Grăniţuire. Sentința nr. 120/2015. Tribunalul MEHEDINŢI

Comentarii

0

Sentința nr. 120/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 794/274/2012*

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 98/R

Ședința publică de la 19 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. E. C.

Judecător A. M.

Judecător V. N.

Grefier Lucreția I.

Pe rol judecarea recursului civil în rejudecare formulat de recurentul-reclamant C. I. împotriva sentinței civile nr. 120/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul - pârât N. D., având ca obiect obligație de a face – grănițuire.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. I. pentru recurentul reclamant ,intimatul N. D. personal și asistat de avocat P. G..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință s-a luat act că, apărătorul ales al recurentului a depus la dosar înscrisuri constând în ordonanța din 19 decembrie 2011, emisă de P. de pe lângă Judecătoria Orșova,,schiță și 3 declarați în două exemplare din care un exemplar a fost înmânat spre observare apărătorului ales al intimatului.

Avocat P. G. pentru intimat a solicitat să se emită o adresă către Judecătoria Orșova, prin care să se solicite a se trimite întreg dosarul, pentru a se observa modul în care s-au efectuat cercetările.

Instanța respinge cererea formulată de apărătorul ales al intimatului,întrucât nu are legătură cu soluționarea prezentei cauze, având în vedere obiectul cauzei, nu există autoritate de lucru judecat.

Nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra recursului de față;

Avocat M. I. pentru recurentul reclamant conform art. 304 ind. 1 c.pr.civ. a solicitat admiterea recursului,casarea hotărârii, trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare. Obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 40 mp așa cum a fost identificat prin expertiză ,precum și grănițuirea întru-una din variantele propuse de expert și respingerea obligației de a demola sau de a monta dispozitive de colectare a apei pluviale de pe acoperișul grajdului ca rămas fără obiect, fără cheltuieli de judecată.

Avocat P. G. pentru intimat a solicitat respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. A precizat că, construcția nouă a fost edificată în anul 1949 și nu avea cum să încalce linia de hotar. Conform art.28 pct. 1 și 2 din legea 50/1991,recurentul nu are nici un drept să demoleze construcția singurul organ abilitat să demoleze construcția este Primăria . Recurentului nu-i este afectat dreptul de proprietate. Cu privire la grănițuire nu se putea încălca dreptul de proprietate al recurentului.Fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra recursului de față;

Prin cererea adresată Judecătoriei Orșova și înregistrată sub nr._ la 14.06.2012, reclamantul C. I. a chemat în judecata pârâtul N. D. pentru ca prin sentința ce se va pronunța acesta să fie obligat să demoleze construcția nou edificată fără autorizație și fără acordul reclamantului, și respectiv a acoperișului acestei construcții, a cărei streașină se află în curtea sa; obligarea pârâtului la demolarea acoperișului casei vechi transformată într-un adăpost pentru animale, acoperiș ce a fost așezat pe gardul de piatră ce desparte proprietățile părților, deoarece prin scurgerea apelor de pe acesta îi este afectată linia electrică și curtea; obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință proprietatea a cărei linie de aliniament a fost încălcată de către pârât, încălcându-i proprietatea cu aproximativ 20 mp; grănițuirea proprietăților părților; obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii în cuantum de 20.000 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a arătat că pârâtul, cu un an în urmă, a început să-și edifice o construcție fără autorizație de fără acordul său, deși, în nenumărate rânduri l-a avertizat că a încălcat linia de hotar, că nu a respectat regulile în ceea ce privește edificarea construcției, respectiv nu a respectat distanța de la linia de hotar, precum și faptul că această construcție are acoperișul în curtea sa, pârâtul a refuzat să intre în legalitate și să-și retragă acoperișul și să restabilească linia de hotar corectă.

A mai arătat că pârâtul are o casă bătrânească, al cărei acoperiș l-a sprijinit pe gardul de piatră ce-i desparte, încălcându-i dreptul de proprietate și provocându-i pagube prin scurgerea apelor de pe acoperiș și prin nesiguranța solidității acestei construcții, acest acoperiș afectându-i linia electrică pe perioada în care au fost furtuni.

De asemenea, a mai arătat că pârâtul a demolat și mutat gardul, iar cu această ocazie și-a însușit anumite lemne existente în curtea sa, rezultate din demolarea unei construcții vechi de pe proprietatea sa, iar prin mutarea gardului pârâtul i-a încălcat dreptul de proprietate cu aproximativ 20 mp.

În drept, a invocat dispozițiile art. 563 și următoarele, precum și pe dispozițiile Legii nr.50/1991.

