Pensie întreţinere. Sentința nr. 48/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 48/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 2508/332/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 70/2013
Ședința publică de la 02 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. Z.
Judecător A. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de către reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 48/14.03.2013, pronunțată de către Judecătoria Vînju M., în contradictoriu cu intimata - pârâtă R. E. R..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant asistat de avocat M. M., intimata pârâtă asistată de avocat Ș. E. C. și martorii B. V., B. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, s-a depus la dosar de către avocat Ș. E. C. pentru intimată copiile a patru diplome obținute de minore pentru rezultate bune la învățătură și chitanța privind achitarea onorariului de avocat.
S-au audiat sub prestare de jurământ martorii B. V. și B. A., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar, după care:
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții ridicate de soluționat, instanța a constatat încheiate dezbaterile conform disp. art. 150 c.p.civ. și a acordat cuvântul asupra apelului:
Avocat M. M. pentru apelantul reclamant solicită admiterea apelului, să se stabilească domiciliul minorelor la tatăl apelant, acesta este mei îndreptățit să-i fie încredințate, este foarte atașat de minore, are venituri mai mari, fără cheltuieli de judecată.
Avocat Ș. E. C. pentru intimata pârâtă solicită respingerea apelului, menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală, apelanta pârâtă are toate condițiile materiale și morale pentru creșterea minorelor, acestea sunt atașate de mamă și de bunicii materni, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ la Judecătoria Vânju M., reclamantul - pârât B. I. a chemat în judecată pe pârâta – reclamantă R. E. R. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea domiciliului minorelor la reclamant, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul –pârât a arătat că în perioada 2002-2011 a avut o relație de concubinaj cu pârâta reclamantă. Din această relație au rezultat minorele B. T. născută la data de 01.08.2004 și B. I. R. născută la 07.10.2006, care de la despărțirea în fapt a părților, în luna decembrie 2011 locuiesc împreună cu mama lor, în orașul Vînju M..
Reclamantul-pârât susține că a promovat această acțiune întrucât pârâta reclamantă nu-i permite să aibă legături personale cu minorele.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.112-114 C.pr. civ.
În dovedirea acțiunii, reclamantul - pârât a depus la dosarul cauzei copie certificate de naștere minori, chitanța privind achitarea taxei de timbru și timbrul judiciar, împuternicire avocațială, mandatele poștale privind trimiterea unor sume de bani lunare pârâtei pentru întreținerea minorelor și a solicitat administrarea probei cu martorul M. I. M..
Pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională, la 01.11.2012, solicitând reconvențional exercitarea autorității părintești în comun de către părți, stabilirea domiciliului minorelor B. T. născută la data de 01.08.2004 și B. I. R. născută la 07.10.2006, la domiciliul pârâtei, obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâta reclamantă a arătat că părțile s-au avut o relație de concubinaj timp de circa 10 ani, locuind împreună cu părinții reclamantului în Dr. Tr. S.. Din această relație au rezultat minorele B. T. născută la data de 01.08.2004 și B. I. R. născută la 07.10.2006. în ultima perioadă părțile nu s-au mai înțeles, astfel că viața de familie a devenit tot mai tensionată afectând și minorele. În acest context, pârâta reclamantă, împreună cu minorele au fost nevoite să părăsească domiciliul comun și să se stabilească la părinții acesteia din loc. Vînju M.. De asemenea pârâta mai arată că reclamantul și minorele nu au o legătură apropiată, comportându-se cu dezinteres față de acestea, de la despărțirea în fapt nu le-a vizitat și nu au ținut legătura nici măcar telefonic, limitându-se la trimiterea unor sume de bani derizorii în raport cu nevoile minorelor.
În dovedirea cererii reconvenționale, pârâta reclamantă a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru și timbrul judiciar, împuternicire avocațială, adeverințe de elev, contract individual de muncă, diplomă de absolvire, cu calificare de asistent medical, carnet de muncă, certificat de atestare a competenței profesionale și a solicitat încuviințarea probei cu martorii M. M. și I. G..
Potrivit art. 24 din legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, instanța a procedat la ascultarea celor două minore.
Prin sentința civilă nr. 48 Judecătoria Vînju M. a admis în parte acțiunea, a admis cererea reconvențională, formulată de pârâta reclamantă, a stabilit locuința minorelor B. T. născută la data de 01.08.2004 și B. I. R. născută la 07.10.2006, la mama pârâtă.
Autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, potrivit art.504 cod civil coroborat cu art.397 cod civil.
A obligat pârâtul să plătească în beneficiul minorelor B. T. născută la data de 01.08.2004 și B. I. R. născută la 07.10.2006 o pensie de întreținere în cuantum de 197 lei pentru fiecare minor începând cu data introducerii acțiunii 07.08.2012 și până la majoratul acestora.
S-a lua act că reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind acordarea unui program de vizitare a minorelor.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Din probele administrate în cauză instanța a reținut că părțile au avut o relație de concubinaj de aproape 10 ani iar din relația de concubinaj a părților au rezultat minorele B. T. născută la data de 01.08.2004 și B. I. R. născută la 07.10.2006, iar din depozițiile martorilor M. M., I. G. și M. I. M. audiați în cauză a rezultat că în prezent minorele locuiesc cu mama, că acestea sunt bine îngrijite, au rezultate bune la învățătură, sunt atașate de aceasta. Deși pârâta nu obține venituri proprii, momentan nefiind încadrată în muncă, este ajutată de părinții săi, în special de mama sa care este plecată în străinătate la muncă. Martorii mai arată că reclamantul a vizitat minorele de câteva ori, nefiind împiedicat de pârâtă, însă acestea manifestă reticență în relația cu tatăl lor.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, vârsta minorelor precum și faptul că audiate in camera de consiliu minorelor au arătat că doresc să locuiască cu mama lor, instanța a apreciat că este in interesul minorelor ca acestea să locuiască în continuare cu mama lor .
Instanța în baza art.396 combinat cu art.397 Codul civil a dispus ca autoritatea părintească asupra minorilor să revină în comun ambilor părinți.
Potrivit art.402 Codul civil, instanța a stabilit contribuția reclamantului-pârât la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorilor.
Cuantumul acestei obligații se stabilește potrivit art.529 alin.1,2,3 Codul civil în funcție de veniturile nete realizate de debitorul obligației legale de întreținere și de nevoia copilului minor.
În ce privește nevoia copiilor minori, aceasta este prezumată dată fiind vârsta lor care îi fac incapabili de muncă.
Instanța a stabilit contribuția reclamantului-pârât la cheltuielile pentru creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale minorilor prin raportare la veniturile pe care acesta le realizează, conform adeverinței de venituri aflată la fila 51 dosar, începând cu data de 07.08.2012 și până la majoratul acestora.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul - parat reconventional BALANESCIJ I., arătând că este netemeinica si nelegala, pentru următoarele considerente:
Cu ocazia judecării cauzei pe fond, instanța, dând o eronata interpretare a probelor administrate în cauză si făcând o aplicare greșita a dispozițiilor legale,a admis in pane acțiunea formulata de el, in sensul exercitării autorității părintești de către ambii părinți si a admis cererea reconventionala formulata de parata reclamanta- reconventional, stabilindu-se locuința minorelor B. T. ,nascuta la data de 01.08.2004 si B. I. R. ,nascuta la 07.10.2006, la mama parata, cu obligarea sa la plata pensiei de intretinere in cuantum de 197 lei pentru fiecare minora.
, având in vedere vârsta minorelor, declarațiile acestora si anchetele sociale.
Consideră ca instanța de fond a analizat superficial probele administrate in speță și, in mod greșit, a respins cererea sa de stabilire a locuinței la tatăl reclamant, fără să aibă in vedere toate probele administrate in instanța, probe din care rezulta fără nici un dubiu ca tatăl este cel îndreptățit sa aibă grijă de minore In mod greșit a reținut instanța ca minorele sunt bine îngrijite de mama si ca acestea au condiții mai bune de trai in locuința acesteia.
Instanța nu a analizat in mod corect posibilitățile materiale si financiare ale pârtilor si nici nu a avut in vedere atașamentul fetițelor față de tatăl său, care le-a asigurat mijloace de trai mai mult decât decente.
In realitate, cele doua minore au fost crescute mai mult de bunica paterna, la care au locuit de la naștere împreună cu tatăl si mama sa. De aceea, acestea sunt profund atașate de bunicii paterni dar si de tatăl lor, deopotrivă.
Faptul ca fetitele au declarat ca doresc sa locuiască cu mama, este urmarea influenței negative pe care aceasta o are asupra minorelor de la destrămarea relației cu reclamantul.
