Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 523/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 523/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 128/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 128/A/MF
Ședința publică de la 26 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de reclamantă Ț. V., împotriva sentinței civile nr. 523 din 30.09.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., intimată fiind pârâta Ț. M. S., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns:apelantul-reclamant Ț. V. asistat de avocat M. L. și intimata-pârâtă Ț. M. S. asistată de avocat D. M..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat M. L. pentru apelantul-reclamant depune la dosar, împuternicire avocațială, raport de psihodiagnostic și evaluare clinică și psihoeducațională nr. 1/15.05.2015 și declarația numitei T. V.. Solicită în dovedirea motivelor de apel încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la acest termen de judecată și proba testimonială cu martorul V. C. R., psihologul care a văzut minorul și poate preciza și alte aspecte pe care acesta le are față de părinții săi.
S-au pus în discuție probele solicitate.
Avocat D. M. pentru intimata-pârâtă, se opune la proba testimonială întrucât există posibilitatea de a se adresa Direcției de Protecție a Copilului pentru a solicita opinia unui psiholog. Depune la dosar chitanța nr. 40/23.10.2015 reprezentând onorariu avocat și copia procesului verbal încheiat la data de 13.10.2015 de către B. R. I..
Instanța deliberând pe probele solicitate încuviințează proba cu înscrisurile depuse la acest termen și respinge proba testimonială având în vedere să se află în procedura specială a ordonanței președințiale, iar la instanța de fond au fost administrate suficiente probe.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții invocate de soluționat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra apelului
Avocat M. L. pentru apelantul-reclamant, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței și stabilirea domiciliului minorului la reclamant, fără cheltuieli de judecată. Susține că în prezent minorul locuiește cu tatăl său, este bine îngrijit și manifestă afecțiune și atașament față de acesta.
Avocat D. M. pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, cu plata cheltuielilor de judecată, menționând că nu există temei pentru a modifica măsura dispusă.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
La data de 21.08.2015 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. sub nr._, cererea de ordonanță președințială prin care reclamantul Ț. V., în contradictoriu cu pârâta Ț. M. S., a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să stabilească domiciliul minorului Ț. A. M. la locuința reclamantului. A solicitat de asemenea obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a învederat faptul, din relația de căsătorie părților au rezultat minorii Ț. A. M. și Ț. D. G., iar după a despărțirea în fapt a părților (pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. fiind înregistrat dosarul nr._ având ca obiect „divorț cu minori"), pârâta din prezenta cauză, Ț. M. S. a formulat o cerere de ordonanța președințială, prin sentința nr. 368/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., instanța dispunând ca locuința minorilor să fie stabilită la aceasta, pana la soluționarea definitiva a litigiului nr._ .
A învederat că, deși s-a stabilit ca locuința minorilor să fie la mamă, minorul Ț. A. M. din luna mai 2015 locuiește la domiciliul său și nu dorește să locuiască cu mama.
De asemenea, a învederat că pârâta Ț. M. S. dorește ca minorul să meargă la o școală pe care aceasta a ales-o în Drobeta T. S., dar minorul efectiv refuză să meargă la această scoală.
A precizat faptul că a mers cu minorul la psiholog, acesta concluzionând că „relațiile socioafective ale minorului cu figura maternă sunt puternic alterate prin comparație cu cele stabilite cu tatăl, subiectul manifestând atitudini si comportamente anxiogene atunci când se discuta despre posibilitatea de a locui cu mama”,
De asemenea a arătat că și cadrele didactice au observat că atunci când mama încearcă să se apropie de minor, acesta are o atitudine de refuz .i de a o evita.
Având în vedere că, școala începe la data de 15.09.2015 și că minorul nu dorește să meargă la școala la care mama sa 1-a transferat, refuzând să locuiască cu aceasta, a apreciat necesar și urgent ca instanța să dispună modificarea măsurii provizorii luate prin sentința nr. 368/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., urmând ca locuința minorului sa fie stabilită provizoriu la tată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 919, 996 Cod procedura civila, art. 398 Cod civil.