La termenul de judecată din 18.09.2012 reclamantul, prin apărător, a depus la dosar precizare de acțiune prin care a arătat că înțelege să evalueze valoarea petitului privind grănițuirea la 3.000 lei, taxa de timbru în cuantum de 35 lei și timbru judiciar în valoare de 0,90 lei aferente petitelor privind obligația de a face, copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1558/08.06.2007 la BNP D. O. și un memoriu tehnic privind terenul revendicat. Fiind interpelat cu privire la valoarea terenului revendicat, avocat I. P. pentru reclamant, a învederat că apreciază valoarea terenului la suma de 3.000 lei.

La termenul de judecată din data de 09.10.2012 pârâtul a depus la dosar întâmpinare, o schiță a terenului, adresa nr. 942/2005 emisă de Primăria comunei Cireșu, certificat pentru atestare proprietar nr. 182/2012 eliberat de primăria comunei Cireșu, certificat de atestare a edificării /extinderii construcției nr. 182/2012 eliberat de Primăria comunei Cireșu.

Prin serviciul registratură la 09.10.2012 reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune prin care a arătat că înțelege să solicite instanței ca prin hotărârea judecătorească ce o va pronunța să dispună: obligarea pârâtului N. D. la demolarea construcției nou edificate fără autorizație și fără acordul reclamantului, și respectiv, acoperișului acestei construcții, a cărei strașină se află în curtea sa; ; obligarea pârâtului la demolarea acoperișului casei vechi transformată într-un adăpost pentru animale, acoperiș ce a fost așezat pe gardul de piatră ce desparte proprietățile părților, deoarece prin scurgerea apelor de pe acesta îi este afectată linia electrică și curtea; obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință proprietatea a cărei linie de aliniament a fost încălcată de către pârât, încălcându-i proprietatea cu aproximativ 20 mp; grănițuirea proprietăților părților; obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii în cuantum de 20.000 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, a solicitat despăgubiri pentru lipsa de folosință a acestui teren pe perioada ianuarie 2011 până în prezent.

Prin serviciul registratură la 06.11.2012 reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune prin care a arătat că valoarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului pentru perioada 01.01.2011 – până în prezent, o apreciază la 1.000 lei.

Prin încheierea de ședință din 20.11.2012 instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului, proba cu martorii H. M. și C. I. și efectuarea expertizei specialitatea topo, iar pentru pârât proba cu înscrisuri și proba cu martorii S. A. și B. Grigorița. Din oficiu, a dispus efectuarea unei cercetări locale.

La 23.11.2012 a fost efectuată cercetarea la fața locului, în acest sens fiind întocmit procesul verbal atașat la dosar – fila 54.

La termenul de judecată din 15.01.2013 instanța a luat interogatoriu pârâtului, atât la cererea reclamantului, cât și din oficiu, răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris, iar filele depuse la dosar, au fost audiați martorii H. M., C. I., S. A., B. G..

Prin încheierea de ședință din 15.01.2013 instanța a stabilit obiectivele expertizei specialitatea topo și specialitatea curți construcții, numind în cauză expert topo pe domnul expert P. O., iar expert curți-construcții, pe doamna expert A. L..

Prin încheierea de ședință din 05.02.2013, instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 155 indice 1 C.pr.civilă.

Prin serviciul registratură la 24.09.2013 reclamantul a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere încuviințată de instanță prin încheierea de ședință din 12.11.2013.

La termenul de judecată din 12.11.2013 reclamantul a depus la dosar copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 303/1996 și copia certificatului de moștenitor nr.20/1996.

Prin serviciul registratură la 15.01.2014 a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit de către expert P. O., iar la 20.01.2014 a fost depus raportul de expertiză întocmit de expert A. L..

La termenul de judecată din 25.02.2014, părțile au formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză specialitatea topo și curți-construcții, obiecțiuni încuviințate de instanță prin încheierea din aceeași dată.

Prin serviciul registratură la 17.03.2014 expert P. O. a depus la dosar răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză specialitatea topo, iar la 02.04.2014, expert A. L. a depus la dosar răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză specialitatea curți-construcții.

La termenul de judecată din 08.04.2014 reclamantul, prin apărător, a solicitat refacerea raportului de expertiză specialitatea construcții, întrucât expertul nu a consultat actele dosarului și nu a citat în mod legal părțile în vederea participării la expertiză. De asemenea, a solicitat numirea unui expert pentru evaluarea lipsei de folosință pentru terenul în suprafață de 20 mp, ocupată de pârât.

Prin încheierea de ședință din aceeași dată instanța a dispus refacerea raportului de expertiză specialitatea construcții, a prorogat discutarea cererii privind numirea unui expert pentru evaluarea lipsei de folosință, după efectuarea expertizei specialitatea construcții și a dispus efectuarea adresei către expertul A. L. cu mențiunea de a reface raportul de expertiză, urmând a fi citate părțile cu respectarea dispozițiilor art. 208 alin.(1) C.pr.civilă, reclamantul la sediul Cabinetului Avocat I. A. din Tr.S., ., județul M..

