Contestaţie la executare. Sentința nr. 3045/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3045/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 310/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 310/A
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător L. B.
Grefier M. B.
Pe rol soluționarea apelurilor civile formulat de către apelanta contestatoare O. M. și apelantul intervenient I. L., împotriva sentinței civile nr. 3045/16.10.2014, pronunțată de către Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimatele B. G. Societe Gererale și B. C. G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința lipsă părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, după care s-a reținut cauza pentru soluționare:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 17.12.2013, sub nr. 1_, contestatoarea O. M. în contradictoriu cu creditorul B.-G. SOCIETE GENERALE cu sediul in Dr. Tr. S., str. ..55, jud. M., si B. C. G. cu sediul în Dr. Tr. S., ..40, jud. M., a formulat contestație la executare, împotriva actelor de executare silită efectuate de către B. C. G., în dosarul de executare silită nr. 649/E/2013, la solicitarea creditorului, B.-G. SOCIETE GENERALE solicitând anularea în parte a actelor de executare silită si aceasta numai în ceea ce privește onorariul executorului, întrucât acest onorariu depășește limitele stabilite prin Ordinul nr. 2550/2006.
Astfel, în dosarul mai sus arătat, la solicitarea creditorului, se execută titlul executoriu ce îl reprezintă contractul de credit nr. 613/10.03.2008 fiind încuviințata executarea silita prin încheierea pronunțată în ședința din camera de consiliu de la 05.11.2013 in dosarul nr._/225/2013 si prin încheierea pronunțată în ședința din camera de consiliu de la 06.11.2013 in dosarul nr._/225/2013 de către Judecătoria Drobeta Tr. S., pentru suma de_,2 lei.
Așa cum rezultă din somația emisă în 1 1.12.2013 si comunicată la 12.12.2013, pe lângă suma datorată în cuantum de_,2 lei, se mai adaugă suma de 4728 Iei, reprezentând cheltuieli plus onorariu executor judecătoresc, conform procesului verbal anexat.
Din procesul verbal anexat, rezultă că pe lângă onorariul executorului în cuantum de 3000 lei, acesta mai percepe si un onorariu de 200 lei pentru oferirea de consultații în legătură cu constituirea dosarului execuțional, încasați tot sub forma aceluiași onorariu.
Tot astfel si celelalte sume percepute sunt nejustificate, întrucât procesul verbal de îndeplinire a procedurii, nu poate face obiect separat de sumele cu titlu de onorariu si consultații, constituire dosar si celelalte cheltuieli fiind stabilite abuziv, respectiv cheltuieli de executare 500 lei, taxa CF 60 lei, taxe timbru 80 lei.
Conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, Anexă nr. crt. 3 pct. 3, actualizat prin Ordinul nr. 2.561/C din 30 iulie 2012, onorariul minimal pentru creanțele in valoare de peste 1.000 lei, dar pana la 50.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 75 lei plus un procent de 2% din suma care depășește 1.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Onorariul maxim pentru creanțele in valoare de pana la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Aplicând aceste dispoziții legale la speța dedusă judecății, rezultă că onorariul minim ce poate fi perceput este de: 75 lei + (2 % x_,2 lei) = 75 + 621,20 = 696,2 lei onorariu minim ce poate fi perceput. In acest onorariu fiind incluse toate cheltuielile ce țin de activitatea executorului în dosarul de executare silită.
Onorariul maxim ce poate fi perceput de executor conform aceluiași Ordin, nu poate depăși 10% din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, așa cum rezultă expres din Ordinul nr. 2.561/C din 30 iulie 2012, respectiv 3206,02 lei.
D. urmare, executorul NU poate percepe onorarii în afara dispozițiilor legale exprese care le reglementează, iar dacă o face, instanța le poate cenzura si reduce la limita maximă stabilită de lege. Rațiunea acestor dispoziții legale, este aceea de a proteja debitorii de obligarea acestora la plata unor sume excesive, urmare a înțelegerii dintre executor si creditor.
Că lucrurile stau astfel, dincolo de dispozițiile exprese ale OMJ nr. 2550/2006 modificat de OMJ nr. 2561/C din 2012, rezultă si din împrejurarea că, Uniunea Executorilor Judecătorești din România, a fost sancționată de Consiliul Concurentei prin Decizia nr. 58/2012, cu amendă în cuantum de 593.089 lei, pentru că, a stabilit o listă a cheltuielilor de executare silită aplicabile tuturor membrilor profesiei, aceste cheltuieli excedau cadrul legal, fiind diferențiate de onorariile stabilite de ministrul justiției.
