Partaj judiciar. Sentința nr. 1/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 752/181/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 10/R/REV
Ședința publică de la 04 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător F. M.
Judecător C. M.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul-revizuent S. Gr. N. împotriva sentinței civile nr.1/05.02.2015, pronunțată de Judecătoria Baia De A., în contradictoriu cu intimatul S. D., având ca obiect revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat M. D. pentru recurentul-revizuent și intimatul asistat de avocat B. R., lipsă fiind recurentul-revizuent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință
Avocat M. D., pentru recurentul-revizuent, depune la dosar împuternicirea avocațială și două înscrisuri medicale din 04.04.2002 din care rezultă faptul că recurentul este foarte bolnav și nu se poate deplasa.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art. 392 Cod proc. Civ., constată deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat M. D., pentru recurentul-revizuent solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
La interpelarea instanței, apărătorul recurentului arată că în testament este menționată casa de locuit care a fost inclusă la partaj și că partea nu a făcut nici o solicitare în cadrul partajului cu privire la această casă pentru că nu a știut de existența testamentului. Nu a solicitat ca această casă să fie scoasă de la partaj. Fiind foarte bolnav, nu a putut să se deplaseze să facă rost de acte. Precizează faptul că în cadrul partajului recurentul a fost apărat cu rea-credință.
Avocat B. R., pentru intimat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, depunând și chitanță în acest sens.
Arată că la partaj la instanța de fond și în căile de atac recurentul a avut apărare calificată și a făcut mențiuni cu privire la casă. Menționează faptul că recurentul a cunoscut existența testamentului.
Instanța, în baza art. 394 C.proc.civ., considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile și reține cauze spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 11.11.2014, sub nr._, revizuentul S. Gr. N., a solicitat, în contradictoriu cu intimatul S. D., revizuirea sentinței civile nr.181 din 10.04.2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului la data de 17.09.2012 de Tribunalul M.. De asemenea, a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că, în fapt, prin sentința civilă nr.181/10.04.2012 a Judecătoriei Baia de A. s-a admis acțiunea reclamantului S. D., prin care acestuia i s-a recunoscut calitatea de moștenitor al defunctei S. E., decedată la data de 25.08.2003. A precizat că prin sentința civilă s-a recunoscut reclamantului S. D., în calitate de moștenitor gradul I (fiu), cota de ¾ din masa partajabilă. A susținut că la pronunțarea sentinței nu a avut testamentul nr.133 din data de 11.05.1954 încheiat de Notarul de Stat Biroul Raionului Baia de A., Regiunea C., prin care tatăl său S. G. a dispus ca după încetarea sa din viață fiul său ( S. N.) să stăpânească în deplină proprietate și posesie un loc de casă situat în vatra comunei Prejna, raionul Baia de A., regiunea C., lung de 40 metri și lat de 20 metri pe care se afla construită una casă cu trei camere acoperită cu șindrilă și construite sub ea două beciuri din piatră. A menționat că la data pronunțării sentinței menționate mai sus nu a avut posesia testamentului, acesta fiind furat și ascuns de fiul său S. D.. Acest testament l-a găsit în luna noiembrie 2014, ascuns în actele acestuia.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. art.322 alin.1 pct.5 v.c.p.c. și art.509 alin.1 pct.5 n.c.p.c. și următoarele.
În dovedire a depus la dosar testamentul autentificat sub nr.133/11.05.1954, act de identitate S. N., sentința civilă nr.181/10.04.2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A..
La data de 05.12.2014, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de revizuire și a invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire.
A fost atașat la prezenta cauză dosarul nr._ al Judecătoriei Baia de A..
Prin sentința civilă nr. 1/05.02.2015 Judecătoria Baia De A. a respins cererea de revizuire.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 137 Cod pr. civilă, instanța va analiza cu prioritate excepțiile de procedură și cele de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, în ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii de revizuire invocată de intimată, instanța a reținut următoarele:
În conformitate cu art.324 alin.1 pct.4 Cod procedură civilă, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute la art.322 pct.5 Cod procedură civilă, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă, termenul de o lună fiind un termen legal, imperativ, de decădere, care se calculează conform art.101 alin.3 Cod procedură civilă.
Având în vedere că, în cauza dedusă judecății, intimatul a fost cel care a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, instanța a apreciat că sarcina probei revine acestuia. Prin urmare, intimatului îi revine sarcina de a dovedi momentul la care s-au descoperit înscrisurile, pretins a fi noi, de către revizuent, și de la care începe să curgă termenul de revizuire de o lună, reglementat de art.324 alin.1 pct.4 Cod procedură civilă.
