Anulare act. Decizia nr. 27/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 272/181/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 27/A
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier D. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. A. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul M.
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de reclamanta A. E., împotriva sentinței civile nfr.118 din 13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Baia de A., intimați fiind reclamantul P. de pe lângă Curtea de Apel C., pârâții M. I. și A. G.,având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că dezbaterile asupra apelului au fost consemnate în încheierea din data de 12 ianuarie 2015, ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care a fost reținută cauza pentru soluționare
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 28.03.2013 sub nr._, P. de pe lângă Curtea de Apel C., în conformitate cu prevederile art. 92 și art. 308 din C.p.c, precum și art. 228 alin. 6, raportat la art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1 C.p.p a solicitat anularea actului de adjudecare întocmit la data de 24.01.2003 de executorul judecătoresc M. I., în dosarul de executare nr.64/E/2002 .
În motivarea cererii P. de pe lângă Curtea de Apel C. a menționat că, prin plângerea penală formulată la data de 25.10.2012 persoana vătămată A. E. prin procurator A. A., a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului A. G. cu privire la comiterea infracțiunilor de fals în declarații, uz de fals și înșelăciune, și a infracțiunilor de înșelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, față de numitul M. I. .
A menționat P. de pe lângă Curtea de Apel C. că, prin sentința civilă nr.558/09.06.1999 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr.1586/1998, a fost admisă acțiunea formulată de A. G. împotriva intimatelor . și DMPS M., a fost obligată intimata la restituirea carnetului de muncă și la plata sumei de 3.300.000 lei drepturi bănești.
S-a arătat că, la data de 24.01.2003 a fost pusă în executare sentința, fiind adjudecate bunurile sale proprii teren și construcții și nu bunurile ., executorul judecătoresc neverificând care este regimul juridic al imobilelor.
P. de pe lângă Curtea de Apel C. prin rezoluția nr. 48/P/2013 din data de 04.02.2013 a dispus neînceperea urmăririi penale față de M. I.-executor judecătoresc sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.215 alin.1, art.246 și art.289 Cod penal, constatându-se că în cauză a intervenit prescripției răspunderii penale.
În dovedirea acțiunii, P. de pe lângă Curtea de Apel C. a depus la dosar plângerea formulată de A. E., procura generală, cererea de chemare în judecată, s.c. nr.558/09.06.1999 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr.1586/1998, act de adjudecare, contract de vânzare – cumpărare, certificat de rezidență și rezoluția nr.48/P/2013.
La data de 10.05.2013 numita A. E. a înaintat la dosarul cauzei un memoriu susținând că a fost prejudiciată prin actul de adjudecare încheiat la data de 24.01.2003 de executorul judecătoresc M. I., solicitând să fie introdusă în cauză în calitate de reclamant.
Totodată, a susținut numita A. E. că se impune introducerea în cauză a numitului A. G. având în vedere că actul de adjudecare întocmit la data de 24.01.2003 de executorul judecătoresc M. I. i-a profitat acestuia.
La termenul de judecată din data de 26.06.2013 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a numitului A. G., iar termenul de judecată din data de 08.01.2014 s-a dispus înaintarea unei adrese către Oficiul Registrului Comerțului M. cu mențiunea să comunice actele privind constituirea ., statutul, situația juridică și istoricul acestei societăți, răspunsul fiind înaintat la data de 23.01.2014.
A fost luat interogatoriu pârâtului A. G., consemnat și atașat la dosar.
La termenul de judecată din data 05.02.2014 instanța a solicitat Primăriei comunei B. să înainteze la dosar înscrisuri cu privire la imobilul situat în comuna B., ., jud. M., având ca vecinătăți: Vest și Nord – Drum, Est – G. C., Sud – A. G., compus din teren în suprafață de 108 mp și imobilul compus din beci, o cameră, o bucătărie și o baie, construit pe acest teren, să precizeze proprietarii acestor bunuri care figurează înscriși în Registrul agricol din anul 1990 și până în prezent, copie certificată privind autorizația de construcție privind imobilul menționat și copia actului de adjudecare încheiat la data de 24.01.2003, răspunsul fiind înaintat cu adresa nr. 1285/24.02.2014.
În cauză au fost audiați martorii P. I. și V. I., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Judecătoria Baia de A. prin sentința supusă apelului a respins excepția prescripției dreptului la acțiune; a fost respinsă acțiunea civilă formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel C., privind pe reclamanta A. E. în contradictoriu cu pârâții A. G. și M. I., ca neîntemeiată; a fost respinsă cererea formulată de pârâtul A. G. privind obligarea reclamanților la cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată:
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele
La data de 03.02.1994 numiții A. G. și A. M. au vândut numitei A. E. un teren în suprafață de 250 m.p. împreună cu o casă de locuit compusă din cameră, bucătărie și baie, imobil situat în comuna B., ., județul M., având ca vecinătăți Vest și Nord – Drum, Est – G. C., Sud – rest. prop.