În dovedirea cererii de ordonanță președințială a menționat faptul că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, proba testimonială și ancheta socială și a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, sentința minori și familie nr. 368/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., declarație cadre didactice, raport de psihodiagnostic.
La data de 23.09.2015, pârâta Ț. M. S. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială.
Pe cale de excepție, conform art. 1001 Cod procedură civilă, a menționat că înțelege să invoce excepția autorității de lucru judecat, având în vedere sentința civilă nr. 368/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._, învederând că starea de fapt nu s-a modificat, reclamantul din prezenta cauză având aceleași apărări ca și în dosarul nr._, în sensul că minorul ar dori să rămână în grija tatălui.
A menționat faptul că în dosarul nr._ s-au prezentat aceleași înscrisuri, care ar atesta că minorul este afectat de comportamentul său imoral și ar fi batjocorit din această cauză de copiii de la școala din Balta V., însă instanța, în considerentele sentinței nr.368/26.05.2015, arată că interesul superior al minorului este acela de a locui alături de sora lui și mamă, care s-a ocupat în permanență de creșterea și educarea lui, iar starea de fapt nu s-a schimbat.
Pe fondul cauzei, a arătat că motivele invocate de reclamant nu sunt întemeiate și nu pot justifica modificarea măsurii de stabilire a locuinței minorului.
În apărare a învederat că înțelege să se folosească înscrisuri, apreciind că proba cu martori nu este utilă soluționării cauzei, însă în măsura în care se va încuviința proba cu martori solicitată de reclamant, a arătat că solicită. în apărare, proba testimonială.
La termenul de judecată din data 23.09.2015 reclamantul Ț. V. a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, chitanța . nr._(93) din 23.09.2015.
La data de 29.09.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 264 cod civil coroborat cu art. 226 Cod procedură civilă și art. 29 alineat 2 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, a fost audiat în camera de consiliu minorul Ț. A. M., procesul verbal încheiat cu ocazia audierii minorului fiind atașat la dosarul cauzei( fila 52).
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art. 258 alineat 1 și art.255 alin.1 cod procedură civilă, a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiat martorul D. M. M.( fila 59) și pentru pârâtă proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiat martorul T. A.( fila 58).
Judecătoria Drobeta T. S. prin sentința supusă apelului a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, ca neîntemeiată; a fost respinsă cererea formulată de reclamantul Ț. V., în contradictoriu cu pârâta Ț. M. S.; a fost obligat reclamantul să achite pârâtei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de ordonanță președințială reclamantul Ț. V., în contradictoriu cu pârâta Ț. M. S., a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să stabilească domiciliul minorului Ț. A. M. la locuința reclamantului.
Conform art.920 C.p.civ. republicat „Instanța poate lua pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei”.
Prin acest articol a fost creat cadrul legal pentru realizarea măsurilor cu caracter temporar în materia raporturilor de familie, ordonanța președințială căpătând o anumită specificitate, în sensul că se pot lua măsuri cu caracter temporar numai cu privire la aspecte ce sunt strict legate de raporturile de familie, respectiv, privitor la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei, cu precizarea că în această materie urgența este prezumată, nefiind așadar necesară dovedirea existenței sau lipsei urgențe.
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și codul civil au instituit un principiu de natură a garanta respectarea drepturilor copilului, respectiv cel al interesului superior al copilului, principiu ce este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților acestuia.
Astfel, potrivit art. 997 C.. republicat, instanța va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ordonanța președințială este, așadar, o acțiune civilă cu trăsături aparte, întrunind atât condițiile generale de admisibilitate a unei acțiuni civile obișnuite, cât și anumite condiții speciale, ce o caracterizează, respectiv urgența, nerezolvarea fondului cauzei și vremelnicia măsurii ordonate.