Prin încheierea de ședință din 14.05.2014, instanța a respins obiecțiunile formulate de pârât, prin apărător, cu privire la răspunsul expertului P. O., apreciind că acesta a răspuns obiectivelor stabilite de instanță și obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză.

Prin serviciul registratură la 02.06.2014 a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit de expert A. L..

La termenul de judecată din 04.06.2014 pârâtul a depus la dosar cerere prin care a solicitat efectuarea unei noi expertize topo, cerere respinsă de instanță prin încheierea din aceeași dată.

Prin sentința civilă nr. 323/02.07.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Orșova a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. I. împotriva pârâtului N. D..

Împotriva sentinței civile 323/02.07.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Orșova a formulat apel reclamantul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. la 02.09.2014 sub nr._ .

Prin decizia civilă nr. 385/R/ 21.10.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ a fost admis recursul civil formulat de către reclamantul C. I. împotriva sentinței civile 323/02.07.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Orșova; casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleași instanțe de fond, cu motivarea că instanța a respins ca neîntemeiat primul petit - demolarea construcției nou edificate de către pârât, motivând că decizia de demolare este atributul altor instituții administrative care trebuie să constate condițiile de edificare, și nu s-a pronunțat asupra petitului privind demolarea acoperișului casei vechi transformat într-un adăpost pentru animale, cu privire asupra căruia nu s-a făcut nicio apreciere în considerente, în acest mod prima instanța soluționând cauza fără a intra în cercetarea fondului, încălcând art.312 alin.(6) Cod procedură civilă vechi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Orșova sub nr._ la 17.11.2014.

Judecătoria Orșova prin sentința supusă recursului a respins ca neîntemeiată acțiunea în revendicare formulată de reclamantul C. I..

A fost respinsă ca neîntemeiat petitul reclamantului privind demolarea construcției edificate de pârât pe terenul său, cât și demolarea acoperișului.

A fost respinsă ca neîntemeiat petitul privind grănițuirea celor două proprietății.

A fost respinsă ca neîntemeiat petitul privind demolarea acoperișului grajdului de animale.

A fost respinsă ca neîntemeiat petitul privind obligarea pârâtului la daune cominatorii și despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului.

A fost obligat reclamantul la 300 lei cheltuieli de judecată efectuate de pârât în recurs în ciclul anterior al judecății.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1558/08.06.2007 la BNP D. O. reclamantul C. I. a cumpărat de la numiții H. E., H. M. și Valușescu D. imobilul, extratabular, situat în satul Jupânești, . teren intravilan în suprafață de 2.696 mp, reieșită din măsurători, 2324 mp potrivit actelor de proprietate ale vânzătorilor, format din două parcele: 1CC în suprafață de 754 mp și 2A în suprafață de 1.942 mp, împreună cu construcția C1 – casă de locuit formată din parter cu: bucătărie, pivniță, casa scărilor și grajd, și etaj cu: două dormitoare și două holuri, imobil cu nr. cadastral 38.

Imobilul se învecinează la sud cu imobilul proprietatea lui N. G., autorul pârâtului N. D., la care pârâtul a realizat anumite îmbunătățiri, anume a înlocuit gardul vechi cu unul nou, și a înlocuit acoperișul casei bătrânești cu altul.

La efectuarea acestor îmbunătățiri, reclamantul susține că pârâtul a pătruns în interiorul proprietății sale, încălcând linia de hotar pe o lungime de 20 metri liniari, ocupându-i suprafața de 20 mp.

De asemenea, odată cu înlocuirea acoperișului l-a extins și l-a sprijinit pe un gard de piatră ce desparte cele două proprietăți, provocându-i pagube prin scurgerea apelor pluviale pe terenul său.

Pârâtul a construit și un nou imobil pe terenul proprietatea sa, reclamantul solicitând instanței să-l oblige la demolare deoarece nu a deținut autorizație, iar streașina acoperișului cade în dreptul proprietății sale.

Pârâtul N. D. este proprietar asupra unui imobil vecin cu imobilul reclamantului, vechi din anul 1949, fiind moștenit prin succesiuni succesive de la autorii săi, așa cum relevă certificatul de atestare a edificării nr.182/07.02.2012 și anexa la acest certificat emise de Primăria Cireșu (f.26, 27).

Privind primul petit, demolarea construcției nou edificate de pârât, deoarece nu are la bază o autorizație, va fi respins de instanță ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Potrivit art.37 alin.(5) din Legea nr.50/1991 republicată: ,,Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege.,, Acest articol se coroborează cu art. 1 alin. (1) și art.2 alin.(1) din aceeași lege, potrivit cărora: ,,Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel,, ; ,, Autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor.,,

Potrivit art.26 alin.(1) lit.a) din Legea nr.50/1991 ,, Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art.3, cu excepția celor menționate la lit. b), c), e) și g), de către investitor și executant,,.