P. sentința civilă nr.558 din 09.06.1999 pronunțată în dosarul nr.1586/1998 Judecătoria Orșova a admis acțiunea formulată de contestatorul A. G. în contradictoriu cu intimatele cu . și DMPS M., obligând intimata ., în solidar cu DMPS M., la restituirea carnetului de muncă și plata sumei de 3.300.000 lei despăgubiri bănești.
Ulterior, respectiv la data de 24.01.2003 executorul judecătoresc M. I., în baza procesului verbal de licitație și sentinței civile nr.558 din 09.06.1999 pronunțată în dosarul nr.1586/1998 de Judecătoria Orșova, a întocmit actul de adjudecare în dosarul nr.64/E/2002 privind imobil situat în ., județul M., compus din teren în suprafață de 108 m.p. și construcția compusă din beci, o cameră, o bucătărie și o baie, având ca vecini Vest și Nord – Drum, Est – G. C., Sud – A. G., imobil care aparținea debitorului ., reprezentată prin A. E., bunul fiind adjudecat creditorului A. G., pentru prețul de 26.250.000 lei ROL.
P. rezoluția nr. 48/P/2013 din data de 11.02.2013 P. de pe lângă Curtea de Apel C. a dispus, în baza art.10 litera g c.p.p., respectiv art.228 alin.6 rap. la art.245 alin.1 litera c indice 1 c.p.p., neînceperea urmăririi penale față de M. I. - executor judecătoresc sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, prev. de art.215 alin.1, art.246 și art.289 Cod penal, constatându-se că, în cauză a intervenit prescripției răspunderii penale. De asemenea, P. de pe lângă Curtea de Apel C. a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul A. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații, înșelăciune și uz de fals, prev de art. 292, art.215 al.1 și art.291 c.p., iar în conformitate cu prevederile art. 92 și art. 308 din C., precum și art. 228 alin. 6, raportat la art. 245 alin. 1 lit.c ind. 1 Cpp a sesizat Judecătoria Baia de A. solicitând anularea actului de adjudecare întocmit la data de 24.01.2003 de executorul judecătoresc M. I., în dosarul de executare nr.64/E/2002.
Potrivit disp. art.248 alin.1 c.p.c „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond cauzei”.
De asemenea, potrivit disp. art.6 alin.6 c.civ. „ dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi”.
Dispozițiile art.2500 c.civ. stabilesc că „dreptul material la acțiune, denumit în continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”, iar potrivit disp. art.2523 c.civ. „ prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui”.
De asemenea, potrivit disp. art.2517 c.civ.” termenul prescripției este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen”, iar potrivit dis part.2529 alin.2 c.civ. „ în cazurile în care nulitatea relativă poate fi invocată de o terță persoană, prescripția începe să curgă, dacă prin lege nu se dispune astfel, de la data când terțul a cunoscut existența cauzei de nulitate”.
În speță, instanța a reținut că prin rezoluția nr. 48/P/2013 din data de 11.02.2013 P. de pe lângă Curtea de Apel C. a dispus, în baza art.10 litera g c.p.p., respectiv art.228 alin.6 rap. la art.245 alin.1 literea c indice 1 c.p.p., neînceperea urmăririi penale față de M. I. - executor judecătoresc și A. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, respectiv fals în declarații, înșelăciune și uz de fals, prev. de art.215 alin.1, art.246 și art.289 Cod penal și art. 292, art.215 al.1 și art.291 c.p., constatându-se că, în cauză a intervenit prescripției răspunderii penale, solicitând Judecătoriei Baia de A. anularea actului de adjudecare întocmit la data de 24.01.2003 de executorul judecătoresc M. I., în dosarul de executare nr.64/E/2002.
Instanța a constatat că, termenul de prescripție de 3 ani, în cauza de față, a început să curgă la data de 11.02.2013, dată la care P. de pe lângă Curtea de Apel C., terț în raport de actul de adjudecare întocmit la data de 24.01.2003 de executorul judecătoresc M. I., în dosarul de executare nr.64/E/2002, a cunoscut existența cauzei de nulitate, acțiunea privind anularea actului de executare fiind promovată la data de 28.03.2013.
De aceea, față de considerentele reținute, în baza dispozițiilor legale invocate, instanța a respins ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fond, instanța a constatat netemeinicia pretențiilor invocate, astfel că a dispus respingerea acțiunii.
