Uzucapiune. Sentința nr. 3814/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3814/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 17442/225/2012
Dosar nr._ ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 96/R
Ședința publică de la 18 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător L. B.
Judecător F. M.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de pârâta R. F., împotriva sentinței civile nr. 3814/17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., intimați fiind pârâta ., reclamanții S. V. și S. A., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:recurenta-pârâtă R. F. asistată de avocat O. A., intimatul-reclamant S. V. asistat de avocat G. I. care o reprezintă și pe intimata-reclamantă S. A., lipsă fiind aceasta și intimata-pârâtă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei-pârâte prezintă în original procura dată lui R. G., autentificată sub nr. 19/06.01.2015, după care i se restituie. Depune la dosar în copie cererea numitului R. G. înregistrată la data de 06.02.2015.
Instanța pune în discuție cererea de repunere în termen cu privire la exercitarea căii de atac a recursului.
Avocat O. A. pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs, menționând că există o împrejurare mai presus de voința părții, iar recurenta nu a putut declara recurs întrucât nu i-a fost comunicată sentința.
Avocat G. I. pentru intimații-reclamanți, invocă excepția autorității de lucru judecat a cererii de repunere în termenul de recurs față de sentințe.
Instanța cu privire la cererea de repunere în termenul de recurs, având în vedere că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că sentința nu a fost comunicată recurentei, deși s-a solicitat acest lucru la data de 21.01.2015, conform cererii depuse la dosarul de fond, fila 141, constată că cererea de recurs a fost formulată în termen, iar cererea de repunere în termen este lipsită de obiect.
Instanța respinge excepția autorității de lucru judecat a cererii de repunere în termenul de recurs, întrucât nu există nici un element pentru a opera autoritatea de lucru judecat, fiind vorba despre o cerere de repunere în termenul de recurs raportat la o sentință și încheieri de îndreptare eroare materială.
Nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat O. A. pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului,desființarea hotărârii și respingerea acțiunii ca lipsită de interes și prin urmare inadmisibilă, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu plata cheltuielilor de judecată. Arată că nu se poate uza de disp. art. 111 C.pr.civilă, terenul s-a aflat în zonă cooperativizată, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, iar din raportul de expertiză rezultă că terenul este cel din titlu, astfel că se impune refacerea expertizei cu citarea corectă a părților. Depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocat.
Avocat G. I. pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței, cu plata cheltuielilor de judecată. Susține că din conținutul deciziei nr.58 R/1998 rezultă că recurenta și-a dobândit dreptul de proprietate, că aceasta a arătat că nu se opune uzucapiunii, iar uzucapiunea s-a realizat pe baza unei expertize unde au fost citate toate părțile, însă nu s-au prezentat. Depune la dosar chitanța, reprezentând onorariu avocat.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 26.11.2012 sub nr._ reclamanții S. V. și S. A. au chemat în judecată pe pârâții . și R. F. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 15.001 m.p. situat în extravilanul comunei D., ., terenului în suprafață de 43.500 m.p. situat în extravilanul comunei D., ., terenului curți construcții în suprafață de 249 m.p. situat în intravilanul comunei D., ., construcției casă de locuit în suprafață de 47 m.p. edificată pe terenul sus menționat .
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că stăpânesc terenurile și casa de peste treizeci de ani și l-au folosit ca bun propriu .
Mai arată că anterior posesiei lor, terenurile și casa au fost stăpânite de autorii B. R. și B. R.I. iar în toată această perioadă le-au stăpânit sub nume de proprietar, public, neîntrerupt și netulburat .
În drept au invocat disp. art.1890 c.civ.
În dovedirea acțiunii au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probei testimoniale cu martorii Fleama Ș. și S. D. și proba cu o expertiză specialitatea topografie.
Instanța a administrat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar, proba testimonială cu martorii Fleama Ș. și S. D. care au fost audiați sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei și efectuarea unei expertize care a fost întocmită de expertul I. C. V..
