convențional și a luat termenul în cunoștință, precum și partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăși sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citată în tot cursul judecății la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare.
S-a mai reținut că, prin disp.art.153 alin.2 pct.1 C.pr.civ.,s-a instituit o excepție în sensul că această dispoziție nu se aplică în cazul redeschiderii judecății după ce a fost suspendat, iar în cauză s-a constatat că deși la termenul din 21.02.2011 s-au formulat concluzii pentru încheierea prev. de art.6736 C.pr.civ. cauza rămânând în pronunțare,instanța a repus cauza pe rol având nevoie de lămuriri suplimentare fără însă a cita părțile,reținând că părțile au termen în cunoștință.
Pe de altă parte în cadrul exercitării controlului hotărârilor, instanța de control verifică în limitele motivelor formulate de părți sau al celor ce pot fi invocate din oficiu, dacă hotărârile atacate cuprind motivele pe care se sprijină soluția dispusă și dacă la pronunțarea acestei soluții a fost respectată legea. Pentru realizarea dezideratelor de mai sus din cuprinsul hotărârii trebuie să rezulte că instanța a analizat mijloacele de probă încuviințate și a aplicat legea la starea de fapt expusă. A cuprinde în hotărârea pronunțată cele expuse mai sus, într-un cuvânt a motiva hotărârea, înseamnă a respecta dreptul părții la un proces echitabil.
S-a constatat că instanța de fond atunci când a motivat hotărârea s-a limitat numai la expunerea unei stări de fapt fără a arăta la ce elemente s-a raportat și fără a arăta părții de ce a pierdut.
Cum partea are dreptul să știe că s-a făcut dreptate și că judecătorul a examinat toate probele administrate în cauză (vz. Curtea E.D.O. în cauza Hadjian - Astassiou c. Greciei, hotărârea din 16.12.1992, . nr.2888, par.61) Tribunalul a constatat că prin modul în care a fost soluționată cererea reclamantei apelante i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.
Prin decizia nr. 131/MF/28.11.2011 Tribunalul M. a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă P. L., împotriva sentinței civile nr.301/MF din 14.03.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimatul-pârât P. R. A., a anulat sentința si a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Împotriva deciziei nr. 131/MF/28.11.2011 pronunțata de Tribunalul M., pârâtul P. R. A. a formulat recurs care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel C. Secția I Civila sub nr._ 2011.
Curtea de Apel C. a reținut că Tribunalul a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art.297 alin.1 Cod pr. civ., a admis apelul și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, sens în care prin decizia nr. 3355/12.03.2012 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. R. A., împotriva deciziei civile nr.131MF din 28.11.2011, pronunțată de Tribunalul M. nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. L..
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 02.04.2012 sub nr._ .
La termenul de judecata din data de 17.05.2012 instanța a reținut cauza asupra încheierii prevăzute de art. 673 ind.6 C. si a amânat pronunțarea la data de 24.05.2012 pentru a se depune concluzii sau note scrise.
În urma analizării întregului material probator s-a pronunțat încheierea din 24.05.2012, prin care instanța a admis în parte și în principiu acțiunea principală precizată și completată, formulată de reclamanta P. L., în contradictoriu cu pârâtul P. R. A., a constatat că cei doi soți au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuție egală, un imobil situat în Drobeta Turnu Severin, ..9, județul M., ce a fost înstrăinat de părți în timpul căsătoriei, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.225/07.02.2009 de BNP N. L. C., a constatat dreptul de creanță al reclamantei de ½ din suma de 18.000 lei, reprezentând diferența de preț încasată de pârât din vânzarea imobilului situat în Drobeta Turnu Severin, ..9, județul M..
În ceea ce privește cererea reclamantei de a se reține la masa comunitară creditele contractate în timpul căsătoriei, ca și pasiv comunitar, aceasta a fost respinsă, reținându-se că, cu probatoriul administrat în cauză nu s-a făcut dovada că suma împrumutată a fost folosită de părți în scopul prevăzut de art.36 lit. a-d c.fam., fiind astfel, datorii proprii ale reclamantei.