Ori, din moment ce nu se poate stabili cu certitudine care este momentul și modalitatea în care revizuentul a intrat în posesia testamentului autentificat sub nr.133/11.05.1954, iar intimatul nu a produs o astfel de dovadă, instanța a apreciat că se impune respingerea excepției tardivității introducerii cererii de revizuire, și cercetarea în continuare a admisibilității acestei cereri, în considerarea dispozițiilor art.326 alin.3 Cod procedură civilă, care prevăd că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
Analizând, astfel, admisibilitatea revizuirii, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.322 punct 5 din codul de procedură civilă revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere:
Dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În speță, prin sentința civilă nr.181/10.04.2012 pronunțată în dosarul nr._ a fost respinsă excepția netimbrării privind cererea având ca obiect partaj succesoral, a admis în fond cererea având ca obiect partaj succesoral formulată de reclamantul S. D., în contradictoriu cu pârâții S. Gr. N., S. C. Melache și S. A., a constatat deschisă succesiunea defunctei S. E. la data de 25.08.2003, cu ultimul domiciliu în localitatea Balta, jud. M., a constatat că masa succesorală a defunctei S. E. se compune din:
- cota de 1/2 din un teren în suprafață de 3461 mp. situat în punctul La B., satul Prejna, jud. M.;
- cota de 1/2 din un teren în suprafață de 1054 mp. situat în punctul Acasă, satul Prejna, jud. M.;
- cota de 1/2 din una casă din lemn în chei, pe fundație din piatră acoperită cu țiglă, situată în satul Prejna, punctul „Acasă „ jud. M..
A constatat că moștenitori cu vocație la succesiunea lăsată de defuncta S. E. la data deschiderii succesiunii au rămas:
- S. N. în calitate de soț supraviețuitor, cu cotă de 1/4, a cărui cotă din bunurile reținute la partaj, va fi culeasă, în indiviziune, de S. C.-Melache și S. A..
- S. D., în calitate de moștenitor de gradul I, ( fiu), cu cotă de 3/4.
A omologat în parte raportul de expertiză întocmit de expertul V. I. și a dispus ieșirea din indiviziune a părților, astfel:
Lotul nr. 1 s-a atribuit lui S. D.. Valoarea lotului este de 5870,25 lei și se compune din:
-teren în suprafață de 1054 mp situat în pct. Acasă, . cu vecinii: N- S. P., E- D. G., S- drum, V- drum, în valoare de 2287 lei,
-casa din lemn în chei, pe fundație de piatră, acoperită cu țiglă, situată în pct. Acasă, sta Prejna, jud. M., în valoare de 5857 lei.
Valoarea lotului este de 8144 lei.
A obligat reclamantul S. D., să plătească pârâtului S. N. suma de 2273,5 lei cu titlu de sultă
Lotul nr. 2 s-a atribuit lui S. Gr. N. lot care va fi preluat în indiviziune de S. C. Melache și S. A.. Valoarea lotului este de 1956,75 lei și se compune din teren în suprafață de 3461 mp. în valoare de 7510 lei din terenul situat în pct. La B., .> Valoarea lotului este de 7510 lei.
Pârâtul S. N. va primi de la reclamantul S. D. suma de 2273,5 lei cu titlu de sultă.
A fost respinsă cererea privind constatarea unui drept de proprietate ca inadmisibilă.
A fost respinsă cererea privind constatarea nulității absolute a contractului ca nefondată.
În cauza de față, revizuentul a invocat ca motiv de revizuire descoperirea de înscrisuri noi pe care nu le-a putut prezenta la instanța de fond și care au fost reținute de partea potrivnică, respectiv testamentul nr.133 din data de 11.05.1954.
Instanța a reținut că pentru aplicabilitatea art. 322 pct.5 Cod pr. civ, este necesară îndeplinirea mai multor condiții: înscrisul să fie doveditor; înscrisul să fie descoperit după darea hotărârii; înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii; înscrisul trebuie prezentat de revizuent; înscrisul nu a putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere pentru că a fost reținut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfățișat din pricina unei împrejurări mai presus de voința părții; înscrisul este determinant.