Prin sentința civilă 3814/17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanții S. V. și S. A., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială D. și s-a constatat că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de_ mp teren în extravilanul . N- O. I., E- DE, S- P. I., V- canal irigații, identificat în anexa la raportul de expertiză topografie cadastru prin punctele 1-2-3-4, asupra suprafeței de 1364 mp teren intravilan cu vecinătăți N- DS, E- Căpăt C., S- Țințaru I., V- P. C. și asupra construcțiilor edificate pe acest teren.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Reclamantul în calitate de descendent de gradul II al autorilor B. R. și B. I. a continuat să dețin bunurile acestora constând în teren în suprafață de_ mp situat în extravilanul . N- O. I., E- DE, S- P. I., V- canal irigații, identificat în anexa la raportul de expertiză topografie cadastru prin punctele 1-2-3-4, asupra suprafeței de 1364 mp teren intravilan cu vecinătăți N- DS, E- Căpăt C., S- Țințaru I., V- P. C. și asupra construcțiilor edificate pe acest teren.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv F. Ș. și S. D. a reieșit că reclamantul a fost crescut de către defuncții B. R. și B. I. (decedați, bunicii acestuia) și după decesul lor – în 1954 și respectiv 1977 reclamantul este cel care a stăpânit toate bunurile.
Potrivit raportului de expertiză tehnică specialitatea topo, întocmită de exp. I. C. V. (f. 50-63) a reținut instanța că în prezent reclamanții dețin suprafața totală de 43.774 mp teren extravilan și 1364 mp. Teren intravilan pe care se află construite o locuință, o bucătărie de vară, o magazie și o fântână.
Conform certificatului de atestare fiscală nr. 7905/24.09.2013 a reieșit că reclamantul figurează cu tren extravilan în suprafață de 25.200 mp și teren intravilan în suprafață de 900 mp.
În ceea ce privește suprafața de 3 ha și 3300 mp înscrisă în titlul de proprietate al autorului B. R. instanța a reținut că aceasta a făcut obiectul promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare încheiată de numita R. F. - descendentă de gardul I a bunicilor reclamantului.
Instanța a reținut că în sistemul Codului nostru civil, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății unui bun imobil, ca efect al exercitării posesiunii utile asupra acelui bun un interval de timp determinat de lege.
Justificarea uzucapiunii derivă din nevoia de stabilitate a raporturilor juridice, care determină recunoașterea de efecte juridice unei aparențe îndelungate de proprietate, fiind totodată și o sancțiune împotriva vechiului proprietar care a dat dovadă de lipsă de diligență.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementată de art. 1890 C.civ., este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată, astfel cum impune art. 1847 C.civ., și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună-credință sau de rea-credință.
Instanța a reținut că terenul în litigiu a fost în posesia continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar a reclamanților, de la data decesului autorilor reclamantului.
De menționat că pârâta nu au făcut dovada existenței unei cauze de tulburare, întrerupere, clandestinitate sau precaritate a posesiei exercitate de aceasta.
Instanța a avut în vedere și Decizia IV din 16.01.2006 pronunțată de Î.C.C.J. – Secțiile Unite, în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că în cazul posesiilor începute anterior de adoptarea Legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974 prescripția achizitivă nu a fost întreruptă prin . acestor legi, astfel că posesorii lor – reclamanții în prezenta pot solicita instanței să se constate că au dobândit dreptul de proprietate privind terenul respectiv.
Pentru considerentele ce preced și în temeiul dispozițiilor legale sus-menționate, instanța a admis în parte cererea reclamanților și va constata că aceștia au dobândit prin efectul uzucapiunii dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața de_ mp teren în extravilanul . N- O. I., E- DE, S- P. I., V- canal irigații, identificat în anexa la raportul de expertiză topografie cadastru prin punctele 1-2-3-4, asupra suprafeței de 1364 mp teren intravilan cu vecinătăți N- DS, E- Căpăt C., S- Țințaru I., V- P. C. și asupra construcțiilor edificate pe acest teren, așa cum au fost identificate prin raportul de expertiză depus la dosar, efectuat de expert I. C. V. I., pe care îl omologhează.
În ceea ce privește taxa de timbru, în cuantum de 921,58 lei, pentru care reclamanții au beneficiat de scutire aceasta a rămas în sarcina statului.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a declarat recurs pârâta R. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că instanța de fond prin sentința atacată a admis în parte acțiunea în contradictoriu doar cu UAT D., ea fiind omisă din dispozitivul acestei hotărâri judecătorești, constatând reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de_ mp. teren situat în extravilanul satului Scăpau și 1364 mp. teren intravilan.
