Pretenţii. Sentința nr. 2877/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2877/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 2030/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 11/A
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător C. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant S. Județean de urgență Drobeta T. S., împotriva sentinței civile nr. 2877/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimatul pârât P. D. V.,având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța potrivit dispozițiilor art.244 alin.3 din Noul Cod de Procedură Civilă declară cercetarea procesului încheiată și în baza art.394 din Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată închise dezbaterile.
TRIBUNALUL;
Asupra apelului de față, tribunalul constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 18.02.2014 sub nr._ reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. în contradictoriu cu pârât P. D. V. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 356 lei plus dobânzi și penalități până la data plății efective cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 30.01.2010 pârât P. D. V. a fost internat în cadrul unității spitalicești, fiind victima unei agresiuni, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 30.01.2010 – 02.02.2010, iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 356 lei.
A mai arătat că, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
A menționat faptul că deși paratul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nici o dovadă din care să reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penală sau dacă se afla vreun dosar pe rol in acest sens.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art.19 din C.proc. pen.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
Cererea de chemare în judecată nu a fost însoțită de înscrisuri doveditoare.
La data de 19.05.2014 reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere de complinire a lipsurilor acțiunii, la care a atașat foaie de observație clinică generală și decont, îndeplinind obligațiile stabilite în sarcina sa.
Având în vedere că pârâtul P. D. V. nu a depus întâmpinare în termenul de 25 zile prevăzut de art. 201 alin. 1 C.proc.civ., instanța față de dispozițiile art. 201 alin. 4 C.proc.civ., a constatat întrunite condițiile prevăzute de lege pentru fixarea primului termen de judecată și s-a dispus citarea părților.
La termenul din 02.10.2014 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile atașate la dosar.
Prin sentința civilă nr. 2877/02.10.2014 Judecătoria Drobeta T. S., a respins acțiunea formulată de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DROBETA T. S., în contradictoriu cu pârâtul P. D. V..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță reține următoarele:
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către reclamanta rezultă ca paratul P. D. V. a beneficiat de servicii medicale de urgenta, fiind internat la Secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgenta Drobeta T. S. in perioada 30.01.2010 – 02.02.2010, astfel cum rezulta din foaia de observație clinica generala întocmită de unitatea medicala sus amintita (fila 5), paratul fiind victima unei agresiuni.
Cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea paratului P. D. V. in perioada sus amintita s-au ridicat la suma de 356 lei, potrivit decontului de cheltuieli întocmit de unitatea medicala (fila 3).
Prin prezenta acțiune reclamanta S. Județean de Urgenta Drobeta T. S. solicita obligarea paratului P. D. V., victima a unei agresiuni, la plata sumei de 356 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, invocând in drept dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Prevederile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății statuează următoarele: persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane raspund potrivit legii si au obligatia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentand cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentand cheltuielile efective vor fi recuperate de catre furnizorii de servicii medicale.
Din analiza textului de lege mai sus enunțat rezultă ca legiuitorul a stabilit in mod imperativ categoria de persoane căreia ii revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând in cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata, in sensul ca aceasta obligatie revine persoanelor care prin faptelor lor au adus daune sanatatii altei persoane. Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate indrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata chiar impotriva persoanei vatamate, intrucat dispozitiile legale aplicabile in aceasta materie nu prevad aceasta posibilitate.
În ceea ce privește referirile făcute de reclamantă la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța constată că textul de lege invocat de aceasta este inoperant împotriva pârâtului, deoarece pârâtul nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006, persoanele care nu fac dovada calitatii de asigurat beneficiaza de servicii medicale numai in cazul urgentelor medico chirurgicale.
Instanța a avut în vedere si dispozitiile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit carora acordarea asistentei medicale publice de urgenta, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului si un drept al cetateanului.
Totodată, potrivit disp. art. 91 din Legea nr. 95/2006 statueaza ca asistenta medicala publica de urgenta in faza spitaliceasca este asigurata de spitalele orasenesti, municipale, judetene si regionale aflate in structura Ministerului Sanatatii Publice si/sau a autoritatilor publice locale.
De asemenea, conform prevederilor art. 93 din Legea nr. 95/2006, finantarea acordarii asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat si din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.
Instantaa apreciat ca nefiind întemeiate apararile reclamantei in sensul ca paratul in calitate de persoana vatamata trebuie sa suporte aceste cheltuieli intrucat acesta nu a depus la unitatea medicala dovezi privind numele făptuitorului sau daca acesta a formulat plangere penala împotriva persoanei vinovate. Sub acest aspect instanța a amintit ca nu exista nici o dispoziție legala care sa oblige persoana vatamata, in speta paratul P. D. V., sa formuleze plângere penala împotriva făptuitorului. De asemenea, nu se poate retine nici faptul ca persoana vatamata, prin omisiune nu si-a indeplinit o obligatie prevazuta de lege, astfel incat omisiunea sa ii fie imputabila si sa constituie temei al raspunderii civile.