Fată de aceste considerente, solicită admiterea contestația la executare si anularea în parte actele de executare silită, numai în ceea ce privește onorariul de executare silită al executorului, reducându-1 la cuantumul maxim prevăzut de Ordinul 2550/2006 actualizat, respectiv la nivelul valorii de 3206,02 lei.
In drept și-a întemeiat contestație pe disp. art. 71 1 si urmat, din N.C.p.c.
In temeiul art. 274 C.proc.civ., cheltuielile ocazionate cu acest proces, solicită să fie puse în sarcina creditorului, care probabil le-a avansat executorului.
Conform disp. art. 200 al. 1 c.p.civ., instanța a verificat cererea de chemare în judecată și constatând că, aceasta nu îndeplinește cerințele prev. de art. 194 -197 c.p.civ., prin rezoluția din 09.01.2014, aflată la fila 42 dosar, a pus în vedere contestatorului să complinească lipsurile cererii de chemare în judecată și să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 336 lei
Potrivit disp. art. 33 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, i s-a adus la cunoștință contestatorului că are posibilitatea de a formula, în condițiile OUG nr. 51/2008, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, cererea urmând a fi însoțită de înscrisurile prev. de art. 14 alin. 1 din OUG nr. 51/2008.
La data de 22.01.2014 contestatoarea O. M. a formulat cerere de acordare ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 336 lei, cerere ce a fost însoțită de înscrisuri doveditoare, respectiv, declarație pe proprie răspundere ,procură, cupon pensii, carte identitate, adeverințe d evenit.
Prin încheierea din 03.03.2014 s-a admis cererea privind acordarea ajutorului public judiciar formulată de contestatoarea O. M..
Prin rezoluția din 03.02.2014 instanța a dispus comunicarea către intimați a cererii de chemare în judecată, așa cum a fost completată și a înscrisurilor anexate acesteia, cu mențiunea că are obligația de a formula întâmpinare, în termen de 15 de zile, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții.
A dispus și emiterea unei adrese către B. C. G., pentru a înainta dosarul execuțional nr. 649/E/2013, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
La data de 05.03.2014, intimata, B. C. G. a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, întâmpinare prin care a solicitat, respingerea contestației la executare .
A arătat că, prin acțiunea care formează obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat instanței sa admită contestația la executare si sa anuleze in parte actele de executare silita in dosarul de executare nr 649/E/2013 numai in ceea ce privește onorariul de executare silita al executorului,reducindu-1 la cuantumul maxim respectiv la nivelul valorii de 3206,02 lei pe motivul ca acest onorariu depășește limitele stabilite prin Ordinul nr 2550/2006
În fapt, prin încheierea de stabilire de cheltuieli din 11.12.2013,data in dosarul de executare nr 649/E/2013 B. C. G. stabilește in sarcina debitorului contestatar suma de 4.728 lei reprezentând cheltuieli de executare silita. Prin somația imobiliara din data de 11.12.2013, aceste cheltuieli sunt comunicate debitorilor, fiind încuviințata executarea silita prin încheierea pronunțata in ședința din camera de consiliu din 05.11.2013 in dosarul_/225/2013.
Suma de 4728 lei este formata din doua parti: - onorariul executorului - cheltuieli de executare.
In ceea ce privește onorariul executorului in suma de 3.000 lei,acesta se încadrează in speța legala dedusa judecații in prevederile Ordinului nr 2561/C/30.07.2012,acesta fiind stabilit sub limita maxima legala fara a include si vi TVA-ul care reprezintă o taxa ce se colectează si se virează imediat la bugetul de stat
Cat privește cheltuielile de executare pe care executorii judecătorești le pot percepe ,pe lingă onorariile pe care ei le solicita pentru aceasta operațiune,nu mai sunt plafonate începând cu data de 25 iunie 2013,ci pot fi stabilite diferențiat in funcție de fiecare membru al profesiei. Noile reglementari privind regimul juridic al acestor cheltuieli sunt cuprinse in Hotărârea UNEJ nr l/2013,publicata in MO nr 374/25.06.2013.Actul normativ modifica statutul profesiei de executor si abroga lista care prevedea valorile maximale pe care executorii judecătorești le puteau percepe pentru cheltuieli de executare silita. Aceste cheltuieli de executare nu trebuie confundate cu onorariile executorilor. Plata acestor cheltuieli din creanța executata nu reprezintă o incalcare a codului de procedura civila deoarece debitorul refuzând a aduce la îndeplinire ,de buna voie, a dispozițiilor conținute in titlu executoriu si-a asumat implicit si faptul plații cheltuielilor pe care executarea silita le presupune,respectiv onorariul executorului plus celelalte cheltuieli de executare ( cheltuieli cu evaluatorul imobilelor).
