Curatelă. Sentința nr. 89/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 89/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-09-2013 în dosarul nr. 758/313/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 79/A/MF
Ședința publică de la 03 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător C. Z.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta-pârâta O. G. împotriva sentinței civile nr.89 din 11.06.2013, pronunțată de către Judecătoria Strehaia, intimat fiind reclamantul S. V. E., având ca obiect curatelă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. G. pentru apelanta-pârâta și avocat M. M. pentru intimatul reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință s-au depus de către apărătorul apelantei două extrase de cont pe care le-a observat și apărătorul intimatului reclamant, după care:
Apărătorii părților învederează instanței că își dovedesc acțiunea cu înscrisurile depuse la dosar, declară că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, solicitând ca la termenul de azi să se dezbată cauza .
Instanța, având în vedere susținerile reprezentanților părților, în conf. cu disp. art. 392 NCPC, acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat B. G. pentru apelanta-pârâta solicită admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare, arătând că sentința este nelegală și netemeinică în primul rând pentru că reclamantul a încercat inducerea în eroare a instanței depunând la dosar o invitație trimisă la domiciliul părinților pârâtei în Iași, ulterior precizând că nu cunoaște domiciliul acesteia, că nu ține legătura cu minora, neștiind de litigiile existente pârâta nu a putut să se apere, procedura de citare cu aceasta nefiind îndeplinită. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat M. M., pentru intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică. În ceea ce privește procedura de citare apreciază că, în cauza de față este legal îndeplinită, pârâta a fost inițial citată la ultimul domiciliu, iar ulterior prin publicitate, dat fiind faptul că pârâta locuiește în Italia, nu are domiciliu stabil și nici loc de muncă.
Minorul de la naștere a locuit la bunicii paterni, sub atenta supraveghere a acestora și a tatălui.
A solicitat obligarea apelantei pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia, sub nr._, reclamantul S. V. E. a chemat în judecată pe pârâta O. G., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să i se încredințeze minorul S. Davide E., născut la data de 16.08.2011.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în fapt, din relația de concubinaj cu pârâta O. G. a rezultat minorul S. Davide E..
Pârâta a plecat în străinătate pentru a lucra și l-a lăsat pe copil în grija lui, motiv pentru care solicită exercitarea autorității părintești asupra minorului.
Acțiunea nu a fost întemeiata in drept..
Pârâta nu s-a prezentat în instanță la nici unul din termenele de chemare în judecată și nici nu a depus la dosar întâmpinare.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Strehaia a pronunțat sentința civilă nr. 89 din 11.06.2013, prin care a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată la data de 16 aprilie 2013, a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului S. Davide E., născut la data de 16.08.2011, să se exercite de către tatăl reclamant și a stabilit la reclamant locuința minorului S. Davide E..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În speță, din relația de concubinaj a părților a rezultat minorul S. Davide E., născut la data de 16.08.2011.
Prin acțiunea formulată, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamantul a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună exercitarea autorității părintești doar de către el asupra minorului rezultat din relațiile de concubinaj cu pârâta precum și stabilirea locuinței minorului la domiciliul său întrucât pârâta este plecată în străinătate și nu este interesată de soarta copilului.
Potrivit art. 505 alin. 1 si 2 Cod civil, „In cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilita concomitent sau, după caz, succesiv fata de ambii părinți, autoritatea părinteasca se exercita in comun si in mod egal de către părinți, daca aceștia conviețuiesc. Daca părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutela, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.”
Regula este aceea ca autoritatea părinteasca revine in comun ambilor părinți (art. 397 Cod civil). Excepție face situația prevăzută la art. 398 Cod civil, potrivit căruia daca exista motive întemeiate, având in vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata numai de către unul dintre părinți, situație in care celalalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului in care copilul este crescut si educat.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că există motive întemeiate pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de unul dintre părinți, respectiv de către tatăl reclamant, întrucât în prezent pârâta este dezinteresată de situația minorului pe care l-a părăsit, plecând în străinătate și lăsându-l în grija tatălui.
Din ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantului, rezultă că acesta dispune de condiții materiale optime pentru îngrijirea copilului fiind ajutat părinții săi.
Faptul că părțile nu mai conviețuiesc fiind separate, că între ele nu mai există relații afective, conduce la concluzia că părinții nu se vor înțelege nici cu privire la luarea împreună a acelor măsuri care să corespundă interesului superior al copilului lor.
Față de cele reținute, instanța a apreciat că interesul superior al minorului impune exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți, respectiv de către tată, care va decide cu privire la toate problemele esențiale legate de persoana și patrimoniul minorului in condițiile legii si va răspunde singur pentru îndeplinirea cu buna credința a acestor îndatoriri.
Pentru asigurarea unei continuități in mediul în care a crescut si a unui climat familial stabil, instanța a apreciat ca se impune ca minorul să aibă în continuare locuința la tatăl lui, care se ocupă de creșterea și educarea sa, între ei existând un atașament afectiv reciproc.