Referitor la înscrisul depus la dosar și menționat mai sus, instanța constată că nu sunt incidente dispozițiile legale enunțate, susținerea revizuentului că respectivul document nu a putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere pentru că a fost reținut de partea potrivnică nu poate fi reținută de instanță, având în vedere că este vorba de un testament autentificat la notariatul de Stat în care revizuentul este parte, astfel că acesta a avut cunoștință de testament și avea posibilitatea să procure un exemplar de la Biroul Notarial.
Cum motivele care justifică exercitarea revizuirii sunt expres și limitativ prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă, instanța va dispune respingerea acesteia.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța a respins excepția tardivității invocată de intimatul S. D., a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul S. Gr. N., în contradictoriu cu intimatul S. D. și a obligat revizuentul să plătească intimatului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva s.c.nr.1/05.02.2015, în termen legal a declarat recurs revizuentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
A arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 181/10.04.2012 a Judecătoriei Baia De A. pronunțată în dosarul_, deoarece la pronunțarea sentinței nu a avut posesia testamentului nr. 133 din data de 11.05.1954 prin care tatăl său a dispus ca după încetarea sa din viață să stăpânească în deplină proprietate și posesie un loc de casă situat în vatra comunei Prejna, Raionul Baia de A., Regiunea C., lung de 40 metri și lat de 20 metri pe acre se află construită o casă cu trei camere acoperită cu șindrilă și construite sub ea două beciuri din piatră, testament furat și ascuns de fiul său S. D..
Precizează că testamentul l-a găsit în luna noiembrie 2014, ascuns în actele fiului.
Recurentul a menționat că în mod greșit prima instanță a reținut că nu sunt incidente dispozițiile 322 alin. 1 pct. 5, arătând că testamentul a fost înregistrat la Notariatul de Stat, că revizuentul este parte și a avut cunoștință de testament și că avea posibilitatea să procure un exemplar de la Biroul Notarial; deoarece revizuentul este o persoană în vârstă, bolnav și nu a putut să se deplaseze. Testamentul a fost ascuns de fiul său pentru ca el să nu-l poată folosi.
Față de motivele de recurs, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Analizând recursul formulat instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
În mod legal și întemeiat prima instanță a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct.5 Cod procedură civilă, revizuentul nedovedind că nu a putut înfățișa înscrisul din pricina unei împrejurări mai presus de voința. Astfel, prin împrejurare mai presus de voința părții se înțelege forța majoră care trebuie dovedită. Această condiție nu este îndeplinită dacă înscrisul putea fi procurat și depus la dosar prin diligența părții interesate.
În cauza de față, motivarea părții din cererea de revizuire și recurs nu poate fi reținută ca un caz de forță majoră. Astfel, înscrisul depus de acesta este un act încheiat la notariat, revizuentul putând să depună diligențe pentru a-l procura. De asemenea, acesta a beneficiat de apărare calificată în cadrul procesului de partaj și nu se poate reține ca impediment în procurarea înscrisului starea de sănătate precară a recurentului, din actele medicale depuse nerezultând că acesta nu se poate deplasa. Chiar și în această situație acesta putea să desemneze un mandatar care să procure acest înscris.
Mai mult, instanța de recurs constată că nu este îndeplinită nici condiția ca înscrisul să fie determinant, adică dacă ar fi fost cunoscut de instanță ar fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții. Astfel, partajul se face după autoarea S. E., iar testamentul este întocmit de testatorul S. G.. De asemenea, recurentul revizuent nu a formulat nicio cerere în partaj referitoare la aceste bunuri și nici nu rezultă din dosar dacă bunurile menționate în testament au fost incluse la partaj.
În consecință, față de aceste considerente, constatând că soluția pronunțată de instanța de fond prin sentința supusă recursului de față este temeinică și legală, în temeiul art.312 c.pr.civ., tribunalul va pronunța o decizie prin care va respinge recursul.
În temeiul disp. art. 274 cod proced civ instanța va obliga recurentul la plata către intimat a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul-revizuent S. Gr. N., domiciliat în comuna Balta, ., împotriva sentinței civile nr.1/05.02.2015, pronunțată de Judecătoria Baia De A., în contradictoriu cu intimatul S. D., domiciliat în Motru, ., ., ., având ca obiect revizuire.
Obligă recurentul la plata către intimat a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2015.
Președinte, C. Z. | Judecător, F. M. | Judecător, C. M. |
Grefier, A. M. M. |
Red. C.Z./Tehnored. A.M.M.
Ex. 4/5 pag./29.05.2015
Jud. fond: U. C.A.
Cod op. 2626
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2328/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 364/2015. Tribunalul... → |
|---|