De altfel, la aceasta vârsta nu este deloc greu sa implementezi copiilor ideea ca celalalt părinte nu te iubește sau nu te vrea. Mama a fost cea care 1-a ținut Ia distanta de copii săi pe reclamant, impiedicandu-1 sa iși vadă fetitele, cu toate ca acesta a încercat sa le viziteze si a avut grijă sa le trimită suficienți bani pentru ca acestea sa nu aibă de suferit din acest punct de vedere.
De asemenea, instanța nu a avut in vedere ca tatăl are condiții din cele mai bune de îngrijire a minorelor, fiind salariat si având ,de asemenea, si sprijinul părinților, care, așa cum a mai arătat, iși iubesc nespus nepoțelele.
Parata nu realizează nici - un venit si nici nu a dovedit ca ar fi susținuta material de mama sa, despre care afirma ca ar lucra prin Spania.
De altfel, in luna aprilie 2013,ambele minore au fost internate prin ISU M., la Spitalul Județean din Drobeta Tumu S., cu afecțiuni pulmonare, tocmai datorita lipsei de preocupare a mamei fata de copii săi si a condițiilor de trai din cele mai sărace.
Pentru aceste motive tatăl dorește sa locuiască împreună cu minorele, preocupat fiind de soarta copiilor săi si de a le asigura mijloace de trai si condiții de creștere si dezvoltare din cele mai bune.
Este de notorietate ca, la stabilirea locuinței minorilor, se are in vedere si opțiunea minorilor ,dar,cum minorele sunt la o vârsta când nu pot sa-si hotărască singure soarta, relevant este in speța ,unde anume acestea ar putea sa fie mai bine îngrijite si educate.
Ori,cum din anchetele sociale efectuate in cauza, din înscrisurile din care rezultă veniturile realizate de parat cat si faptul ca, așa cum recunoaște de altfel si parata, copii au locuit pana la despărțirea părinților în casa bunicilor paterni rezulta fără dubiu ca tatăl este cel care poate asigura condiții de creștere si educare corespunzătoare, si având in vedere interesul superior al copilului, este evident ca instanța trebuia sa stabilească locuința minorelor la tatăl reclamant
De aceea ,consideram ca cererea noastră este mai mult decât pertinenta, ca interesul superior al copilului, condiție esențiala in funcție de care instanța judecătoreasca are îndatorirea sa hotărască stabilirea locuinței copiilor minori,este mai bine protejat in condițiile in care acesta locuiește împreuna cu tatăl lor, in domiciliul bunicilor paterni.
In respectarea textului de lege, si a principiului coroborării probelor administrate in cauză, o importanță deosebită o are si climatul moral ,deoarece influențează in mod hotărâtor dezvoltarea personalității copilului.
In speță, tatăl reclamant de profesie ofițer, este de o conduită morală exemplară ca si familia din care provine, spre deosebire de parata al cărei tată este cunoscut ca si consumator înrăit de băuturi alcoolice,cu un comportament si limbaj cu totul nepotrivite in prezenta unor copii de asemenea vârsta.
Având in vedere toate aceste aspecte. consideră ca instanța de fond nu a apreciat corect interesul minorului cu atât mai mult cu cat un copil la aceasta vârsta ,au nevoie de un climat liniștit, armonios, pentru a se dezvolta corespunzător
Intimata R. E. R., in temeiul art. 115 C.pr.civ. a formulat întâmpinare la cererea de apel solicitând respingerea apelului ca nefondat, iar pe fondul cauzei, menținerea sentinței civile nr. 48/14.03.2013, pronunțata de Judecătorie Vânju M., ca fiind legala si temeinica.
A arătat că, contrar susținerilor apelantului reclamant, in mod corect, instanța de fond a reținut ca este in interesul superior al minorelor sa locuiască împreună cu mama lor si a fost obligat apelantul reclamant la plata pensiei de întreținere in cuantum de 197 lei pentru fiecare minora, având in vedere intreg materialul probator administrat in cauza, respectiv declarațiile minorelor, declarațiile martorilor M. M., lonascu G. si M. Ionul M., anchetele sociale si înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Astfel ca, din dispozițiile celor trei martori audiați in cauza, rezulta fără dubii de tăgadă că minorele locuiesc cu mama lor, ca acestea sunt bine îngrijite au rezultate foarte bune, aceasta dispunând de condiții materiale, financiare si morale foarte bune pentru creșterea si dezvoltarea minorelor.
