Pensie întreţinere. Decizia nr. 106/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 106/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 2851/332/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 106/2015
Ședința publică de la 15 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător C. P.
Grefier N. C. B.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul pârât P. G. împotriva s.c.nr.56/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vînju M. în dosar nr._, intimată reclamantă fiind P. A. G., având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat R. N. pentru intimata reclamantă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa părților.
Avocat R. N. pentru intimata reclamantă depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța de plată a onorariului de avocat.
Instanța pune în discuția părților probele solicitate în cererea de apel.
Avocat R. N. se opune la administrarea acestor probe, considerând că nu sunt necesare.
Instanța, apreciind, față de înscrisurile administrate de prima instanță că probele solicitate, cu un martor și interogatoriul reclamantei nu sunt utile soluționării cauzei, le respinge.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând deschise dezbaterile, conform art.392 c.pr.civ., acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat R. N. pentru intimata reclamantă pune concluzii de respingere a apelului, menținerea sentinței ca temeinică și legală și obligarea apelantului la plata pensiei de întreținere întrucât intimata a dovedit că este în continuarea studiilor. Cu cheltuieli de judecată.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art.394 c.pr.civ., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vînju M. sub numărul_, la data de 02.10.2014, reclamanta P. A. G. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul P. G. să se dispună stabilirea pensiei de întreținere, în favoarea reclamantei, născută la data de 26.11.1994, până la terminarea studiilor, al cărui cuantum să țină seama de nevoile reclamantei de educare și pregătire profesională și veniturile realizate de acesta.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, prin sentința civilă nr. 94/01.02.2012, pronunțată în cauza civilă nr._/225/2011, pârâtul a fost obligată la plata sumei de 145 lei, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea reclamantei.
Reclamanta a arătat că, la stabilirea pensiei de întreținere s-au avut în vedere nevoile sale de atunci și posibilitățile materiale ale pârâtului, situație ce în prezent s-a schimbat, întrucât este majoră iar prin sentința civilă nr. 94/01.02.2012 a Judecătoriei Dr. Tr. S. a încetat obligația de plată a pârâtului pentru întreținerea sa.
Arată reclamanta că după împlinirea vârstei majoratului a continuat studiile în străinătate, în prezent fiind elevă la Liceul Științific de Stat G BATTAGLINI_ – Taranto –so Umberto I,106, Italia și are nevoie de sprijinul material al părinților săi, până la finalizarea studiilor.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. Art. 487, art.499 alin.3 C. civ.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar în copie: certificatul de naștere ..S. nr._, carte de identitate, sentința civilă nr. 94/01.02.2012, pronunțată de Judecătoriei Dr. Tr. S., în dosarul civil nr._/225/2011, având ca obiect pensie de întreținere, sentința civilă nr. 9750/1999, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în dosarul civil nr. 9178/1999, având ca obiect ,,divorț cu minori”, înscrisuri emise de unitatea de învățământ din Italia, chitanță privind dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare și a formulat probe în apărare.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, susținând că reclamanta a încetat studiile la momentul promovării cererii de chemare în judecată,, respective la data de 02.10.2014, așa cum rezultă din certificatul nr. 4398 din care rezultă că reclamanta în anul școlar 2012 – 2013 a fost înscrisă la cursurile liceului din Italia în clasa 3 B., echivalentul clasei a XI-a iar conform certificatului 4352/I se certifică că reclamanta a fost înscrisă în anul școlar 2013 – 2014 în clasa 4 D., echivalentul clasei a XII-a, ceea ce înseamnă că aceasta nu mai urmează cursuri.
Totodată se susține că reclamanta are un loc de muncă în Italia având o sursă de venit sigură.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 205 și următoarea Cod procedură civilă, art. 402, art. 496, art. 259, art. 532 Cod Civil.
În probatoriu, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantei și testimonială cu martorii P. Ș. șu P. V..
La data de 27.11.2014, reclamanta, prin reprezentantul său a formulat un răspuns la întâmpinare prin care a susținut că pârâtul refuză să-și îndeplinească de bună voie obligațiile legale de întreținere pe perioada studiilor și a depus certificatul nr. 4371.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea de adrese către Inspectoratul Teritorial de Muncă T. și Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara pentru a se comunica dacă pârâtul are un loc de muncă și care sunt veniturile impozabile pe care acesta le realizează.
Prin adresele răspuns nr. 2410/06.02.2015 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă T. și 5370/03.03.2015 emisă de Serviciul Fiscal Orășenesc Sânnicolau M. s-a comunicat instanței că pârâtul are un venit net din salarii în luna ianuarie 2015 în sumă de 975 lei de la . Sânnicolau M. și un venit net din salarii în luna ianuarie 2015 în sumă de 488 lei la . SA Sânnicolau M..
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Vînju M. a pronunțat s.c.nr.56/31.03.2015 prin care a admis acțiunea civilă având ca obiect „pensie întreținere” formulată de reclamanta P. A. G., împotriva pârâtului P. G. și a obligat pârâtul să plătească reclamantei o pensie de întreținere de 360 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii 02.10.2014, pe perioada studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 ani și până la apariția vreunei cauze de modificare sau stingere a obligației stabilite în sarcina sa.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin prezenta acțiune reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea sa, în funcție de veniturile pe care pârâtul le realizează, întrucât reclamanta, deși majoră, urmează cursurile unui liceu de stat din Italia..
Prin sentința civilă nr. 94/01.02.2012 a Judecătoriei Dr. Tr. S. a încetat obligația de plată a pârâtului pentru întreținerea sa, întrucât a devenit majoră.