Pe cale de consecința, solicită respingerea contestația la executare numai in ce privește onorariul executorului - ca nefondata, cheltuielile de executare fiind corect stabilite fara încălcarea dispozițiilor legale in vigoare Solicitam obligarea la plata cheltuielilor de judecata cinstind in onorariu de avocat
La data de 17.03.2014, a formulat întâmpinare intimata BED- G. Societe Generale SA, la cererea de chemare în judecată - contestație la executare numai in ce privește onorariul executorului- formulată de O. M. domiciliata in Drobeta T. S. . nr 1 . ,., prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele.
A arătat că, prin acțiunea care formează obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat instanței sa admită contestația la executare si sa anuleze in parte actele de executare silita in dosarul de executare nr 649/E/2013 numai in ceea ce privește onorariul de executare silita al executorului, reducându-l la cuantumul maxim respectiv la nivelul valorii de 3206,02 lei pe motivul ca acest onorariu depășește limitele stabilite prin Ordinul nr 2550/2006.
În fapt, prin încheierea de stabilire de cheltuieli din 11.12.2013,data in dosarul de executare nr 649/E/2013 B. C. G. stabilește in sarcina debitorului contestatar suma de 4.728 lei reprezentând cheltuieli de executare silita. Prin somația imobiliara din data de 11.12.2013, aceste cheltuieli sunt comunicate debitorilor, fiind încuviințata executarea silita prin încheierea pronunțata in ședința din camera de consiliu din 05.11.2013 in dosarul_/225/2013.
Suma de 4728 lei este formata din doua parti: - onorariul executorului - cheltuieli de executare
In ceea ce privește onorariul executorului in suma de 3.000 lei,acesta se încadrează in speța legala dedusa judecații in prevederile Ordinului nr 2561/C/30.07.2012,acesta fiind stabilit sub limita maxima legala fara a include si vi TVA-ul care reprezintă o taxa ce se colectează si se virează imediat la bugetul de stat
Cit privește cheltuielile de executare pe care executorii judecătorești le pot percepe, pe lingă onorariile pe care ei le solicita pentru aceasta operațiune ,nu mai sunt plafonate începând cu data de 25 iunie 2013,ci pot fi stabilite diferențiat in funcție de fiecare membru al profesiei. Noile reglementari privind regimul juridic al acestor cheltuieli sunt cuprinse in Hotarirea UNEJ nr 1/2013,publicata in MO nr 374/25.06.2013.Actul normativ modifica statutul profesiei de executor si abroga lista care prevedea valorile maximale pe care executorii judecătorești le puteau percepe pentru cheltuieli de executare silita. Aceste cheltuieli de executare nu trebuie confundate cu onorariile executorilor.
Plata acestor cheltuieli din creanța executata nu reprezintă o încălcare a codului de procedura civila deoarece debitorul refuzând a aduce la îndeplinire ,de buna voie, a dispozițiilor conținute in titlu executoriu si-a asumat implicit si faptul plații cheltuielilor pe care executarea silita le presupune,respectiv onorariul executorului plus celelalte cheltuieli de executare.
Pe cale de consecință, a solicitat respingerea contestația la executare numai in ce privește onorariul executorului - ca nefondată, cheltuielile de executare fiind corect stabilite fara încălcarea dispozițiilor legale in vigoare Solicitam obligarea la plata cheltuielilor de judecata constând in onorariu de avocat.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța a dispus comunicarea întâmpinărilor, depuse de intimați, către contestatoare, cu mențiunea că, are obligația de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 5 zile de la comunicarea întâmpinării.
La data de 24.03.2014, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare, referitor la întâmpinarea depusă de B.E.J. C. G. și arată că, acesta nu are calitate procesuală pasivă, onorariul acestuia trebuind sa fie în limitele prevăzute de Ordinul 2550/2006 iar în cazul în care nu se încadrează trebuie redus pentru acele elemente dezvoltate în cerere.