Prin sentința nr. 507/MF/7.06.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în conformitate cu prevederile art. 728 C.Civ., conform căruia „nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune”, s-a admis în parte acțiunea principală precizată și completată, s-a constatat că cei doi soți au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuție egală, un imobil situat în Drobeta Turnu Severin, ..9, județul M., ce a fost înstrăinat de părți în timpul căsătoriei, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.225/07.02.2009 de BNP N. L. C., a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 9.000 lei, reprezentând ½ diferența de preț încasată de pârât din vânzarea imobilului situat în Drobeta Turnu Severin, ..9, județul M. și s-a respins celelalte petite ale acțiunii ca neîntemeiate, cu compensarea cheltuielile de judecată.
Împotriva încheierii din 24.05.2012 și a sentinței nr.507/7.06.2012, pronunțate de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în termen legal a declarat apel reclamanta P. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac exercitată, apelanta a invocat că prima instanță a înlăturat în mod nejustificat probele solicitate, reținând în același timp că nu s-a făcut dovada unor cereri și susținerii fiind încălcate în acest mod disp. art.129 al.5 c.pr.civ., și implicit principiul aflării adevărului.
S-a reținut că instanța ale cărei hotărâri sunt atacate a reținut că imobilul a fost dobândit de foștii soți cu suma de 100.000 lei fără a arăta ce s-a întâmplat cu suma de 82.000 lei rămasă după achitarea datoriilor dovedite cu acte, dar și faptul că din probele administrate și neevaluate de instanță rezultă că intimatul pârât a achiziționat la circa o lună de la vânzarea imobilului un autoturism Dacia, pe care l-a vândut după două luni și a cumpărat un alt autoturism Skoda O. nou al cărui preț este în medie de 15.000 euro.
O altă critică vizează modul în care instanța a soluționat cererea de partajare a creditelor contractate în timpul căsătoriei, pe numele apelantei reclamante cu motivarea că nu a făcut dovada folosirii acestora în scopul patrimoniului comunitar și că nu s-a pronunțat asupra creditului contractat la 22.02.2008 la TBI în condițiile în care s-a susținut că data despărțirii în fapt a fost iunie 2008.
S-a susținut de asemenea, că prin hotărârea atacată a fost încălcată decizia de casare privind cheltuielile de judecată.
Prin cererea de apel s-a solicitat ca instanța de apel să întocmească o adresă către Poliția Municipiului Dr. Tr. S. care să comunice cine era proprietarul autoturismului Dacia N. distrus în accidentul provocat de intimatul pârât în 2007 în vederea audierii acestuia pentru a dovedi că acest autoturism a fost cumpărat cu banii din creditele contractate pe numele apelantei, s-a solicitat de asemenea, proba cu înscrisuri, interogatoriul intimatului, expertiză contabilă.
Intimatul pârât P. R. A. a formulat întâmpinare prin care a răspuns la motivele de apel, solicitând respingerea acestuia.
La termenul din 30.10.2012, instanța în baza rolului devolutiv al apelului a încuviințat cererea de probatorii formulată de apelantă, înscrisuri, citarea intimatului pârât cu mențiunea prezentării la interogatoriu, a pus în vedere intimatului pârât prin apărător să depună la dosar numele și domiciliul martorului M.; a pus în vedere intimatului pârât prin apărător să depună la dosar lista cu numele și adresa martorului a cărui audiere o solicită; a fost încuviințată și proba cu expertiza contabilă ale cărei obiective au fost stabilite în contradictoriu cu ambele părți în ședința publică din 13.11.2012, dată la care a fost desemnat expert dl. V. L. S..
În cauză, raportul de expertiză a fost depus la data de 28.01.2013 prin serviciul registratură, probă la care părțile nu au formulat obiecțiuni, au fost audiați martorii propuși de părți, dezbaterile fiind încheiate în ședința publică din 12 februarie 2012.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, din prisma criticilor formulate, în raport de întregul material probator administrat în cele două cicluri procesuale și a actelor normative cu incidență în raportul juridic dedus judecății, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce succed.