Chiar daca, parata nu obține venituri proprii momentan nefiind încadrată in muncă, este ajutată de părinții săi, in special de mama sa care este plecata in străinătate la munca si care ii trimite sume de bani considerabile, cat si de tată, care este încadrat in munca si de asemenea, obține venituri considerabile.
De asemenea, se susține in mod eronat, ca cele doua minore au fost crescute mai mult de bunica paterna, la care au locuit de la naștere împreună cu tatăl si mama lor si ca acestea ar fi profund atașate de bunica paterna dar si de tatăl lor.
In realitate, chiar daca de la nașterea minorelor si pana la despărțirea in fapt a celor doi, aceștia au locuit la domiciliul părinților apelantului reclamant, acesta neavând o locuința proprie, in realitate, s-au gospodărit separat, iar bunica paterna nu a fost niciodată interesata de creșterea si educarea minorelor, acestea din urma nefiind atașate nici de bunica paterna si nici de tatăl lor care era tot timpul plecat.
A arătat că, a dovedit cu probatoriul administrat in cauza, atat pentru perioada cat au locuit la părinții apelantului reclamant, cat si dupa despărțirea in fapt, aă ea este cea care s-a ocupat de creșterea si educarea minorelor.
Astfel ca, minorele sunt bine ingrijite, au rezultate bune la invatatura, intimata parata este ajutat in creșterea minorelor de părinții sai, fiind sprijinita financiar de mama sa care este plecata in străinătate la munca, cat si de tatăl sau care muncește in tara si obține venituri considerabile, iar minorele sunt foarte atașate de intimata apelanta cat si de bunicii materni.
Nu este reala susținerea potrivit căreia, intimata parata a fost cea care 1-a ținut la distanta de copii săi pe apelantul reclamant, impiedicandu-1 sa isi viziteze fetitele in realitate asa cum rezulta si din probatoriul administrat in cauza apelantul-reclamant nu a dorit sa le viziteze si nici telefonic nu a luat legătura cu minorele.
De asemenea, nu este reala nici susținerea potrivit căreia, in luna aprilie 2013 ambele minore au fost internate prin 1SU M. la Spitalul Județean de Urgenta Drobeta T.-S., cu afecțiuni pulmonare.
In luna aprilie, minorele au contractat o banala răceala din colectivitate de la unitatea de invatamant, iar fata de faptul ca minora B. T. prezenta stări vomale si fiind alergica la Mctroclopramid am apelat Serviciul Ambulanta pentru a interna cele doua minore . Specialitate, respectiv Spitalul Județean de Urgenta Drobeta T.-S., pentru a li se administra tratament de specialitate asa cum ar fi procedat orice mama responsabila.
Nu este reala nici afirmația potrivit căreia apelantul reclamant este ofițer, in realitate acesta deține funcția de subofițer in cadrul ISU detașamentul Orșova.
Referitor la susținerea potrivit căreia tatăl intimatei-parate este cunoscut ca si consumator înrăit de băuturi alcoolice, cu un comportament si limbaj cu totul nepotrivit in prezenta unor copii si limbaj de asemenea vârsta, acestea sunt simple susțineri, fără suport real, nedovedite, ba mai mult contrazise de probatoriul administrat in cauza.
Dimpotrivă, tatăl intimatei este o persoana care nu consuma băuturi alcoolice, având si o . afecțiuni medicale, care sunt incompatibile cu consumul de băuturi alcoolice.
De altfel, nu ar fi sub nicio forma in interesul superior al minorelor ca acestora sa li se stabilească locuința la tatăl lor, in contextul in care acesta in prezent are o relație, iar partenera sa de viata are un copil minor care locuiește cu aceștia la domiciliul părinților apelantului-reclamant, iar acest climat nu ar fi unul benefic pentru creșterea si dezvoltarea normala a minorelor.
Pe de alta parte, așa cum a dovedit cu probatoriul administrat in cauza, dispune de toate condițiile materiale, financiare si morale pentru creșterea, educare si dezvoltarea normala a minorelor si in plus acestea sunt foarte atașate de ea, deoarece de la naștere si pana in prezent nu au fost despărțite de mama lor nicio zi.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea apelului ca nefondat, iar pe fondul cauzei solicită menținerea sentinței civile nr. 48/14.03.2013 pronunțata de Judecătoria Vanju M., ca fiind legala si temeinica.