Fată de cele mai sus arătate a solicitat admiterea contestației, așa cum a fost formulată.
La data de 17.04.2014 a fost înaintat dosarul execuțional nr. 649/E/2013 în copie certificată.
Prin rezoluția din 11.04.2014, instanța a fixat primul termen de judecată la data de 08.05.2014 și a dispus citarea părților.
La data de 08.05.2014, intervenientul I. L. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a arătat că la achiziționarea imobilului de către O. M. a contribuit și el cu jumătate din preț, sume de bani ce au fost împrumutate de la I. S. și că locuiește împreună cu contestatoarea.
A solicitat admiterea cererii de intervenție în interes propriu și anularea actelor de executare silită asupra imobilului situat în Dr. Tr. S., . nr.1, ., în limita cotei de 50%din valoarea sa și obligarea intimaților să restrângă pretențiile doar în ceea ce privește jumătatea debitoarei.
Prin încheierea din data de 08 mai 2014, instanța a pus în vedere intervenientului să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.505,00 lei .
La data de 15.05.2014, intervenientul a formulat cerere de ajutor public judiciar, la care a anexat în dovedire, certificat de atestare fiscală, chitanță, adeverințe venit, declarație pe proprie răspundere, cupon pensie, carte identitate.
Prin încheierea din data de 15.05.2014 instanța a admis cererea privind acordarea ajutorului public judiciar formulată de către intervenient și a dispus scutirea acestuia de plata taxei de timbru în cuantum de 2505 lei.
Pentru termenul de judecată din data de 22 mai 2014, B.- G. Societe Generale SA a formulat întâmpinare la cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenientul I. L., prin care a arătat că acesta nu are nici un drept de proprietate asupra imobilului, situație în care nu are nici o legătură cu cauza dedusă judecății.
Chiar dacă așa zisele împrumuturi ar fi reale, intervenientul s-ar fi putut prevala de un drept de creanță împotriva contestatoarei, dacă acest drept nu s-a prescris.
Ori exercitarea acțiunii în pretenții a intervenientului împotriva contestatoarei are o cale separată, neavând nici un temei de judecare în cadrul contestației la executare, cu atât mai mult cu cât obiectul contestației îl reprezintă doar cuantumul onorariului de executor.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, respectiv cu înscrisurile aflate la dosar și proba testimonială cu martora G. V..
Prin sentința civilă nr. 3045/16.10.2014, Judecătoria Drobeta T. S. a respins acțiunea având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul O. M., a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție principală, formulată de intervenientul I. L. și a dispus ca taxa de timbru în cuantum de 336 lei, pentru care contestatorul O. M. a beneficiat de ajutor public judiciar și taxa de timbru în cuantum de 2505 lei, pentru care intervenientul I. L. a beneficiat de ajutor public judiciar, să rămână în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 05.11.2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._/225/2013, s-a încuviințat executarea silită imobiliară cu privire la imobilul apartament situat în Drobeta T. S., ..1, ., . în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 613/10.03.2008 al B.-GSG și Contractul de ipotecă imobiliară nr.125/10.03.2008, cu privire la suma de 32.060,2 lei.
B. C. G. a dispus emiterea somației imobiliare din data de 11.12.2013 în dosarul de executare nr. 649/E/2013 pentru suma de 32.060,2lei, reprezentând debit și 4728 lei cheltuieli de executare, și a emis încheierea privind cheltuielile de executare din data de 11.12.2013 prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 4728 lei, din care 3000 lei onorariul executorului judecătoresc.
Având în vedere disp. art. 3 din Legea nr.76/2012 potrivit cărora dispozițiile noului Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., cum cererea de executare silită a fost depusă la B. C. G. la data de 21.10.2013 deci după . Noului Cod de Procedură civilă, în prezenta cauză sunt aplicabile disp. noului Cod de Procedură civilă.
Conform art. 711 C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, potrivit art. 669 alin. 2 C.proc.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, instanța a reținut că potrivit Ordinului nr. 2550/C/14.11.2006 astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2561/C/2012, pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Cum debitul pus în executare se ridică la suma de 32.060,2 lei, onorariul executorului judecătoresc se calculează raportat la această sumă. Instanța a reținut că, din cheltuielile de executare în cuantum de 4728 lei, onorariul executorului judecătoresc este în cuantum de 3000 lei, iar prin raportarea acestei sume la debitul neachitat, rezultă că onorariul executorului judecătoresc se încadrează în limitele legale.