Controlul asupra disciplinei în construcții se realizează potrivit art.27 alin.(1) din Legea nr.50/1991: ,,Președinții consiliilor județene, primarii și organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale și județene au obligația să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții în cadrul unităților lor administrativ-teritoriale și, în funcție de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancțiuni sau să se adreseze instanțelor judecătorești și organelor de urmărire penală, după caz,,.

Sancțiunile se aplică potrivit art.27 alin.(3) din lege,, Contravențiile prevăzute la art.26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h) - l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.

Dispoziția mai sus evocată se coroborează cu art.28, potrivit căruia:,, O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art.26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției. Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art.3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii și cultelor. Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.,,.

Astfel, cererea reclamantului ca instanța să dispună desființarea construcției edificate fără autorizație este neîntemeiată, instanța luând această măsură doar în baza sesizării de către organele de control, care au constatat în prealabil încălcarea legi, potrivit art.27 alin.(1) din Legea nr.50/1990, dacă persoana care a construit fără a fi deținut autorizație de construcție nu intră în legalitate, potrivit celor dispuse de autoritatea administrației publice competente, în termenul stabilit de aceasta potrivit art.28 alin.(3) din Legea nr.50/1991.

Privind petitul doi – obligarea pârâtului la demolarea acoperișului casei vechi transformată într-un adăpost pentru animale, acoperiș așezat pe gardul de piatră ce desparte proprietățile reclamantului și pârâtului, instanța îl va respinge ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Terenurile reclamantului și pârâtului sunt despărțite pe o distanță de 11, 56 m, potrivit expertizei, de un gard de piatră ce pleacă de la uliță, pe care pârâtul are sprijinit un acoperiș de tablă al unui adăpost de animale, construit în continuarea casei bătrânești (f.127).

Actualul adăpost de animale este vechi, continuând din vechea casă bătrânească construită de antecesorii pârâtului, iar potrivit depoziției martorului H. M. - cel de la care reclamantul a cumpărat proprietatea – gardul și grajdul au fost construite de familia pârâtului în urmă cu foarte mulți ani, după cum i-a spus bunicul său, deoarece familia pârâtului nu avea loc pentru grajdul de animale.

Acoperișul care acoperea grajdul exista și înainte de vânzarea proprietății către reclamant, dar era format dintr-o bandă de cauciuc, care a fost înlocuită de pârât cu tablă, apa de ploaie scurgându-se direct pe terenul proprietății cumpărate de reclamant de la H. M..(f.69).

Din planșele foto și concluziile depuse de expertul A. L. Doinița, instanța observă că acoperișul pârâtului deși este pe zidul de piatră ce desparte cele două proprietății, apele pluviale sunt preluate de jgheaburi, și nu afectează proprietatea reclamantului, acestea coroborându-se cu declarația martorului H. M., potrivit căreia, încă de când era el proprietar dăinuia această situație, și chiar anterior anului 1996 când a cumpărat imobilul, pe zidul de piatră fiind o bandă de cauciuc ca acoperiș, în prezent înlocuită cu acoperișul de tablă(f.69, 131, 133).

Pe cale de urmare, potrivit probelor, gardul este proprietatea pârâtului, iar acoperișul a existat din momentul construcție în forma actuală, pârâtul câștigând de-a lungul timpului îndelungat un drept de servitute convențională asupra scurgerii apei pluviale pe terenul reclamantului.

Referitor la petitele grănițuirea celor două proprietății și revendicarea suprafeței de 20 mp, instanța le apreciază neîntemeiate, urmând să le respingă, depozițiile martorilor S. A., C. I., B. G., și parțial H. M. relevând că linia de hotar a fost păstrată de pârât și după edificarea noului gard, fiind aceeași din trecut, singurul care a menționat că ar fi fost strămutată în interiorul proprietății reclamantului fiind H. M. (f.68-71).

Instanța apreciază că depoziția acestui martor nu este conformă însă cu actele de proprietate exhibate de părți, anume actul de vânzare – cumpărare nr.303/30 mai 1996 prin care H. M. cumpără suprafața de 2324 mp de la B. M. (f.81), dar vinde 2696 mp reclamantului prin contractul nr.1558/08.06.2007 (f.11), și certificatul nr.182/07.02.2012, de atestare ca proprietar din anul 1949.

Nimeni nu poate înstrăina mai mult decât are în proprietate, iar dacă cu ocazia măsurătorilor a rezultat un surplus semnificativ, acesta nu putea fi vândut și cumpărat câtă vreme existau neînțelegeri cu proprietarul vecin asupra liniei de hotar.