A arătat că la data de 12.06.2014, prin încheierea de îndreptare pronunțată în același dosar a fost admisă cererea, încheiere care de asemenea nu i-a fost comunicată, prin omisiunea consemnării în contradictoriu cu pârâta Rătoi F., prin care se arată că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate în extravilan pentru suprafața de 37.948 mp. B Și aceasta încheiere a fost suspusă controlului, astfel că în septembrie 2014 a fost pronunțată o altă încheiere de îndreptare, care de asemenea nu i-a fost comunicată, însă de această dată, există mențiunea „ comunicare prin afișare”.
A menționat că sentința civilă împotriva căreia înțelege să exercit calea de atac nu i-a fost
comunicată, așa cum a arătat și în cererea depusă la registratura Judecătoriei Dr. Tr S. în
data de 06.02.2015, pe care a calificat-o cerere de repunere în termen, astfel că solicită admiterea cererii de repunere în termen cu privire la exercitarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii judecătorești, dovedind că împiedicarea s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința sa.
A susținut că există la dosarul cauzei dovezi din care rezultă că pentru moștenirea autorilor săi, defuncții B. R. și B. I., s-au formulat cereri de reconstituire în temeiul legilor fondului funciar, după o procedură specială în anumite termene, în favoarea moștenitoarelor îndreptățite, fiicele acestor autori.
A precizat că acțiunea promovată este lipsită de interes, raportându-se la obiectul acesteia și anume: acțiune în constatare, deoarece atât doctrina cât și practica națională statuează că o astfel de cerere poate fi primită atâta timp cât se poate cere realizarea dreptului.
A arătat că această cerere în mod greșit s-a judecat, fiind calificată acțiune în constatare, atâta vreme cât obiectul cauzei privește terenuri supuse procedurilor instituite de legile fondului
funciar, care este o procedură specială și care se aplică prioritar față de dispozițiile dreptului, comun în materie.
Instanța de fond nu a analizat cu respectarea principiului rolului activ cererea,astfel că nu a reținut faptul că terenul fusese cooperativizat, motiv pentru care reclamanții nu puteau să-l dețină în proprietate.
De asemenea, la apariția legii nr. 18/1991, acest teren a fost reconstituit moștenitoarelor îndreptățite care au formulat cereri de reconstituire, printre acestea regăsindu-se și ea, care a obținut suprafața de 3,33 ha teren situat în extravilanul satului Scăpau prin decizia civilă nr. 58/R/1998, hotărâre care a stat la baza eliberării titlului de proprietate a cărui anulare se solicită într-un alt dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. S.( dosar nr._/225/2014), cu termen de judecată la data de 18.02.2015.
A susținut că nebeneficiind de asistență juridică de specialitate fiind o
persoană în vârstă, fără carte, considerând că terenul dobândi de la autorii săi l-a înstrăinat cu
acte valide, nu a formulat apărări, în sensul că nu a propus probe, fiind în principiu de acord ca reclamanții să dețină acte de proprietate pentru suprafețele de teren pe care le stăpânesc, referindu-se la terenul intravilan pe care este situată casa părintească și în care i-a lăsat să locuiască pe motivul că sunt persoane în nevoie și fără nici un sprijin.
A arătat că nu a cunoscut că în realitate acest nepot de soră împreună cu soția sa încearcă să o deposedeze de terenurile ce provin de la părinții săi pentru care deține hotărâre judecătorească irevocabilă.
A precizat că la expertiza topo efectuată în cauză nu a fost citată, astfel că și de această dată dreptul său la apărare a fost nesocotit, astfel că se impune anularea raportului de expertiză și efectuarea unei alte expertize de specialitate.
A solicitat admiterea cererii de repunere în termen în vederea exercitării căii de atac a recursului, admiterea recursului, casarea sentinței și a încheierilor pronunțate și pe fond respingerea acțiunii.