Potrivit Ordinului nr. 2550/C/14.11.2006 astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2561/C/2012, onorariul maximal care putea fi perceput de executorul judecătoresc este 3206 lei (pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite).
Astfel, instanța a reținut că, deși stabilirea onorariului executorului poate fi cenzurată de către instanța de judecată, în cauză, având în vedere actele de executare întocmite de executorul judecătoresc, instanța a reținut concordanța onorariului acestuia cu valoarea pricinii și munca îndeplinită de executor.
Referitor la susținerea contestatorului conform căreia onorariul stabilit de executorul judecătoresc nu se justifică, instanța a constatat că debitul nu a fost încă recuperat, iar până la recuperarea totală a debitului este posibil ca executorul judecătoresc să îndeplinească și alte acte de executare sau să recurgă la alte forme de executare silită, astfel încât instanța a considerat că această critică a contestatorului este neîntemeiată.
Cât privește celelalte cheltuieli de executare, instanța a apreciat că acestea sunt justificate și se încadrează în limitele prevăzute de HG nr.19/2010 privind aprobarea Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc.
În consecință, câtă vreme onorariul executorului judecătoresc a fost corect stabilit prin raportare la cuantumul prevăzut de lege, iar contestatorul nu și-a îndeplinit de bună voie obligațiile stabilite în titlul executoriu, cheltuielile de executare sunt legale și justificate, fiind datorate de contestator în temeiul art.669 alin. 2 C pr civ.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul O. M., în contradictoriu cu intimatul B. - G. Societe Generale și B. C. G..
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de intervenientul I. L., cerere admisă în principiu prin încheierea din data de 05.06. 2014, instanța a reținut că intervenientul este un terț față de executarea silită pornită în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de ipotecă imobiliară nr.125/10.03.2008, debitoare fiind contestatoarea O. M..
În cererea de intervenție formulată în cauză, intervenientul a susținut că, pentru achiziționarea imobilului garsonieră, a împrumutat împreună cu contestatorul mai multe sume de bani, conform convenției din 19. 06. 2002 (fila 158) și a actelor adiționale la aceasta (filele 159, 160), astfel că prețul a fost achitat de contestator și intervenient în părți egale și că ar fi prejudiciat prin executarea silită a cotei sale de ½ din imobil.
Din cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare, autentificat de BNP M. A. A. prin încheierea nr. 3279/16. 09. 2002 (fila 157), rezultă că reclamantul contestator figurează în calitate de cumpărător al imobilului situat în Drobeta T. S., ..1, ., .. Intervenientul nu are calitatea de cumpărător în acest act juridic.
Instanța a mai reținut că intervenientul a invocat o relație de concubinaj cu contestatorul începând cu anul 1994 și până în prezent, interval de timp în care a fost dobândit imobilul ce face obiectul executării silite.
Concubinajul sau uniunea consensuală a două persoane nu este reglementată ca atare în dreptul civil român, nici cu privire la relațiile nepatrimoniale personale, și nici relativ la relațiile patrimoniale dintre concubini.
D. urmare, regimul juridic al bunurilor dobândite de către soți, anume proprietatea în devălmășie, nu este aplicabil și concubinilor, indiferent de durata conviețuirii acestora. Prezumția comunității de bunuri prevăzută de art. 339 cod civil nu se aplică decât soților, nefiind posibil a se extinde sfera acesteia. Astfel, în situația concubinilor, în ceea ce privește relațiile patrimoniale dintre aceștia, avem de-a face cu situația eventuală a coproprietății relativ la fiecare bun dobândit împreună, fiind necesar a se demonstra contribuția fiecăruia pentru fiecare bun individual și nu contribuția la universalitatea patrimoniului, așa cum este reglementat în cazul soților.
Specifică relațiilor patrimoniale dintre concubini este proba contribuției pentru fiecare bun în parte și, cumulativ, intenția acestora de a dobândi în comun bunurile. per a contrario, avem de-a face doar cu un drept de creanță supus prescripției, potrivit regulilor generale aplicabile oricăror pretenții bănești.