După împlinirea vârstei majoratului a continuat studiile în străinătate, în prezent fiind elevă la Liceul Științific de Stat G BATTAGLINI_ – Taranto –so Umberto I,106, Italia.
Potrivit dispozițiilor art. 524 C. civ., are dreptul la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din muncă sau din bunurile sale, iar potrivit prevederilor alin 1 al art. 525 C.civ., minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, astfel cum statuează dispozițiile art. 529 C. civ., și ținând cont că situația de fapt avută în vedere la momentul pronunțării hotărârii judecătorești de stabilire a pensiei de întreținere s-a modificat în sensul că necesitățile minorei, sunt în continuă creștere, pârâtul, în calitate de părinte, are îndatorirea legală de a contribui la suportarea acestor cheltuieli.
Astfel, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, s-au avut în vedere criteriile oferite de prevederile art. 529 alin. 1 C. civ., și reținute drept criteriu de referință, respectiv venitul minim pe economie, precum și plafonul maxim corespunzător numărului de copii minori pentru care există această obligație.
În ceea privește veniturile realizate de pârât, instanța a reținut că acesta, conform comunicărilor depuse la dosar, realizează venituri având loc de muncă.
Față de considerentele expuse, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei o pensie de întreținere în sumă de 360 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, pe perioada studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 ani și până la apariția vreunei cauze de modificare sau stingere a obligației stabilite în sarcina sa.
Împotriva s.c.nr.56/31.03.2015, în termen legal a declarat apel pârâtul P. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac exercitată, apelantul a susținut că starea de fapt reținută de instanța de fond nu corespunde realității. Mai mult, deși a solicitat încuviințarea probei testimoniale pentru a dovedi starea de fapt, instanța de fond nu a făcut nici o referire la această probă și nu a menționat în considerentele hotărârii de ce a înlăturat proba. A solicitat ca instanța de apel să constate că interpretarea probei testimoniale lipsește cu desăvârșire, ceea ce conduce la concluzia că instanța de fond nu a avut în vedere cu ocazia deliberării administrarea acestei probe.
A menționat apelantul că prin probele solicitate a dorit să probeze cele susținute în întâmpinare, și anume că intimata nu este în nevoie, este majoră, a intrat în relații de concubinaj și nu mai frecventează cursurile școlare.
Apelantul a precizat că instanța de fond s-a pronunțat pe mai mult decât s-a cerut stabilind și data de la care să plătească pensia în condițiile în care intimata nu a solicitat acest lucru.
În dovedirea apelului a solicitat probe cu interogatoriul reclamantei și probe cu martori, probe respinse de instanță ca nefiind utile cauzei, față de probatoriul administrat la prima instanță.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, precizând că nu se poate probe cu martori peste cuprinsul unui înscris, iar prin înscrisurile depuse ea a făcut dovada că se află în continuarea studiilor.
Analizând apelul formulat instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat stabilirea pensiei de întreținere și obligarea pârâtului la plata acesteia, menționând că se află în continuarea studiilor.
În mod legal și corect, față de înscrisurile depuse la dosar prima instanță a reținut că reclamanta se află în continuarea studiilor în Italia.
Susținerea apelantului referitoare la faptul că prima instanță nu a făcut nicio mențiune în sentință cu privire la declarația martorului P. Ș. este reală, însă instanța de apel constată că acesta martor a arătat că nu cunoaște nimic despre reclamantă. Prin urmare, declarația sa nu a prezentat nicio relevanță și chiar dacă prima instanță nu a făcut vreo referire la această declarație nu se poate reține că soluția este nelegală din acest motiv.
Mai mult, în ceea ce privește faptul că reclamanta ar avea un loc de muncă în Italia, această susținere trebuie probată cu înscrisuri din care să rezulte și veniturile concrete ale acesteia, nefiind suficientă în acest sens declarația de martor. De asemenea, chiar dacă apelantul ar dovedi că intimata reclamantă conviețuiește cu un bărbat, aceasta nu are relevanță în cauză; apelantul pârât, în calitate de părinte, este obligat la întreținerea copilului său aflat în continuarea studiilor, aceasta nefiind căsătorită și neavând un serviciu.
În ceea ce privește data de la care se acordă pensia de întreținere, chiar dacă reclamanta nu a precizat aceasta prin acțiune, dispozițiile art. 532 cod civil stabilesc data de la care se acordă, respectiv data cererii de chemare în judecată. Astfel, chiar dacă reclamanta ar fi solicitat acordarea pensiei de la o altă dată instanța ar fi fost obligată să respecte dispozițiile legale menționate, deci în mod legal și corect a stabilit prin sentință și data de la care este obligat pârâtul la plata pensiei, neacordând mai mult decât s-a cerut.
În consecință, față de considerentele expuse, instanța va respinge apelul ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin.1 Cod proced civ instanța va obliga apelantul la plata către intimată a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată în apel constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de apelantul pârât P. G., domiciliat în localitatea Sannicolau M., ., județul T., împotriva s.c.nr.56/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vînju M. în dosar nr._, intimată reclamantă fiind P. A. G., cu domiciliul în ., având ca obiect pensie întreținere, ca nefondat.
Obligă apelantul la plata către intimată a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată în apel constând în onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Septembrie 2015.
Președinte, C. Z. | Judecător, C. P. | |
Grefier, N. C. B. |
Red. CZ
Dact. CNB
Ex.4/ 23 Septembrie 2015
Cod operator 2626
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 12/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