Expertiza topografică efectuată de expertul P. O. a identificat la pârât o suprafață de 759 mp, deși în planul de amplasament și delimitare elaborat de expert autorizat C. I. A., nedatat și neavizat de OCPI M. apare suprafața de 790 mp, pentru care pârâtul nu a prezentat acte de proprietate, iar la reclamant suprafața de 2696 mp, deși în actul nr.303/30.05.1996 apar doar 2324 mp, acesta concluzionând că pârâtul ocupă suprafața de 44 mp din proprietatea reclamantului (f.115-119).

Instanța nu va omologa acest raport de expertiză, și apreciază că reclamantul nu poate deține în proprietate mai mult teren decât a cumpărat reclamantul de la cel care i l-a vândut, H. M., acesta fiind proprietar doar pentru suprafața de 2324 mp cumpărată de la B. M.. Oricum, și în condițiile de fapt existente în prezent, cu aliniamentul actual, reclamantul deține o suprafață mai mare decât cea deținut în proprietate de cel care i-a vândut imobilul, în vreme ce pârâtul deține 790 mp atât cât apare în certificatul nr.182/07.02.2012, de atestare ca proprietar din anul 1949.

Pe de altă parte, fostul proprietar H. M., confirmă că hotarul este același, cu excepția unei porțiuni reduse pe care este edificat gardul de lemn și tablă, estimată de reclamant la 20 metri liniari, deci este neverosimilă concluzia expertului, anume să fie ocupată o suprafață de 44 mp, mai mare decât cea precizată chiar de reclamant.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs reclamantul C. I. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

A precizat că instanța de fond prin decizia de casare investita cu soluționarea cauzei avea obligația de a se pronunța asupra tuturor petitelor formulate apreciindu-se ca din motivele arătate in decizia de casare instanța nu s-a pronunțat pe fondul cauzei si drept urmare, la rejudecare, instanța trebuia sa se raporteze la disp. civile in vigoare la data introducerii acțiunii.

Din considerentele sentinței criticate se constata ca instanța investita cu rejudecarea cauzei a încălcat disp. deciziei de casare motivându-si sentința pe aceleași considerente ca si prima instanța. Practic instanța investita cu rejudecarea cauzei a reluat motivarea din primul ciclu procesual ignorând așa cum ani arătat dispozițiile instanței de control.

La rejudecarea cauzei instanța putea sa verifice daca paratul a încercat cel mult sa intre in legalitate in ceea ce privește construcția noua

F. de împrejurarea ca instanța prin cercetarea la fata locului a constatat ca la acoperișul construcției noi trece in proprietatea reclamantului cu cea 40cm, ca martorul H., fostul proprietar, arat ca distanta de la construcția reclamantului pana la gardul despărțitor era de cea l,5m, ca expertul identifica o deplasare a limitei de hotar dintre terenuri spre interiorul proprietății reclamantului rezulta ca parțial construcția este edificata pe terenul reclamantului.

Daca la toate acestea se adaugă si lipsa autorizației construcției consideră că cererea reclamantului pentru demolarea construcției noi este întemeiata.

Prin acțiune reclamantul a solicitat sa se ia masuri că acoperișul

și construcției vechi sa fie prevăzut cu dispozitive de preluare a apei pluviale acoperișul fiind din banda de cauciuc. Este adevărat ca paratul a dobândit dreptul de a avea acoperișul cu cădere in proprietatea reclamantului însa in timpul procesului a modificat acoperișul pe care 1-a înlocuit si 1-a extins spre proprietatea apelantului punând jgheaburi.

Așa fiind, acest petit trebuia respins ca rămas fără obiect iar nu ca neîntemeiat.

Prin acțiunea formulata reclamantul a revendicat cea 20m.p, curți

construcții identificate la măsurătoare de expert ca fiind de 40 mp.

Acțiunea în revendicare a fost respinsa reținându-se ca, reclamantul este proprietar doar pe suprafața de 2324mp cat figurează in actele de proprietate ale vânzătorului si nu pe suprafața de 2696mp cat a identificat expertul la măsurătoare, cu precizarea din partea noastră ca in momentul efectuării măsurătorilor si stabilirii limitelor de notar, vecinii printre care si părinții paratului nu au avut obiecțiuni de formulat, ceea ce înseamnă ca in contradictoriu cu aceștia suprafața aflata in proprietatea reclamantului este cea identificata la măsurătoare.

Paratul i-a opus reclamantului un certificat a titlului de proprietate eliberat de primărie fara nici o alta documentație si din cate se observa i-a fost acordat Proprietate in fata contractului de vânzare cumpărare insotit si de o documentație cadastrala.