Apelul se găsește a fi nefondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.496 alin.3 c.pr.civ,”în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art.264, rămân aplicabile”.
Potrivit art.264c.pr.civ „în procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluționarea cauzei”.
În luarea deciziei privitoare la stabilirea locuinței minorului la unul dintre părinții săi, instanța trebuie să aibă în vedere exclusiv interesul superior la copilului, principiu statuat inclusiv prin art 2 alin.3 din L.272/2004 și care trebuie analizat prin prisma vârstei acestuia, a ocupației si comportamentului părinților, a atașamentul copilului fata de părinți, de interesul pe care aceștia l-au manifestat fata de minor, de legăturile afective stabilite între părinte si copil, precum si de posibilitățile materiale ale părinților.
În speță, din probele administrate a reieșit că, până în luna decembrie 2011, minorele au locuit împreună cu ambii părinți în domiciliul bunicilor paterni, aceștia exercitându-și deopotrivă drepturile și obligațiile părintești, după această dată însă, pe fondul unor certuri intervenite între părți, fetițele au fost luate de către mamă și duse în imobilul bunicilor materni.
Din declarațiile martorilor audiați, rezultă că, de la momentul despărțirii părților, de creșterea și educarea minorelor s-a ocupat intimata pârâtă reclamantă, vizitele tatălui apelant fiind unele rare, iar contribuția acestuia la dezvoltarea fizică și psihică a acestora s-a limitat la oferirea unor pachete de alimente lipsite de consistență și a unor mici sume de bani.
Pe de altă parte, deși apelantul a negat continuu că mama intimată ar dispune de condiții materiale pentru creșterea și educarea minorului, ancheta socială efectuată la imobilul aparținând bunicilor materni, respectiv imobilul în care locuiesc cele două fetițe, atestă că acesta oferă condiții de locuit, camerele fiind curate și dotate cu mobilier corespunzător, de asemenea, deși în prezent intimata nu obține venituri, perseverează în căutarea unui loc de muncă, beneficiind totodată și de sprijinul material al părinților săi.
De altfel, noțiunea de locuință a minorului, nu vizează direct imobilul sau adresa poștală la care va locui minorul, ci faptul locuirii minorului cu acela dintre părinți care-i asigură un climat de bună creștere, afecțiune și, mai ales, siguranță..
Ori, din acest punct de vedere, în mod corect prima instanță a statuat că, în raport de vârsta minorelor, gradul de afectivitate ridicat față de mamă cu care, practic, au petrecut cel mai mult timp, dar și opțiunea acestora, este de preferat ca locuința să le fie stabilită la mamă, iar nu la tată, acesta neputând satisface nevoile ridicate, de hrană și menaj, pe care minorele le au la această vârstă.
În același context, este de evidențiat că, potrivit caracterizărilor psiho pedagogice realizate de consilierul școlar, minorele sunt stabile emoțional și s-au adaptat cu succes mediului social în care trăiesc în prezent, fiind de dorit menținerea acestui echilibru în viața lor.
Deși, din înscrisurile aflate la filele 23-24 dosar apel rezultă că, în luna aprilie 2013, cele două minore au fost internate în spital pentru tratarea unei pneumonii, nu se poate afirma că, apelanta este cea care poartă responsabilitatea pentru îmbolnăvirea acestora, respectiv că această stare de fapt s-a datorat lipsei sale de preocupare față de îngrijirea minorelor, respectiv condițiilor precare de trai, astfel cum se susține, referatul medical emis de medicul de familie(fila 21) atestând că minorele nu au fost evidențiate cu boli cronice și infecto-contagioase.
În temeiul considerentelor expuse, apreciind drept nefondat apelul declarat de reclamantul pârât, acesta va fi respins ca atare.
Văzând și dispozițiile art.274 c.pr.civ,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de către reclamantul pârât B. I. cu domiciliul în Dr. Tr. S., ., județul M. împotriva sentinței civile nr. 48, pronunțată de către Judecătoria Vînju M. la 14.03.2013, în contradictoriu cu intimata – pârâtă reclamantă R. E. R. cu domiciliul în Vînju M., ., ca nefondat.
Obligă apelantul la plata către intimată a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2013
Președinte, D. Z. | Judecător, A. M. | |
Grefier, M. B. |
MA/M.B./4 EX/22 Iulie 2013
cod operator 2626
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 29/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Curatelă. Decizia nr. 76/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