De principiu, atât din textul legal incident ( art. 997 C. republicat), cât și din jurisprudență, ordonanța președințială nu va fi admisă decât dacă îndeplinește cumulativ cele trei condiții imperative, ale urgenței, neprejudecării fondului și vremelniciei măsurii solicitate.
Prin caracterul vremelnic al ordonanței trebuie înțeles că pe calea acestei proceduri speciale pot fi luate doar măsuri temporare, provizorii, limitate în timp până la soluționarea în fond a litigiului, chiar dacă în hotărârea pronunțată nu se face nicio mențiune în acest sens, existând posibilitatea ca măsurile luate pe calea ordonanței președințiale să rămână definitive, dacă părțile nu mai urmează calea dreptului comun.
Pentru a verifica dacă o cerere îndeplinește condiția de admisibilitate a vremelniciei, trebuie examinată aptitudinea măsurii luate de a fi temporară. Rezultă deci că se analizează in abstracto îndeplinirea acestei condiții, instanța urmând a respinge ca inadmisibilă cererea dacă măsura este de natură să soluționeze în mod definitiv raporturile dintre părți, fiindu-i imposibil să anticipeze în concret dacă măsura provizorie solicitată urmează să devină definitivă prin neintroducerea unei acțiuni de drept comun.
Mai mult, deși art. 997 C.p.c. republicat nu menționează în mod expres condiția nerezolvării litigiului în fond, în practica anterioară s-a apreciat că reprezintă o condiție esențială, ce decurge din caracterul vremelnic al măsurii ce urmează a fi dispusă, cât și din prevederea legală conform căreia ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când există judecată asupra fondului.
Cerința presupune așadar ca instanța, atunci când soluționează o cerere de ordonanță președințială, să nu intre în cercetarea fondului dreptului, ci doar să verifice de partea cui se află aparența dreptului, astfel că se poate trage concluzia că neprejudecarea fondului se suprapune cu condiția vremelniciei.
Potrivit art.248 C.proc.civ. instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, astfel încât va analiza cu prioritate excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Astfel, prin sentința civilă nr. 368/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._ s-a admis acțiunea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamanta Ț. M. S., în contradictoriu cu pârâtul Ț. V., și s-a stabilit locuința minorilor Ț. A. M. născut la data de 14.05.2006, Ț. D. G. născută la data de 13.07.2010, până la soluționarea definitivă a litigiului nr._, la reclamantă.
Potrivit art. 1002 C.proc.civ. ordonanța președințială are autoritate de lucru judecat față de o alta cerere de ordonanță președințială, numai daca nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o.
Autoritatea de lucru judecat proprie ordonanței președințiale (o autoritate de lucru judecat relativa) se diferențiază de cea a celorlalte hotărâri judecătorești, pronunțate in materie contencioasa, deoarece caracterul vremelnic și cerința neprejudecării fondului conduc la o condiționare (limitare) a autorității de lucru judecat pentru ipotezele: autoritatea de lucru judecat operează numai fata de alta cerere de ordonanța președințiala, cu tripla identitate: părți, cauza si obiect si numai când nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o.
Din lucrările dosarului nr._, acvirat la prezenta cauză, instanța a constatat că la momentul pronunțării sentinței civile nr. 368/26.05.2015, minorii se aflau la mamă, astfel cum rezultă și din depozițiile martorilor audiați în dosarul nr._, precum și din procesul verbal încheiat cu ocazia audierii minorului.