Părțile au făcut susțineri diferite privind prețul real cu care s-a vândut prin contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.225/2.07.2009 imobilul dobândit în timpul căsătoriei.
Intimatul pârât a susținut în mod constant că prețul real al vânzării a fost de 18.000 lei preț înscris în actul autentic, în timp ce apelanta reclamantă a avansat prețuri care depășeau suma de 100.000 lei.
Prima instanță, prin cele două hotărâri atacate, evaluând întregul material probator cu referire la declarația cumpărătoarei imobilului R. A. și valoarea de impozitare a imobilului care era de 63.752 lei conform certificatului de atestare fiscală, a stabilit că prețul efectiv cu care a fost vândut imobilul a fost de 100.000 lei.
Instanța a reținut că părțile au încasat de la cumpărătoarea R. A. numai suma de 18.000 lei, diferența până la 100.000 lei fiind folosită pentru achitarea datoriilor pe care le aveau cei doi foști soți, fără a stabili care au fost datoriile plătite efectiv din prețul vânzării.
Din înscrisurile existente la dosar, rezultă că din prețul vânzării imobilului bun comun de 100.000 lei s-au achitat: creditul ipotecar în sumă de 7.285 lei și amenzile intimatului pârât (în total 80.000 lei) si debitul de 12.000 lei la contractul de credit nr._/27.09.2009 plătit de intimatul pârât imediat după vânzarea imobilului.
Cum din probele administrate nu rezultă și alte datorii pe care părțile să le fi achitat din prețul vânzării imobilului bun comun, se apreciază că suma rămasă în posesia intimatului pârât din vânzarea imobilului a fost de 80.000 lei și nu 18.000 lei sumă reținută de prima instanță.
De altfel, intimatul pârât în apărările făcute, a pretins că după achitarea datoriilor ar mai fi rămas din prețul vânzării suma de 10.000 lei care ar fi fost împărțită în mod egal cu apelanta reclamantă.
În acest caz, cum datoriile achitate din prețul vânzării au fost de 20.000 lei, dacă au mai rămas 10.000 lei, susținerea intimatului pârât potrivit căreia prețul vânzării ar fi fost de 18.000 lei nu-și mai are nici o justificare.
Pe de altă parte, deși în hotărârile apelate s-a reținut că prețul real de vânzare al imobilului bun comun a fost de 100.000 lei, intimatul pârât nu a atacat aceste hotărâri, acceptând că suma rămasă după achitarea datoriilor se raportează la acest preț al vânzării.
În calea de atac exercitată, nu s-au făcut probe cu privire la alte datorii față de cele dovedite în primă instanță, intimatul pârât precizând la interogatoriu luat din oficiu de instanță (fila 97 primul ciclu procesual) că din prețul vânzării, singurele datorii achitate ar fi fost creditul ipotecar și impozitul imobilului.
Așa fiind, se constată întemeiat acest motiv de apel.
Instanța apreciază ca întemeiat și motivul de apel ce vizează modul în care prima instanță a soluționat pasivul comunitar.
S-a reținut că apelanta reclamantă a contractat la data de 31.06.2006 un credit la BCR, la data de 28.08.2006 un credit la Raiffeisen Bank SA și la 12.07.2007 un credit la BRD. Ulterior la 30.10.2007, prin contractul de credit bancar nr._, apelanta reclamantă a obținut un credit pentru refinanțare bănci în cuantum de 12.220 lei.
Instanța a motivat că aceste credite nu fac parte din pasivul comunitar fiind datorii personale ale apelantei reclamante deoarece legea prezumă că datoriile comune ale soților sunt reglementate ca excepție și în mod limitativ în art.32 lit. a-d c.fam., iar cum apelanta reclamantă nu a făcut dovada că sumele împrumutate au fost folosite de părți în scopul prevăzut de acest text, datoriile nu pot fi considerate ca făcând parte din pasivul comunitar.
Domeniul de aplicarea al disp. art.32 intitulat „soții răspund cu bunurile comune” pentru situațiile prevăzute la lit. a-d sunt incidente în principal în considerarea intereselor creditorilor comuni sau personali ai soților.