Împotriva sentinței nr.89/11.06.2013, în termen legal a declarat rapel pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Hotărârea este nelegală întrucât ea nu a avut cunoștință despre existența procesului pentru că reclamantul a indus în eroare instanța prin aceea că, în primul rând, a depus un proces verbal eliberat de mediator într-un dosar cu alt obiect, respectiv instituire curatelă minor și nu pentru dosarul de față ce are ca obiect stabilire domiciliu minor și exercitare autoritate părintească, iar în cel de-al doilea rând, a declarat mincinos că nu cunoaște domiciliul ei stabil în țară și nici din Italia, aspecte pe care le cunoștea în amănunțime dar le-a ascuns tocmai pentru ca ea să nu aibă cunoștință de proces.
Procedând astfel, i-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.
Privitor la fondul cauzei, apelanta susține că starea de fapt reținută de instanță este eronată în sensul că ea nu a părăsit familia ci a plecat la muncă în Italia cu acordul reclamantului pentru că nu aveau nici o sursă de venit, permanent au corespondat atât telefonic dar și prin poșta electronică însă reclamantul niciodată nu a anunțat-o despre proces.
De asemenea, de când muncește în Italia, a trimis reclamantului bani și pachete.
În data de 23.06.2013 s-a întors în Italia la domiciliul reclamantului însă a avut parte de un comportament violent din partea acestuia, spunându-i că nu mai are nici un drept asupra minorului, sens în care i-a prezentat hotărârea judecătorească ce face obiectul apelului de față.
Față de toate aceste motive, solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Pentru dovedirea susținerilor din apel, pârâta a depus la dosar invitația la informare întocmită la 27.03.2013 la Biroul de Mediator F. L. din dr. Tr. S., extras al convorbirilor sale cu reclamantul de pe poșta electronică, dovada de alimentare cont al reclamantului cu bani trimiși de apelantă din Italia la data de 08.04.2013, copia actului său de identitate și o sesizare adresată DGASPC M. la 25.06.2013.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, susținând că niciuna dintre critici nu este întemeiată.
Apelanta pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că prin apărările făcute, intimatul și de această dată denaturează adevărul.
Examinând sentința apelată în limitele criticilor aduse, conform art.479 c.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Sub aspectul primei critici se constată că aceasta este întemeiată.
În conformitate cu prevederile art.153 alin.1 c.pr.civ., instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel.
Ca atare, respectarea unuia dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil, respectiv principiul contradictorialității reglementat de art.14 c.pr.civ., impune ca părțile să fie legal citate pentru ca instanța să poată hotărî asupra unei cereri.
Respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil reprezintă o îndatorire atât pentru părți cât și pentru instanță.
În speță, tribunalul constată că judecata cererii astfel cum a fost ulterior precizată, s-a făcut fără ca pârâta să fie legal citată.
Conform art.194 c.pr.civ., printre elementele obligatorii ale cererii de chemare în judecată nu enumără și domiciliul pârâtului care este locul unde acesta locuiește efectiv pentru a putea fi înștiințat cu privire la desfășurarea procesului.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că reclamantul cunoștea adresa pârâtei unde domiciliază în Italia, dovadă în acest sens fiind înscrisul ce atestă alimentarea contului său cu bani trimiși din Italia de către apelantă, la data de 08.04.2013 (f.9 dosar apel) însă a ascuns acest aspect, solicitând citarea prin publicitate.
Inițial, reclamantul a apelat la procedura medierii ocazie cu care a indicat ca domiciliu al pârâtei în vederea informării, adresa acesteia din actul de identitate, acolo unde domiciliază și părinții săi, respectiv ., județul Iași, în instanță ascunzând și acest domiciliu, solicitând doar citarea prin publicitate într-un ziar național.
Potrivit art.167 alin.1 c.pr.civ. „Când reclamantul învederează motivat, că deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde putea fi citat potrivit legii, instanța va putea încuviința citarea prin publicitate”, alineatul 2 al aceluiași articol arătând modalitatea în care se realizează cu prioritate citarea prin publicitate: afișare la ușa instanței, pe portalul instanței de judecată competentă și la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat.
Constatând astfel că procedura de citare cu pârâta nu s-a realizat conform normelor procedurale, hotărârea primei instanțe, fiind dată cu încălcarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare, este susceptibilă de anulare și față de disp. art.480 al.3 c.pr.civ., cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Celelalte critici care vizează fondul cauzei nu se mai impune a fi examinate însă vor fi avute în vedere de prima instanță pentru pronunțare unei hotărâre temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâta O. G. domiciliată în comuna Scobinți, ., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la C. avocat B. G., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, str. .. 6, jud. M. împotriva sentinței civile nr.89 din 11.06.2013, pronunțată de către Judecătoria Strehaia, intimat fiind reclamantul S. V. E., domiciliat în com. Florești, . având ca obiect curatelă.
Anulează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 03 Septembrie 2013
Președinte, C. P. | Judecător, C. Z. | |
Grefier, M. B. |
RED PC/BNC
Ex.4/ 27 Septembrie 2013
Cod operator 2626
Jud fond N. VȘ
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 650/2013. Tribunalul... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 700/2013.... → |
|---|