La momentul formulării prezentei cereri de ordonanță președințială, minorul Ț. A. M. nu mai locuia cu mama, ci cu tatăl reclamant, astfel încât împrejurările de fapt existente la data pronunțării sentinței civile nr. 368/26.05.2015 s-au schimbat, astfel încât nu se poate susține că starea de fapt este aceeași cu cea de la data pronunțării ordonanței președințiale în dosarul nr._, considerente pentru care instanța a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cererii de ordonanță președințială, instanța a constatat că după pronunțarea sentinței civile nr. 368/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._ prin care s-a stabilit locuința minorilor la mamă, minorul Ț. A. M. a fost luat de tată, a locuit pe perioada vacanței școlare la bunicii paterni la Balta V., iar în prezent locuiește cu tatăl acestuia la domiciliul tatălui din Dr. Tr. S., astfel cum rezultă și din depozițiile martorilor T. A. și D. M. M. audiați în cauză(f.58-59).
Raportat la susținerile reclamantului potrivit cărora relațiile socio-afective ale minorul cu mama sunt puternic alterate, instanța a reținut că mama a fost cea care s-a ocupat de minori pe perioada cât aceștia au locuit la Balta V., alături de bunicii paterni. Mai mult, la momentul audierii minorului la pronunțarea sentinței civile nr. 368/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._, acesta a arătat că își dorește să locuiască cu ambii părinții și că aceștia se poartă frumos cu minorul, or cu prilejul audierii minorului în prezenta cauză, atitudinea acestuia s-a schimbat, acesta își dorește să locuiască cu tata, nu are o atitudine pozitivă față de mamă, reacția minorului datorându-se în mod evident și influenței tatălui asupra minorului care la vârsta fragedă de 9 ani nu poate discerne asupra atitudinilor și comportamentului adulților.
Mai mult, deși anul școlar a început, minorul fiind transferat la o școală din Dr. Tr. S., reclamantul nu l-a dus pe acesta să frecventeze cursurile școlare, prevalându-se de adeverințe medicale, or această atitudine față de minor nu poate fi decât păguboasă pentru creșterea și educarea acestuia, părinții având obligația de a permite accesul copilului la educație.
De asemenea, martorul T. A. a arătat că reclamantul îl ia pe minor cu acesta în deplasările pe care le face în interes de serviciu, perioadă în care minorul ar trebui să frecventeze cursurile școlare, să își facă temele sau să se odihnească. Pe de altă parte, pârâta locuiește împreună cu părinții acesteia,astfel încât poate beneficia de ajutor în creșterea și îngrijirea minorului.
Conform art.32 din Legea 272/2004, copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. De asemenea, art.43 din același act normativ prevede că are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge, iar art.44 din același act normativ, stipulează dreptul copilului de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
Nu trebuie neglijat nici principiul menținerii fraților împreună, minorul Ț. A. M. și sora acestuia având posibilitatea de a locui la mamă până la finalizarea procesului de divorț și luarea unei hotărâri în ceea ce privește stabilirea domiciliului acestora.
În ipoteza în care minorul ar refuza într-adevăr să meargă la domiciliul mamei, există căi procesuale aflate la îndemâna părților de care acestea pot să uzeze, precum și posibilitatea instituirii unui program de consiliere psihologică.
Prin urmare, constatând că nu se impune luarea unei alte măsuri față de minorul Ț. A. M., având în vedere și principiul interesului superior al copilului evocat anterior, instanța a apreciat că este în interesul minorului să locuiască la mama acestuia astfel cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 368/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._, considerente pentru care instanța a respins cererea formulată.
În baza art. 453 C.proc.civ., a fost obliga reclamantul să achite pârâtei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,constând în onorariu avocat .
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul Ț. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv raportul psihologic si ancheta sociala efectuata la domiciliul reclamantului reiese că minorul nu mai dorește să ia contact cu mama sa, neavând încredere în acesta, că este atașat emoțional de tatăl său și dorește să locuiască cu el, iar relațiile socio-afective ale minorului cu mama sunt puternic alterate în comparație cu cele stabilite cu tatăl .
A susținut că tatăl apare pentru minor ca o figura principala de atașament, iar o separare a acestuia de tata împotriva propriei voințe ar putea aduce prejudicii majore în plan afectiv și psihologic.