Atunci când numai unul dintre soți contractează un împrumut, soțul încheie acest act juridic în dublă calitate atât în nume propriu cât și în cea de mandatar ar celuilalt soț în temeiul prezumției de mandat reciproc existent între aceștia, singura excepție când se cere consimțământul expres al ambilor soți fiind cea reglementată de disp. art.35 c.fam., referitoare la înstrăinarea sau grevarea unui teren sau a unei construcții.
Cazul în care nu operează mandatul tacit este acela în care celălalt soț a făcut opoziție la încheierea actului.
În litigiul dedus judecății, apelanta a motivat că, scopul contractării creditelor a fost fie pentru a face renovări la imobilul cumpărat în anul 2002, fie pentru a cumpăra autoturismele Dacia N. și Espero cu nr. de înmatriculare_ .
În primul ciclu procesual la judecătorie, martorul M. D. O. a declarat că știe de la pârât că „reclamanta mai luase niște credite”.
Prin declarația acestui martor propus de intimatul pârât este răsturnată susținerea acestuia că ar fi luat cunoștință despre aceste credite cu ocazia prezentului litigiu.
Martora B. E. (fila 71 primul ciclu procesual) a declarat că părțile au avut un autoturism Dacia N. și un alt autoturism a cărei marcă nu o cunoaște.
Același martor a relatat că părțile au luat împrumuturi bancare al căror titular era reclamanta, dar de care știa și pârâtul și că de la părți știe că reclamanta a făcut un credit pentru a cumpăra unul dintre autoturisme.
Martorul B. G. (fila 53) vecin cu părțile, știe că acestea au avut un autoturism Dacia N. vișinie pe care pârâtul o folosea zilnic la serviciu, dar și o mașină Espero.
Martora E. J., (fila 49 apel primul ciclu) persoană care a fost vecină cu părțile, a declarat că a văzut la acestea două autoturisme o Dacie de culoare vișinie și un Espero de culoare albastră pe care le conducea vecinul.
La interogatoriul luat pârâtului (în primă instanță și în al doilea ciclu procesual) în răspunsul la întrebările 5 și 6 acesta declară că autoturismul Dacia N. pretins de reclamantă că ar fi fost cumpărat din cele două credite contractate în anul 2006, ar fi fost împrumutat de la numitul M. din Orșova.
La următoarele întrebări din același interogatoriu, recunoaște că a făcut un accident de circulație cu autoturismul Dacia N. dar că mașina era împrumutată de la M..
La întrebarea nr.14, cerându-i-se să recunoască dacă certificatul de atestare fiscală în vederea vânzării imobilului dobândit în timpul căsătoriei a fost eliberat condiționat de achitarea amenzilor ce i-au fost aplicate pentru contravențiile săvârșite cu cele două autoturisme Dacia N. și Espero răspunde „cred că da”.
Cu alte cuvinte, intimatul pârât confirmă declarațiile celor patru martori, recunoaște că cele două mașini Dacia N. și Espero s-au aflat în posesia sa, mașini cu care a săvârșit contravenții în traficul rutier, dar pretinde că acestea nu erau în proprietatea familiei fiind împrumutate.
Proba dreptului de proprietate asupra autoturismelor poate fi făcută prin orice mijloc, întrucât transferul dreptului nu este condiționat de încheierea unui act în formă autentică, posesiunea valorând titlu.
Se apreciază ca apelanta reclamantă a făcut dovada achiziționării acestor autoturisme în condițiile în care ele s-au aflat o perioadă îndelungată în posesia intimatului pârât, folosindu-le pentru a merge la serviciu dar și în diferite ocazii, cum ar fi deplasarea în Timișoara pentru cununarea familiei B..
Intimatul pârât deși a susținut că cele două autoturisme au fost împrumutate, nu a făcut nici o probă în acest sens.
Acesta ar fi putut dovedi că a împrumutat cele două mașini cu audierea persoanelor care pretinde că erau proprietare ale acestora.