Intimații reclamanți S. V. și S. A., au depus întâmpinare la cererea de repunere în termen și recurs prin care au solicitat respingerea cererii de repunere în termen în vederea exercitării căii de atac ca fiind neîntemeiată și ilegală și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Analizând recursul formulat, instanța reține că acesta este întemeiat pentru următoarele motive:
Prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat să se constate că au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 15.001 m.p. situat în extravilanul comunei D., ., terenului în suprafață de 43.500 m.p. situat în extravilanul comunei D., ., terenului curți construcții în suprafață de 249 m.p. situat în intravilanul comunei D., ., construcției casă de locuit în suprafață de 47 m.p. edificată pe terenul sus menționat, fiind chemat în calitate de pârâtă ..
Aceștia au arătat că stăpânesc bunurile menționate de peste 30 de ani, continuând posesia autorilor lor, B. R. și I..
Prima instanță a dispus întocmirea unei expertize topografice care a avut ca obiectiv identificarea terenurilor aparținând reclamanților, cu menționarea vecinilor, suprafeței și categoriei de folosință. De asemenea, a fost audiat un martor.
Prin încheierea din data de 5.09.2013, după administrarea probelor, s-a dispus citarea în cauză în calitate de pârâtă a numitei R. F., care a depus la dosar o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare pentru un teren de 33.300 mp; dosarul rămânând în pronunțare la termenul din data de 3.10.2013, fără a se mai administra alte probe.
În cauză s-a pronunțat s.c. nr. 3814/17.10.2013, sentință din care a fost omisă pârâta R. F. și trei încheieri de îndreptare eroare materială, privind suprafața de teren.
Instanța de recurs constată că la dosar de fond se află depusă d.c. nr. 58/6.02.1998, prin care s-a admis plângerea formulată de R. F. și s-a reconstituit acesteia dreptul de proprietate asupra unui teren de 3,33 ha pe raza comunei D., . a lui B. M. R., precum și titlul de proprietate nr._/2002 emis pe numele lui B. R. cu moștenitor R. F., pentru 3,33 ha în tarlaua 30 . extravilanul satului S..
Prin urmare, față de susținerea recurentei că terenul pentru care reclamanții solicită să se constate că a operat uzucapiunea, se suprapune cu terenul menționat în titlul său de proprietate nr._/2002 și față de faptul că aceasta nu a avut posibilitatea de a propune probe, iar probele au fost administrate la prima instanță anterior introducerii acesteia în cauză; apreciază că s-a încălcat dreptul la apărare al cesteia și principiul contradictorialității, prin urmare dreptul la un proces echitabil.
În virtutea contradictorialității, părțile își aduc reciproc la cunoștință pretențiile, apărările și probele de care înțeleg să se folosească în proces, prin cererile scrise adresate instanței, judecata nu se poate face decât după legala lor citare, în cursul procesului toate părțile sunt ascultate în mod egal, inclusiv asupra împrejurărilor de fapt sau de drept puse în discuție de instanță, în vederea aflării adevărului în cauză, încuviințarea probelor se face în ședință publică, după prealabila lor discutare de către părți, iar hotărârile judecătorești sunt comunicate părților, în vederea exercitării căilor legale de atac.
Mai mult, având în vedere faptul că recurenta pârâtă nu a fost menționată nici în dispozitivul sentinței pronunțate, instanța, în temeiul art. 312 alin. 5 va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciind că aceasta nu a intrat în cercetarea fondului și pentru a nu se încălca dreptul părților la dublul grad de jurisdicție. Se reține că prima instanță nu a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru a opera uzucapiunea, iar probele administrate nu sunt relevante sub acest aspect.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță va verifica dacă terenul pentru care reclamanții solicită să se constate că a invocat uzucapiunea se regăsește menționat în titlul de proprietate al pârâtei și apoi să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1846 și 1847 cod civil pentru a opera uzucapiunea, una dintre condiții fiind aceea ca bunul să fie stăpânit sub nume de proprietar. De asemenea, se vor avea în vedere susținerile recurentei, urmând să se verifice dacă terenul se află într-o zonă cooperativizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta R. F., împotriva sentinței civile nr. 3814/17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., intimați fiind pârâta ., reclamanții S. V. și S. A., având ca obiect uzucapiune.
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2015
.Președinte, C. Z. | Judecător, L. B. | Judecător, F. M. |
Grefier, D. D. |
Redactat. Z.C. /29.05.2015
Tehnoredactat D.D. / 2 ex./5 pag.
Jud. fond C. D.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 214/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Grăniţuire. Sentința nr. 120/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