În speță, din conținutul contractului prin care s-a dobândit proprietatea asupra imobilului în litigiu rezultă că doar contestatorul figurează ca și proprietar exclusiv. Înscrisul depus la dosar ca probă a convenției translative de proprietate face dovada conform asupra mențiunilor cuprinse în acest înscris în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată. Or, în contract figurând o singură persoană în calitate de cumpărător, înscrisul autentic face dovada proprietății exclusive.
În situația intervenientului, în speță era necesar a se stabili pe baza probelor administrate, contribuția contestatorului și intervenientului la dobândirea imobilului, precum și intenția dobândirii în comun a bunului imobil, grefată pe proba relației de concubinaj.
Prin probele administrate în cauză intervenientul nu a făcut dovada contribuției sale concrete și efective la dobândirea bunului suspus executării silite. Astfel, din convenția din 19. 06. 2002 (fila 158) și actele adiționale la aceasta (filele 159, 160), instanța reține că la data de 19.06.2002, contestatorul și intervenientul au împrumutat de la numitul I. S. suma de 5000 USD, pe care au garantat-o cu rețeaua de telecomunicații proprietatea acestora din localitatea Gura Văii, județul M.. Ulterior, la data de 13.09.2002 ( așadar după aproximativ 3 luni de la data efectuării primului împrumut), contestatorul și intervenientul au împrumutat suma de 3000 USD, fiind încheiat actul adițional la convenția din 19.06.2002 (f.159), iar la data de 14.01.2003 (după alte patru luni), au mai împrumutat suma de 2000 USD.
Declarația martorului G. V. nu se coroborează cu materialul probator administrat, motiv pentru care va fi înlăturată de instanță. Astfel, martorul a declarat că prețul imobilului a fost achitat cu bani obținuți în urma unui împrumut, iar suma de_ USD necesară pentru cumpărarea imobilului a fost împrumutată de contestator și intervenient cu aproximativ o lună înainte de achiziționarea imobilului. Din înscrisurile depuse de intervenient rezultă că imobilul a fost achiziționat de contestator la data de 16.09.2002, iar sumele de bani au fost împrumutate de contestator și intervenient în perioada 19.06._03, așadar nu într-o lună de zile, așa cum a declarat martorul, ci într-un interval mult mai mare de timp . De asemenea, martorul a mai declarat că prima tranșă a fost de 5000 USD, aceasta fiind împrumutată de cei doi concubini cu trei săptămâni înainte de a cumpăra imobilul, aspect ce este în contradicție cu înscrisurile depuse la dosar, din care reiese că imobilul a fost cumpărat după două luni de la data la care a fost împrumutată suma de 5000 USD.
Raportat la cele expuse anterior, instanța a reținut că intervenientul nu a făcut dovada certă că a contribuit la dobândirea bunului imobil achiziționat de pârâtă, ori că intenția părților a fost de a achiziționa bunul în comun în calitate de coproprietari.
Împrejurarea că cei doi au avut o relație de concubinaj nu este de natură a conduce în mod automat la concluzia că bunul dobândite de unul dintre concubini, în speță contestatorul, are regim juridic de bun în indiviziune și că celălalt concubin este îndreptățit la a pretinde și a i se cunoaște un drept de proprietate asupra acestuia, atâta vreme cât în sistemul nostru de drept concubinajul nu este recunoscut.
Așa cum a reținut în nenumărate decizii de speță Tribunalul Suprem și cum s-au pronunțat și instanțele din țară, prezumția de comunitate a bunurilor înscrisă în art. 336 din Codul civil este instituită numai în favoarea soților și nu poate profita concubinilor, care au obligația să facă dovada contribuției proprii la dobândirea fiecărui bun în parte și să probeze intenția lor de a-l achiziționa în comun în calitate de coproprietari.
În raport de această situație și cum prevederile privitoare la comunitatea de bunuri dintre soți sunt de strictă interpretare, nu se pot extinde prin asemănare la bunuri coachiziționate în alte condiții, astfel că în cazul în care unul dintre concubini nu a figurat ca parte în actul de dobândire a unui imobil, el nu devine coproprietar al bunului achiziționat în timpul concubinajului, indiferent de durata conviețuirii, ci eventual creditor, ca titular al unui drept de creanță în cazul în care a contribuit la achiziționarea bunului.