Nu a putut face această probă, iar declarațiile indirecte ale martorilor pe care i-a propus, potrivit cărora au aflat că mașinile ar fi fost împrumutate, nu răstoarnă titlul conferit prin posesiunea autoturismelor.
Intimatul pârât a negat cumpărarea autoturismelor de la persoane fizice cu prețul de 3.750 lei și respectiv 2.000 euro pentru a justifica faptul că apelanta reclamantă ar fi contractat creditele fără știrea sa și că le-ar fi folosit în interes personal.
Din probele administrate rezultă că apelanta a contractat trei credite în anii 2006-2007 când raporturile dintre foștii soți erau bune, la Raiffeisen Bank la data de 28.08.2006, la BCR la data de 31.08.2006 și la BRD la data de 12.07.2007.
În data de 30.10.2007, apelanta reclamantă contractează la Banca Românească SA un credit de refinanțare, din acestea fiind lichidate cele trei credite anterioare în sumă de 2.180 lei, 3.896 lei și respectiv 2.710 lei, iar în februarie 2008 a fost contractat un credit la TBI CREDIT IFN SA.
Instanța constatând că aceste credite au fost contractate pentru achiziționarea celor două autoturisme și pentru nevoi obișnuite ale căsniciei, față de cuantumul redus al împrumuturilor, va reține ca făcând parte din pasivul comunitar cele două credite aflate în derulare, respectiv creditul de refinanțare contractat la Banca Românească SA și cel contractat la TBI CREDIT TFN SA.
De asemenea, constatând că de la data despărțirii în fapt, apelanta reclamantă a achitat singură, conform raportului de expertiză ratele și dobânzile aferente acestor credite, îl va obliga pe intimatul pârât să restituie acesteia cota de ½ din aceste sume urmând ca până la lichidarea celor două credite să achite lunar apelantei ½ din ratele și dobânzile aferente până la lichidarea celor două credite.
În ceea ce privește motivul de apel privind greșita stabilire a cheltuielilor de judecată, instanța în temeiul art.276 c.pr.civ., va compensa parțial cheltuielile de judecată efectuate în cele două cicluri procesuale și va obliga intimatul la plata sumei de 1.639,7 lei.
Așa fiind, față de cele arătate, instanța în temeiul art.296 c.pr.civ., va pronunța o decizie prin care va admite apelul și va schimba parțial cele două hotărâri atacate în sensul considerentelor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul minori și familie formulat de apelanta reclamantă P. L. împotriva încheierii pronunțată la 24.05.2012 și împotriva sentinței civile nr.507/7.06.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._, intimat pârât fiind P. R. A., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Schimbă parțial sentința și încheierea din data de 24.05.2012.
Constată dreptul de creanță al apelantei pentru cota de 1/2 din suma de 80.000 lei reprezentând diferență preț rezultată din vânzarea imobilului situat în Dr. Tr. S., ..9, M. și obligă pârâtul intimat la plata către apelantă a sumei de 40.000 lei.
Constată că pasivul comunitar se compune din creditele contractate la Banca Românească la data de 30.10.2007 și la TBI la data de 22.02.2008.
Obligă intimatul la plata către apelantă a sumei de 4863,15 lei reprezentând cota de 1/2 din sumele achitate de aceasta la Banca Românească și a sumei de 1757,26 lei reprezentând cota de 1/2 din sumele achitate la TBI Credit IFN SA.
Constată că sumele rămase de plată la cele 2 credite sunt în cuantum de 7715,92 lei la Banca Românească și de 6221 lei la TBI Credit și obligă pe intimat să achite lunar apelantei cota de 1/2 din ratele și dobânzile scadente aferente acestor credite.
Compensează parțial cheltuielile de judecată și obligă intimatul la plata sumei de 1639,7 cheltuieli de judecată efectuate în cele două cicluri procesuale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, L. B. | |
Grefier, N. C. B. |
Red. MCM
Dact. CNB
Ex.4
Cod operator 2626
18.03.2013.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Curatelă. Decizia nr. 40/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