Pentru a nu mai fi discuții atat instanța cat si expertul avea datoria sa indice terenul curți construcții pentru ca ia aceasta categorie de terenuri se punea problema revendicării iar nu la terenul arabil.

Admițând acțiunea in revendicare solicită să se admită acțiunea în grănițuire intre punctele 11-12-13-14-15-16-40-411-20.

In măsura in care se va constata ca granituirea nu poate fi dispusa avându-se in vedere terenul revendicat urmează sa rețineți cealaltă varianta pentru granituire dispusa de către expert identificata prin alte numere.

In concluzie, solicita admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond in sensul obligării paratului sa demoleze construcția noua notata de expert cu C4 P+l, obligarea paratului sa lase in deplina proprietate si pașnica folosința terenul in suprafața de 40mp asa cum a fost identificat prin expertiza precum si grantiuirea . propuse de expert si respingerea obligației de a demola sau de a monta dispozitive de colectare a apei pluviale de pe acoperișul grajdului ca rămasa fara obiect.

Cu cheltuieli de judecata.

In procedura prealabilă intimatul N. D. a formulat întâmpinare prin care a precizat că ,prin s.c. nr.323/02.07.2014, Judecătoria Orșova a respins acțiunea ca neîntemeiată, iar C. I. a declarat apel, recalificat în recurs, invocând faptul că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale, respingând capătul de cerere privind demolarea construcției nou edificate fără autorizație, deoarece această decizie aparține instanței de judecată, ci nicidecum altor instituții administrative;nu a ținut cont de depozițiile martorului H. M., care a declarat că prin construirea gardului ce desparte cele două proprietăți eu ași fi încălcat limita de hotar;nu a ținut cont de suprafața de 2696 m.p. teren intabulat de către recurentul-reclamant și nu a omologat raportul de expertiză specialitatea topo. dar a avut în vedere înscrisurile depuse de către intimat la dosar;m.p., cu 372 m.p mai puțin decât s-a vândut (2696 m.p.- contract vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1558/08.06,2007).

In cauză au fost efectuate două expertize tehnice, una specialitatea topo și una specialitatea construcții.

Expertiza topo nu a ținut cont de actele care atestă suprafața de 790 m.p. deținută de către mine și a concluzionat că, prin construirea gardului despărțitor am ocupat suprafața de 44 m.p. din terenul reclamantului,în acest fel a diminuat suprafața de teren deținută de către mine cu 31 m.p. (de la 790 m.p. la 759 m.p.).

Expertiza în construcții a concluzionat că nu dețin autorizație pentru edificarea construcției noi, nefinalizate, iar streașină de la construcția veche nu se întinde pe proprietatea apelantului-reclamant, dacă se au în vedere actele mele de proprietate. Aceasta depășește linia de hotar cu 0,15 cm lățime dacă se ține cont doar de expertiza topo, pe care eu am contestat-o și nu sunt de acord cu omologarea ei.

Nu este afectată sub nici o formă instalația electrică.

Consider că recursul este nefondat, iar hotărârea primei instanțe este temeinică și legală din următoarele considerente:

Cu privire la primul petit, eu am depus diligente pentru obținerea autorizației de construcție, însă Primăria corn. Cireșu a comunicat prin adresa nr. 942/23.05.2005 că nu este necesară o asemenea autorizație.

Această construcție a fost edificată pe un zid vechi construit din anul 1949 și ca atare nu a modificat linia de hotar și nici nu avea cum să ocupe din terenul recurentului-reclamant.

Așadar, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că decizia de demolare este atributul unor instituții administrative, care trebuie să constate condițiile de edificare.

Conform art. 28 alin. 1 si 2 din din Legea nr. 50/1991, atât dreptul cât si obligația de a exercita acțiunea în desființarea construcțiilor realizate cu nerespectarea prevederilor autorizației de construcție revine autorității administrației publice în raza căreia au fost edificate construcțiile, fiind exclus dreptul oricărui terț de a suplini acțiunea autorității.

Conform art. 582 alin. 1, iit. b din c. civ. numai constructorul de rea credință poate fi obligat să desființeze lucrarea la cererea proprietarului fondului, ori în cazul de față proprietarul fondului sunt eu, nicidecum recurentul-reclamant.

Mai mult, între zidul construcției ridicat în 1949 și gardul ce delimita cele două proprietăți exista o mica distanță, aspect confirmat de martorul C. lonuț, ceea ce denotă că linia de hotar dintre cele două proprietăți se află în spatele construcției noi, curtea recurentului-reclamant.

Construcția este nefinalizată, iar în prezent acoperișul acesteia nu trece pe terenul reclamantului și nici apele pluviale nu-l afectează, deoarece există jgheaburi pentru preluarea lor.