Legiuitorul prin instituirea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 a urmarit consacrarea cadrului legal de atragere a raspunderii civile a persoanei care a savarsit . si nicidecum de ingradire a drepturilor persoanei vatamate. Instanta apreciaza ca fiind absurd a considera ca persoana vatamata printr-un fapt propriu sa beneficieze de asistenta medicala de urgenta gratuita, pe cand persoana vatamata prin fapta unui tert sa fie obligata la plata acestui serviciu. Acest rationament este sustinut si de argumentul potrivit caruia in situatia in care persoana vatamata ar fi avut calitatea de persoana asigurata, prin aplicarea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-ar realiza o plata nedatorata.
Având in vedere cele expuse mai sus, raportat la dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările ulterioare, instanța a apreciat ca acțiunea formulata de reclamanta nu este întemeiată, motiv pentru care a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul S. Județean de Urgenta Drobeta T. S. in contradictoriu cu paratul P. D. V..
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamantul S. Județean de Urgență Dr. Tr S., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat că, în data 30.01.2010 pârâtul a fost internat in cadrul unității in urma unui accident rutier, beneficiind de îngrijiri medicale in perioada 30.01.2010 – 02.02.2010, în urma internări, pârâtul figurează ca debitor in evidentele contabile cu suma de 356 lei RON in baza art. 313 din legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății.
In conformitate cu art. 124-127 Cod Procedura Fiscala a solicitat dobânzi și penalități de la data externării, până la achitarea debitului total
In temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata ". A.. 2 al aceluiași articol prevede ca « furnizorii de servicii care acorda asistența medicală prevăzuta la lin. 1 realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta, in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective ».Deși parata a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus Ia secretariatul unității nicio dovada din care sa reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penala sau daca se afla vreun dosar pe rol in acest sens. Ținând seama ca termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe bugetare, completând cu refuzul pârtii vătămate de a ne transmite date referitoare la numele persoanei vinovate, ne vedem nevoiți sa intentam acțiune civila pentru recuperarea sumei datorate. Menționam ca nu intra in sarcina noastră sa facem diligentele necesare pentru a afla făptuitorul, ci a paratei, debitoare, spitalizate in unitatea noastră.
Cat privește prescrierea faptei, in conformitate cu prevederile Codului Fiscal si de Procedura Fiscala, prescripția începe sa curgă de la data de 1 ianurie a anului următor, mai precis 1 ianuarie 2009, întrucât nu ne supunem legal termenului general de prescripție de 3 ani, ci celui de 5 ani fiind vorba de creanțe bugetare iar acțiunea a fost depusa in termenul legal. In ceea ce privește invocarea art.91-92 din Legea nr. 95/2006 privind acordarea asistentei medicale in caz de urgenta, au arătat ca urgenta este doar de 24h, restul spitalizării pe secție, in cazul accidentului rutiere/agresiunilor trebuiesc achitate de partea vinovata. In cazul in care nu se cunoaște partea vinovata, partea vătămata are obligația de a depune înscrisuri doveditoare privind numele făptuitorului.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate potrivit motivelor formulate și în conformitate cu dis part. 479 alin1 C pr civilă, instanța constată apelul nefondat .
Astfel, potrivit art. 478 C pr civilă, prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. Părțile nu se vor putea folosi înainte instanței de apel de alte motive decât cele invocate în prima instanță, și totodată nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
În același timp potrivit art. 148 alin 1 C pr civilă, cererea de chemare în judecată care investește instanța trebuie să cuprindă în mod obligatoriu pe lângă numele și calitatea părților și respectiv obiectul cererii, temeiul juridic al acțiunii prin arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se sprijină cererea.
Instanța investită cu soluționarea cererii, este ținută să judece cauza în limitele investirii, implicit prin prisma temeiului juridic invocat.
În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, reclamanta precizează ca temei juridic disp. art. 313 din Legea 95/1996 potrivit cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată.
Urmează a se constata că, textul de mai sus se aplică doar în cazul proceselor în curs de judecată ce privesc persoanele care prin faptele lor aduc atingere sănătății altei persoane, nu și în cazul de speță, când acordarea de cheltuieli este îndreptată împotriva victimei însăși.
Prin urmare, în raport de temeiul juridic invocat în acțiunea introductivă și care nu poate fi schimbat în căile de atac, sentința atacată este temeinică și legală, urmând ca apelul să fie respins ca nefondat, făcându-se aplicarea art. 480 alin 1 C pr civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE;
Respinge apelul, formulat de apelantul reclamant S. Județean de Urgență Drobeta T. S., având Cod fiscal_ și sediul în Drobeta T. S., Splai M. V. nr. 4, județul M. împotriva sentinței civile nr. nr.2877/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimatul pârât P. D. V., cu domiciliul în Drobeta T. S., .. 4, .,., CNP-_.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2015
Președinte, L. B. | Judecător, C. M. | |
Grefier, M. B. |
Red. MC/BM
4ex/03.02.2015
Jud fond F. C
Cod operator 2626
| ← Anulare act. Decizia nr. 27/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 15/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