În consecință, a reținut că, prin probele administrate, nu s-a făcut dovada contribuției intervenientului la dobândirea bunului imobil și nici a intenției celor doi concubini de a achiziționa imobilul în comun, în calitate de coproprietari, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție principală, formulată de intervenientul I. L..
În temeiul art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, instanța a dispus ca taxa de timbru în cuantum de 336 lei, pentru care contestatorul O. M. a beneficiat de ajutor public judiciar și taxa de timbru în cuantum de 2505 lei, pentru care intervenientul I. L. a beneficiat de ajutor public judiciar, să rămână în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel apelanta contestatoare O. M. și apelantul intervenient I. L. invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate.
În motivarea căii de atac exercitată, apelanta O. M. a arătat că executorul judecătoresc a perceput taxe suplimentare de consultații dar și cheltuieli de executare, iar soluția instanței este în contradicție cu probele administrate din care ar rezulta depășirea limitelor legale ale onorariului perceput de executor.
Apelul intervenientului I. L. vizează faptul că prima instanță a apreciat greșit starea de fapt, în concret declarația martorei G. V. care nu s-ar corobora cu actele depuse la dosar, față de situația în care aspectele relatate de aceasta s-au întâmplat cu 12 ani în urmă, iar potrivit declarației martorei rezultă că intervenientul apelant a plătit jumătate din suma cu care s-a cumpărat imobilul executat.
Apelantul intervenient a arătat că prin contestația formulată nu a solicitat jumătate din imobilul urmărit în calitate de concubin așa cum a reținut prima instanță, relația de concubinaj fiind adusă în discuție doar pentru a arăta starea de fapt existentă la data achiziționării de către apelanta O. M arta a bunului supus executării silite.
În dovedirea motivelor de apel, a fost cerută audierea martorului G. G., persoană prezentă la momentul contractării împrumuturilor cu care a fost achiziționată garsoniera.
Intimata B. G. Societe Gererale a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelurilor formulate de contestatoarea O. M. și intervenientul I. L. ca fiind nefondate în raport cu cererile formulate de aceștia și probele administrate în cauză.
În aplicarea disp. art. 201 c.p.civ. apelanții I. L. și O. M. au formulat răspuns la întâmpinare în care au arătat că prin executarea pornită asupra garsonierei au fost încălcate drepturile apelantului intervenient I. L. asupra garsonierei obiect al executării, că B. C. G. a încălcat dispozițiile Ordinului nr. 2550 /2006 în ce privește onorariul executorului și că nu a fost depus la dosar graficul costurilor totale aferente creditului dosarului de executare silită nr. 649/E/2013 și nici graficul din care rezultă plățile făcute de creditoare, acte din care rezultă că s-a perceput un comision de 0,3% din valoarea creditului acordat, clauza abuzivă în urma căreia debitoarea a plătit în plus suma de 1960 lei.
La termenul din 17.03.2015 a fost audiat martorul G. G. propus de apelantul I. L., iar la termenul din 21.04.2015 a fost audiat martorul M. G., probă suplimentară solicitată de apelanți și încuviințată în ședința publică din 17 martie 2015.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport de motivele invocate, probele administrate și actele normative cu incidență în cauză, tribunalul constată că apelurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse:
În conformitate cu Ordinului nr. 2550 /2006 așa cum a fost modificat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2561/2012, onorariul maximal care poate fi stabilit de executorul judecătoresc pentru creanțele cu o valoare până la 50.000 lei este de 10% din valoarea creanței ce constituie obiect al executării silite.
În mod corect prima instanță a stabilit că onorariul executorului judecătoresc în sumă de 3000 lei este în limita valorii creanței ce constituie obiect la executării, respectiv_,2 lei acesta fiind justificat și de munca executorului, dar și de faptul că debitul nu a fost recuperat ceea ce implică și alte demersuri ce urmează a fi înfăptuite în dosarul de executare nr. 649/E/2013.
În ceea ce privește cheltuielile ocazionate de întocmirea dosarului de executare privitoare la consultanță, taxa de timbru, etc. acestea nu intră în cuantumul onorariului dar sunt cheltuieli efectuate de executor în vederea pornirii executării silite și care trebuie să fie recuperate de la debitorul executat.