Potrivit art. 92 C. „ Procurorul poate porni orice acțiune civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege”, iar potrivit disp. art.308 C. „În cazul în care, potrivit legii, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, ori nu poate continua, cercetarea falsului se va face de către instanța civilă, prin orice mijloace de probă”.
În raport de probatoriul administrat în cauză, instanța nu a constatat că, în cuprinsul actului de adjudecare încheiat la data de 24.01.2003 de executorul judecătoresc M. I., în dosarul de executare nr.64/E/2002, s-au inserat acte sau împrejurări de natură a altera adevărul, astfel încât, cele reținute în actul de executare să poată fi cercetate în procedura prevăzută de disp. art.308 C. proc. civ., eventualii terții prejudiciați printr-un act de executare putându-și apăra drepturile prin mijloacele prevăzute de lege.
Față de cele reținute, constatând netemeinicia pretențiilor invocate, instanța a respins acțiunea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel C., ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea formulată de pârâtul A. G. de obligare a reclamanților la cheltuieli de judecată, instanța a constatat că nu au fost produse înscrisuri privind avansarea, în cauză, a vreunor cheltuieli, considerente pentru care a respins cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamanta A. E. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că arătarea motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței cu trimitere la probele cauzei, respectiv declarații de martori, înscrisuri este obligatorie altfel, hotărârea nu se consideră motivată.
În speță, motivarea instanței nu are nici o legătură cu probatoriul administrat fiind evident că nu a intrat în cercetarea fondului cauzei .
P. decizia nr.x5/2005 a înaltei Curții de Casație și Justiție - secțiile unite pronunțată într-un recurs în interesul legii s-a statuat că în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată adoptată de procuror, acesta are calitatea de a exercita în fața instanței civile acțiunea de desființare parțială sau totală a unui înscris falsificat".
În același sens erau și disp. art.184 cod procedură penală în vigoare la data formulării plângerii penale de către reclamanta A. E. care prevedeau că în situația în care nu este caz de judecată penală s-au dacă acțiunea penală s-a stins sau s-a prescris falsul intelectual, falsul în declarații, uzul de fals, se vor cerceta de către instanța civilă prin orice mijloc de dovadă deoarece altfel ar însemna ca înscrisurile care nu conțin date corespunzătoare realității să rămână în circuitul civil și să producă consecințe juridice ,ceea ce este de neconceput.
În speță prin rezoluția nr.48/P/2013 din 11.02.2013, P. de pe lângă Curtea de Apel C. a dispus neînceperea urmărirea penale, față de M. I. - executor judecătoresc și față de A. G., constatându-se că ; în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale și a investit instanța civilă solicitând anularea actului de adjudecare.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă indubitabil că, la data de ; 24.01.2003 a fost pusă în executare de către pârâtul A. G. sentința civilă nr.558/1999, fiind adjudecate bunurile proprii ale reclamantei, teren și construcție și nu bunurile .
A menționat că pârâtul A. G., cunoaște faptul că reclamantei era plecată din țară și nu a avut cunoștință de executarea făcută după cum cunoștea și faptul că bunurile imobile sunt proprietatea reclamantei și nu ale societăți, deoarece atât terenul pe care se află construcția indicată în actul de adjudecare cât și construcția sunt proprietatea reclamantei și nu a societății deoarece au fost cumpărate de reclamantă prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1827/03.02.1994 chiar de la pârât și soția sa A. M. care este sora reclamantei - contractul este stat la fila 73 din dosar .
A menționat că martorii audiați în cauză, V. I. și P. I. au relatat că barul și magazinul alimentar au fost edificate de reclamant după demolarea construcțiilor vechi .
Evidența lucrărilor și plata s-a făcut de fiul reclamantei, acesta locuind în acel moment în Italia .
Faptul că reclamanta avea domiciliul și locuia efectiv în Italia, rezultă și din statutul . ,unde la poziția „asociați persoane fizice" reclamanta A. E. apare ca asociat unic cu domiciliul în Italia, iar persoana împuternicită și administrator este A. A. V. - fiul său.
De altfel executarea silită s-a făcut cu complicitatea executorului judecătoresc M. I. și a pârâtului A. G. în condițiile în care executorul judecătoresc nu a verificat care este regimul juridic al imobilelor, iar pârâtul A. G. a declarat fals că bunurile imobile adjudecate sunt ale . deși cunoștea că sunt proprietatea exclusivă a reclamantei capitalul social al societății fiind constituit din bani și nu din bunuri.
Sub acest aspect actul este nul și pentru cauza ilicită și imorală cu conotația penală a modului în care cei doi au acționat prin înțelegere.