Instanța nu a avut în vedere cercetarea la fața locului, din care rezultă că streșinile celor două acoperișuri depășesc linia de hotar, iar apele pluviale s scurg pe proprietatea sa.

Prin decizia civilă nr. 385/R/21.10.2014, Tribunalul M. a admis recursul formulat de către C. I., a casat sentința civilă nr.323/02.07.2014 Judecătoriei Orșova și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond cu motivarea că instanța a respins ca neîntemeiat primul petit-demolarea construcției nou edificate și nu s-a pronunțat asupra petitului privind demolarea acoperișului casei vechi transformat în adăpost pentru animale.

Rejudecând cauza, prin s. c. nr. 120/21.01.2015 Judecătoria Orșova a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către C. I..

Prin recursul declarat împotriva s. c. nr. 120/21.01.2015, recurentul-reclamant consideră că instanța investită cu rejudecarea cauzei și-a motivat hotărârea pe aceleași considerente ca și prima instanță, fără a verifica, la primul petit, dacă:intimatul a încercat să intre în legalitate cu privire la construcția nouă;dacă a ocupat din terenul reclamantului și am respectat distanța legală față de linia de hotar.

Referitor la cel de-al doilea petit, recurentul-reclamant consideră că instanța de fond trebuia să-l respingă ca rămas fără obiect și nu ca neîntemeiat, deoarece eu am montat dispozitive de preluarea apei pluviale de pe acoperișul adăpostului pentru animale și nu mai este afectată proprietatea sa.

Recurentul-reclamant consideră că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond i-a diminuat proprietatea cu cei 40 m.p. stabiliți de expertul P. O. și nu a admis acțiunea în grănițuire conform acestei expertize.

După cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar și celelalte probe administrate în cauză intimatul deține în corn. Cireșu, . de 790 m.p. teren, pe care se află două construcții (una edificată în anul 1965, iar cealaltă nefinalizată). Această suprafață de teren este delimitată de proprietatea reclamantului pe latura de nord de zidurile celor două imobile-construcții continuate de un gard de uluci ,tablă și bandă de cauciuc .

Construcția din anul 1965 si zidul despărțitor au fost edificate de părinții mei, pe amplasamentul pe care se află și in prezent, iar construcția nouă a fost edificată pe un zid vechi construit din anul 1949.

Pentru construcția nouă nu deține autorizație, Primăria corn. Cireșu comunicându-i prin adresa nr. 942/23.05.2005 că nu este necesară.

Gardul despărțitor a fost construit de către intimat pe vechiul amplasament, aspect confirmat de martorii: C. lonuț, S. A. și B. G., audiați în cauză.

Recurentul-reclamant a cumpărat terenul învecinat si construcțiile situate pe acesta de la H. M. și H. E., conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1558/08.06,2007, care la rândul lor l-au cumpărat de la B. Mihaiache, la data de 30.05.1996.

Conform înscrisurilor depuse la dosar, din anul 1934 și până la data vânzării terenului către reclamant, acesta a avut o suprafață de 2324

Instanța de fond a respins corect cel de-ai doilea petit ca neîntemeiat deoarece acoperișul casei vechi datează din 1965, iar zidul pe care reclamantul susține că se scurg apele pluviale, nu este zid comun, ci este al meu edificat de părinți odată cu construcția, pe terenul meu.

Linia electrică nu este afectată sub nici o formă de apele pluviale.

Instanța de fond a ținut cont de depozițiile celor patru martori audiați în cauză, analizându-le cu obiectivitate și făcând precizarea, în hotărârea judecătorească, că depoziția martorului H. M. nu este conformă cu actele de proprietate depuse de către ambele părți la dosarul cauzei.

Dacă instanța de fond ar fi omologat raportul de expertiză specialitatea topo și ar fi ținut cont de suprafața de teren intabulată de către recurentul-reclamant ar fi diminuat suprafața de teren deținută de către mine cu 31 mp. (de la 790 m.p. la 759 m.p.).

Conform înscrisurilor depuse la dosar, H. M. a cumpărat suprafața de 2324 m.p. de la B. M. și a vândut reclamantului-apelant suprafața de 2696 m.p., cu 372 m.p. mai mult decât a cumpărat.

Corect, instanța de fond a precizat, în hotărârea pronunțată, că nimeni nu poate înstrăina decât are în proprietate, iar dacă cu ocazia măsurătorilor rezultat un surplus semnificativ, acesta nu putea fi vândut și cumpărat câtă vreme existau neînțelegeri cu proprietarul vecin asupra liniei de hotar.

Recursul este fondat.

