Pensie întreţinere. Sentința nr. 104/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 104/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 899/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR.23/R/MF
Ședința publică de la 11 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător S. C.
Judecător M. C. O.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-reclamantă D. A. M. împotriva sentinței civile nr.104 din 06.02.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul pârât B. C. I., având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât B. C. I., personal, lipsă fiind recurenta reclamantă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul pârât B. C. I. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de recurs.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, la data de 22.01.2013, sub nr._, reclamanta Duneanu A. – M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. C. I., ca instanța să dispună obligarea acestuia la plata către reclamantă și în favoarea minorului B. D. a unei pensii de întreținere.
Reclamanta a arătat în motivarea cererii (fila 1) că a avut o relație cu pârâtul din care s-a născut minorul B. D., dar că de la nașterea acesteia pârâtul nu a ajutat-o în nici un fel cu creșterea copilului.
A precizat că pârâtul este angajat la ..
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea cererii reclamanta a depus următoarele înscrisuri: copie CI Duneanu A. – M. (fila 2) și certificat de naștere . nr._/23.08.2012 (fila 3).
Cererea este scutită de plata taxei de timbru, potrivit art.15 lit. c din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și i a timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare. S-a prezentat în ședința de judecată și a arătat că primește nu locuiește cu reclamanta și minorul, că îi ajută atunci când poate și că este de acord cu admiterea cererii formulate de reclamantă.
Reclamanta a solicitat, iar instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentința supusă recursului a admis acțiunea și obligăt pârâtul la plata către reclamanta D. A. – M. și în favoarea minorului B. D., născut la data de 19.08.2012, a sumei de 233 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere începând cu data introducerii prezentei cereri, 22.01.2013 și până majoratul minorului.
Pentru a hotărî, astfel, prima instanță a reținut că la data de 20.08.2012 s-a născut minorul B. D., părinți fiind reclamanta Duneanu A. – M. și pârâtul B. C. I., astfel cum rezultă din certificatul de naștere . nr._/23.08.2012 (fila 3).
Conform art. 524 cod civil are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale.
Din coroborarea dispozițiilor art. 525 alin. 1 cu cele ale art. 499 alin. 1, 3 Cod civil, rezultă că în privința copilului minor se instituie o prezumție cu privire la starea de nevoie.
Pe cale de consecință este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii prevăzută de art. 524 și 525 Cod civil.
Instanța reține că, potrivit art. 529 alin.1 din Codul civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Conform art. 529 alin.2 din Codul civil, când întreținerea este datorată de părinte, aceasta se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copiii.
În ceea ce privește primul criteriu de stabilire a cuantumului întreținerii, instanța constată că minorul B. D. are în prezent vârsta de cinci luni la data pronunțării hotărârii, aceasta având nevoi specifice vârstei sale care privesc în special creșterea și care impun cheltuieli speciale pentru asigurarea hranei, pentru îmbrăcăminte și pentru asigurarea sănătății.
Referitor la celălalt criteriu stabilit de art. 529 din Codul civil, având în vedere relațiile comunicate de . (adresa nr._/30.01.2013, fila 10), instanța reține că acesta primește în prezent un salariu de 932 lei/lună.
Potrivit celor arătate în ședința de judecată, pârâtul nu are alte persoane în întreținere.
În stabilirea cuantumului pensiei instanța a avut în vedere că art. 529 alin.2 din Codul civil stabilește un prag maxim, care în cauza de față este de o pătrime din suma de 932 lei, respectiv 233 lei, iar alin. 1 al aceluiași text de lege impune drept criteriu de stabilire în concret a valorii întreținerii raportul dintre nevoia celui care o cere și mijloacele celui care urmează a o plăti.
În privința nevoii minorei instanța a reținut, astfel cum a arătat în considerentele care preced, că acestea sunt unele speciale și privesc asigurarea hranei, îmbrăcămintea și sănătatea.
Dată fiind vârsta minorului – 5 luni la data pronunțării hotărârii, instanța reține că aceste cheltuieli urmează a fi făcute în mod repetat în viitorul imediat, mai des decât în cazul persoanelor care au depășit prima copilărie care este cuprinsă de la naștere până la trei ani.
Având în vedere considerentele care preced instanța s-a apreciat că stabilirea pensiei de întreținere în cuantumul maxim de 233 lei/lunar va răspunde adecvat scopurilor în vederea cărora a fost instituită de legiuitor pensia de întreținere.
Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată instanța a constatat că la momentul rămânerii în pronunțare în cauză reclamanta nu a probat efectuarea acestora.
Ulterior acestui moment procesual, înainte de terminarea ședinței de judecată, s-a prezentat apărătorul ales al reclamantei care a luat la cunoștință de măsurile luate la termenul de judecată, după care a depus chitanța nr._/06.02.2013 cu privire la cuantumul onorariului de avocat.
Întrucât instanța nu poate avea în vedere decât probele administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, întemeierea unei soluții pe probe ulterioare acestui moment procesual ar duce la încălcarea principiilor contradictorialității, publicității și dreptului la apărare, ceea ce nu este posibil.
Pentru aceste motive, instanța a constatat că cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinței în termen legal a formulat recurs, reclamanta D. A. M., solicitând modificarea sentinței instanței de fond în sensul acordării cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces, respectiv acordarea onorariului de avocat în cuantum de 250 lei.
În motivele de recurs, susține că instanța de fond a realizat o aplicare greșită a legii prin neacordarea cheltuielilor de judecată efectuate de mamă cu soluționarea acestei cauze, prin această soluție prejudiciind implicit minorul. Instanța ar fi trebuit să observe că a încălcat principiul contradictorialității, precum și dreptul la apărare și atunci când a apelat cauza fără apărătorul reclamantei, deși era depusă împuternicirea avocațială de la momentul depunerii acțiunii.
Arată că, dosarul a fost reapelat la sfârșitul ședinței de judecată, dispunându-se citarea pârâtrului la interogatoriu, după care, s-a revenit, apărătorul său fiind rechemat în sală pentru a i se pune în vedere de către instanță că dosarul fusese luat în pronu7nțșare, afirmându-se și că, nu se mai pot acorda cheltuielile de judecată pentru faptul că dovad efectuării acestora nu s-a aflat la dosar.
În drept cererea de recurs s-a întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse și în raport de dispozițiile art.304 ind.1 c.pr.civ, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considernte:
Prin cererea de chemare în judecată cu care reclamanta a investit instanța, aceasta a solicitat obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorului B. D., precum și a cheltuielilor de judecată, fără a se referi la cuantumul sumelor cheltuite cu acest titlu și fără a se anexa înscrisuri doveditoare în acest sens.
Din practicaua sentinței se reține că, la judecata cauzei a fost prezent dosar pârâtul, nu și reclamanta sau apărătorul său, astfel fiind, se găsește a fi neîntemeiată critica recurentei în sensul că ar fi fost îndreptățită la plata onorariului de 250 lei perceput de către avocat pentru asistență și reprezentare.
Mai mult, în condițiile în care pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantei încă de la prima zi de înfățișare, acesta nici nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, în acest sens fiind chiar dispozițiile art.275 c.pr.civ.
În temeiul considerentelor expuse și văzând disp.art.312 c.pr.civ, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă D. A. M. împotriva sentinței civile nr. 104 din 06.02.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul pârât B. C. I., având ca obiect pensie întreținere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2013.
Președinte, A. M. | Judecător, S. C. | Judecător, M. C. O. |
Grefier, Tudorița I. |
M.A./T.I. – 2 ex.
Cod operator 2626
19 Martie 2013
| ← Curatelă. Decizia nr. 76/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... → |
|---|