Răspunsul la interogatoriu luat de reclamantă pârâtului A. G. coroborat cu înscrisurile depuse dovedesc fără dubiu că bunurile asupra cărora s-au făcut executarea silită sunt proprietatea reclamantei, ci nu a . și evident actul de adjudecare conține date nereale, false, de natură a altera adevărul, obținerea acestui act fiind consecința săvârșirii unor fapte penale.
A susținut că în contextul celor arătate și reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. a solicitat admiterea acțiunii, aceasta fiind de altfel singura soluție legală.
Faptul că s-a prescris răspunderea penală nu justifică soluția instanței de a respinge acțiunea fără a motiva soluția.
A solicitat ca în baza art..480 alin.3 Cod proc civ. să se constatate că instanța de fond în mod greșit a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, să fie anulată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare.
În procedura prealabilă intimații nu au depus întâmpinare la motivele de apel.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Motivele de apel vizează nelegalitatea sentinței dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material și față de acesta tribunalul constată că într-adevăr potrivit deciziei ÎCCJ pronunțată într-un recurs în interesul legii ,, în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală prin pronunțarea unei soluții de netrimitere în judecată, procurorul va promova în fața instanței civile o acțiune în anularea actelor falsificate, întemeiată pe disp. art. 948 c.civil și 184 c.pr.civ ,, .
P. urmare desființarea unui înscris falsificat, ce cuprinde date nereale va fi realizată în cadrul unui proces civil, pe calea unei acțiuni în anulare sau constatare a nulității, ocazie cu care falsul se va cerceta de instanța civilă prin orice mijloc de probă ( art. 184 din vechiul cod de procedură civilă ) .
Art. 948 c.civ dispune ,, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consințămîntul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită ,, în cauza dedusă judecății instanța fiind sesizată cu anularea actului de adjudecare întocmit la data de 24.01.2003 de B. M. I. act care ar conține date nereale cu privire la proprietarul bunurilor ce făceau obiectul executării .
Se constată că titlul executoriu în temeiul căruia a început executarea silită stabilește în sarcina intimatei . de plată a sumei de 3.300.000 lei despăgubiri bănești reclamantului A. G., iar conform listei de control a firmei societatea are forma juridică de societate cu răspundere limitată iar asociat unic este apelanta A. E. .
În actul de adjudecare încheiat în baza procesului verbal de licitație în dosarul de executare 64/E/2002 a fost inserată mențiunea în conformitate cu care imobilul adjudecat situat în . de Jos compus din teren în suprafață de 108 m.p. și imobil casă compus din beci, o cameră, o bucătărie și o baie aparține debitorului . reprezentată prin A. E. .
Apelanta susține că executorul judecătoresc nu a verificat regimul juridic al imobilului și cu complicitatea acestuia a fost vândut la licitație imobilul proprietatea sa conform contractului de vânzare cumpărare depus la dosarul cauzei ,însă această situație de fapt nu a fost dovedită
Astfel din cuprinsul copiei dosarului de executare silită înaintat de Camera Executorilor Judecătorești De Pe lângă Curtea De Apel C. nu rezultă că executorul judecătoresc a avut cunoștință de faptul că imobilul executat nu ar aparține debitoarei, asociat unic al societății debitoare era A. E., iar în cuprinsul tuturor actelor de executare respectiv proces verbal de situație, procese verbale de vânzare la licitație publică, s-a specificat că imobilul ce se vinde este proprietatea debitoarei, acesta nefiind identificat prin număr cadastral ci numai prin suprafață -108 m.p și vecinătăți, suprafață care de altfel diferă de cea din contractul de vânzare cumpărare invocat de apelantă și încheiat în data de 3.02.1993 ( suprafața de 250 m.p. ).
Potrivit art. 968 c.civ. aplicabil în cauză ,,cauza este ilicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice,,.
Așa fiind se reține că în cauză nu a rezultat din probele administrate că actul de adjudecare a ascuns intenția de a aduce altuia o pagubă fiind un act juridic intențional, fondat pe o cauză ilicită sau fraudă, ambele având ca numitor comun reaua credință.
P. urmare cum în cauză nu a fost dovedită cauza ilicită se apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală iar apelul va fi respins ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de reclamanta A. E., domiciliată în Via Mezzanotte Di Vallecchio, nr.5, Montescudo Italia,împotriva sentinței civile nr.118 din 13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Baia de A., intimați fiind reclamantul P. de pe lângă Curtea de Apel C., cu sediul în C., ., județul D. pârâții M. I., domiciliat în . și A. G., domiciliat în ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | |
Grefier, D. D. |
Redactat. OM.C. / .2015
Tehnoredactat D.D. / 6 ex.
Jud. fond B. C.
Cod operator 2626
| ← Declarare judecătorească a dispariţiei. Decizia nr. 2/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 2877/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