Prin acțiunea precizată, recurentul reclamant a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce o va pronunța să dispună: obligarea pârâtului N. D. la demolarea construcției nou edificate fără autorizație și fără acordul reclamantului, și respectiv, acoperișului acestei construcții, a cărei strașină se află în curtea sa; obligarea pârâtului la demolarea acoperișului casei vechi transformată într-un adăpost pentru animale, acoperiș ce a fost așezat pe gardul de piatră ce desparte proprietățile părților, deoarece prin scurgerea apelor de pe acesta îi este afectată linia electrică și curtea; obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință proprietatea a cărei linie de aliniament a fost încălcată de către pârât, încălcându-i proprietatea cu aproximativ 20 mp; grănițuirea proprietăților părților; obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii în cuantum de 20.000 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, a solicitat despăgubiri pentru lipsa de folosință a acestui teren pe perioada ianuarie 2011 până în prezent.

Prin sentința civilă nr. 323/02.07.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Orșova a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. I. împotriva pârâtului N. D..

Prin decizia civilă nr. 385/R/ 21.10.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ a fost admis recursul civil formulat de către reclamantul C. I. împotriva sentinței civile 323/02.07.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Orșova; casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleași instanțe de fond, cu motivarea că instanța a respins ca neîntemeiat primul petit - demolarea construcției nou edificate de către pârât, motivând că decizia de demolare este atributul altor instituții administrative care trebuie să constate condițiile de edificare, și nu s-a pronunțat asupra petitului privind demolarea acoperișului casei vechi transformat într-un adăpost pentru animale, cu privire asupra căruia nu s-a făcut nicio apreciere în considerente, în acest mod prima instanța soluționând cauza fără a intra în cercetarea fondului, încălcând art.312 alin.(6) Cod procedură civilă vechi.

Tribunalul constată că în ce privește capătul de cerere privind demolarea construcției nou edificate de către pârât, prin sentința recurată, prima instanță a pronunțat aceeași soluție de respingere fără să antameze fondul, pe considerente practic de inadmisibilitate, contrar dispozițiilor din decizia de casare. De asemenea, la pentru capăt de cerere se va avea în vedere la analizarea lui și celălalt motiv pentru care se solicită demolarea construcției, respectiv că ar fi fost construită pe terenul reclamantului, în totalitate sau doar acoperișul.

Referitor la petitele grănițuirea celor două proprietății și revendicarea suprafeței de 20 mp, instanța le-a apreciat ca neîntemeiate apreciind că reclamantul nu poate deține în proprietate mai mult teren decât a cumpărat de la cel care i l-a vândut, martorul H. M., acesta fiind proprietar doar pentru suprafața de 2324 mp cumpărată de la B. M., în vreme ce pârâtul deține 790 mp atât cât apare în certificatul nr.182/07.02.2012, de atestare ca proprietar din anul 1949.

Tribunalul reține că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea pe aceste argumente în condițiile în care a analizat în mod real doar titlul reclamantului, act translativ de proprietate, în vreme ce titlul pârâtului nu a fost analizat din punct de vedere al aptitudinii de a face dovada dreptului de proprietate asupra terenului în contextul unei acțiuni în revendicare, în care termenul de „ titlu” are în primul rând accepțiunea de mod de dobândire a dreptului de proprietate.

Față de cele expuse, în temeiul art. 312 al. 3 raportat la art. 304 ind. 1 din Codul de procedură din 1865, va fi admis recursul, casată sentința și trimisă cauza la rejudecare aceleași instanțe. Cu prilejul rejudecării se va identifica terenul recurentului reclamant separat pe cele două categorii de folosință, curți construcții, respectiv agricol, urmând ca la pronunțarea hotărârii să analizeze toate probele administrate în cauză, inclusiv procesul verbal de cercetare la față locului efectuată în primul ciclu procesual. De asemenea, în măsura în care dosarul va reveni spre rejudecare aceluiași judecător, acesta va verifica dacă nu sunt incidente dispozițiile art. 24 al. 1 din codul de procedură civilă privitoare la incompatibilitate, având în vedere că sentința urmează a fi casată în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul, formulat de recurentul-reclamant C. I., împotriva sentinței civile nr. 120/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul - pârât N. D..

Casează sentința.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2015.

Președinte, C. E. C.	Judecător, A. M.	Judecător, V. N.
	Grefier, Lucreția I.

CC/LI/2 ex.

Data 19.06.2015

Jud. fond..U. I. C..

Confidențial cod.op.2626

← Uzucapiune. Sentința nr. 3814/2015. Tribunalul MEHEDINŢI		Contestaţie la executare. Sentința nr. 2/2015. Tribunalul... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretenţii. Sentința nr. 214/2015. Tribunalul MEHEDINŢI Uzucapiune. Sentința nr. 3814/2015. Tribunalul MEHEDINŢI Contestaţie la executare. Sentința nr. 2/2015. Tribunalul MEHEDINŢI