A menționat ca în prezent minorul locuiește cu tatăl într-un apartament compus din doua camere, amenajat și utilat corespunzător, este bine îngrijit de tată și manifestă afecțiune și atașament față de acesta.
A arătat că audiat de instant, minorul a declarat ca dorește să rămână împreuna cu tatăl său și să meargă la Scoală Generala nr. 9 din Dr. Tr. S., iar declarația martorului propus de reclamant se coroborează pe deplin cu înscrisurile și cele declarate de minor.
A solicitat admiterea apelului, desființarea în tot a hotărârii, iar pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În procedura prealabilă intimata-pârâtă Ț. M. S. a depus întâmpinare la motivele de apel, arătând că sunt nefondate criticile aduse de apelant, prima instanță stabilind corect starea de fapt, raportat la toate probele administrate, coroborate, observând și starea de fapt stabilită prin sentința civilă nr. 368/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în dosar nr._ .
A susținut că apelantul a avut aceleași apărări în dosar nr. 3961 225/2015, în sensul că minorul ar dori să rămână în grija lui și a prezentat aceleași înscrisuri, care ar atesta că minorul este afectat de comportamentul mamei imoral și ar fi batjocorit din această cauză de copiii de la școala din Balta V..
A menționat că motivele invocate de apelant nu sunt întemeiate și nu pot justifica modificarea măsurii de stabilire a locuinței minorului, mai mult s-a dovedit atitudinea sa de rea credință care nu poate primi legitimitate prin admiterea acțiunii.
A solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 919 c.pr.civ instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei și la fel ca și în reglementarea anterioară instanța trebuie să verifice doar îndeplinirea cumulativă a două condiții de admisibilitate: vremelnicia și neprejudecarea fondului, deoarece din interpretarea textului condiția urgenței este prezumată .
În cauza dedusă judecății prin sentința civilă nr. 368/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._ s-a admis acțiunea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamanta Ț. M. S., în contradictoriu cu pârâtul Ț. V., și s-a stabilit locuința minorilor Ț. A. M. născut la data de 14.05.2006, Ț. D. G. născută la data de 13.07.2010, până la soluționarea definitivă a divorțului, la reclamantă și față de aceasta instanța de fond, în mod corect a verificat dacă în cauză s-au schimbat împrejurările avute în vedere de instanța care a stabilit inițial locuința minorilor la mamă .
Astfel s-a apreciat în mod just raportat la probatoriul administrat că atitudinea minorului s-a schimbat în sensul că acesta își dorește să locuiască cu tata, nu are o atitudine pozitivă față de mamă datorită influenței tatălui asupra minorului care la vârsta fragedă de 9 ani nu poate discerne asupra atitudinilor și comportamentului adulților.
Art. 264 c.civ și art. 24 din LEGEA 272/2004 consacră dreptul copilului capabil de discernământ de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește însă opiniile acestuia urmează să fie luate în considerare ținându-se seama de vârsta sa și gradul său de maturitate, ori în cauza dedusă judecății acesta datorită vârstei poate fi ușor influențat de atitudinea mai permisivă a unuia dintre părinți .
Se constată astfel că instanța de fond a avut în vedere la stabilirea măsurii interesul superior al minorului și cum hotărârea pronunțată este temeinică și legală apelul va fi respins ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul Ț. V., având CNP_, cu domiciliul în Drobeta T. S., .. 1A, ., apt. 33, județul M., împotriva sentinței civile nr. 523 din 30.09.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., intimată fiind pârâta Ț. M. S., având CNP_, cu domiciliul în Drobeta T. S., Bld. M. Viteazul, nr. 22, ., apt. 2, județul M., având ca obiect ordonanță președințială.
Obligă apelantul la 500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Octombrie 2015
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | |
Grefier, D. D. |
Redactat O.M.C. / 28.10. 2015
Tehnoredactat D.D. /4 ex.
Jud. fond S. A. M.
Cod operator 2626
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