În ceea ce privește apelul exercitat de intervenientul I. L., instanța de control judiciar constată următoarele:
Prin cererea de intervenție în interes propriu înregistrată la data de 03.05.2014, I. L. a cerut instanței să constate contribuția sa personală de ½ din prețul cu care a fost achiziționată garsoniera la data de 16.09.2002, imobil ce constituie obiect al executării silite și să se dispună anularea formelor de executare în limita cotei de 50% din valoarea bunului executat.
Cu alte cuvinte, intervenientul a investit instanța cu o cerere având ca obiect constatarea unui drept de creanță pe care acesta îl are ca urmare a contribuției bănești pe care a avut-o la dobândirea imobilului ce constituie obiect la executării.
La data de 10.03.2008 contestatoarea O. M. a garantat restituirea creditului contractat la B. G. Societe Gererale în cuantum de 35.000 lei (conform contractului de ipotecă nr. 125/10.03.2008) cu apartamentul situat în Dr. Tr. S., ..1, ., jud. M. (ce constituie obiect al executării silite).
Din corpul contractului de ipotecă nr. 125/10.03.2008 rezultă că această garanție imobiliară a fost făcută în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3279/16.09.2002 și că garantul ipotecar în calitate de proprietar al imobilului, a dat garanți creditorului ipotecar (banca) împotriva oricăror evicțiuni.
Ipoteca imobiliară asupra garsonierei a fost intabulată în cartea funciară pentru opozabilitatea față de terți.
Deși intervenientul pe calea contestației la executare aflată în litigiu încearcă să-și valorifice contribuția bănească de ½ care ar fi avut-o la dobândirea garsonierei, nu a atacat încheierea de intabulare a ipotecii imobiliare în condițiile în care de la acel moment contribuția sa bănească era afectată, cunoscând acordul creditoarei O. M., de a i se lua inscripția ipotecară, având ca obiect garsoniera.
Deși intervenientul apelant susține că se află în relații de concubinaj cu debitoarea și că a făcut împrumuturi pentru achiziționarea garsonierei în calitatea sa de terț față de contractul de credit, contractul de ipotecă și intabularea ipotecii în CF, nu a atacat actele prin care garsoniera în litigiu garanta creditul ipotecar întocmit de O. M..
Distinct de cele arătate în limitele investirii instanței, prin cererea de intervenție în interes propriu al cărui obiect îl constituie constatarea contribuției de ½ pe care apelantul intervenient pretinde că a avut-o la dobândirea garsonierei, acesta este un drept de creanță pe care apelantul îl are împotriva contestatoarei O. M. și care nu afectează în nici un fel executarea silită al cărei obiect l-a constituit dreptul real de proprietate al persoanei care a cumpărat acest imobil prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 3270/2001.
Dreptul de creanță al intervenientului constând în contribuția avută la dobândirea imobilului executat, poate fi valorificat asupra oricărui alt bun care aparține cu titlu de proprietate numitei O. M. sau din suma rămasă după achitarea sumelor datorate creditorului ipotecar B., acesta în virtutea dreptului de preferință trebuind să fie plătit cu prioritate în raport de creditorii chirografari.
Cum intervenientul în interes propriu, apelant în cauză nu a cerut să se constate dreptul său de coproprietate în cote egale asupra bunului executat și nu a cerut să se constate ineficacitatea formelor de executare în raport de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3279/2002 în care titular al dreptului real de proprietate figurează numai apelanta contestatoare O. M., cererea de intervenție apare ca lipsită de interes în condițiile în care dreptul său de creanță poate fi valorificat pe cale separată și nu în cadrul contestației la executare.
Față de cele arătate, văzând și disp. art. 480 c.p.civ. instanța va respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile civile formulat de către apelanta contestatoare O. M. CNP_, domiciliată în Dr. Tr. S., ..1, ., jud. M. și apelantul intervenient I. L., CNP_, domiciliat în Dr. Tr. S., . nr.1, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3045/16.10.2014, pronunțată de către Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimatele B. G. Societe Gererale, cu sediul în Dr. Tr. S., str. ..55, jud. M. și B. C. G., cu sediul în Dr. Tr. S., ..40, jud. M., având ca obiect contestație la executare.
Cheltuielile procesuale avansate de stat sub forma ajutorului public judiciar pentru apelanții O. M. și I. L. cad în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2015.
Președinte, C. M. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. B. |
Red. MC./Tehn. BM
5 ex./ 04 iunie 2015
Jud. fond B. L
Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Decizia nr. 283/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 309/2015. Tribunalul... → |
|---|
