Pretenţii. Sentința nr. 148/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 148/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 13400/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 76/R
Ședința publică de la 14 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător C. E. C.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenții reclamanți P. D. I. și P. D. D., împotriva sentinței civile nr. 148/14.01.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în contradictoriu cu intimații pârâți S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și T. M., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant P. D. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de 11.03.2014, judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților și că, potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 18.03.2015 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei, pentru ca, în conformitate cu dispozițiile art. 248 și 252 Cod procedură civilă, să se verifice dacă a intervenit perimarea.
Constatând că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an de la data suspendării, instanța invocă din oficiu excepția perimării cererii de recurs și acordă cuvântul asupra acesteia.
Recurentul reclamant P. D. I., solicită respingerea excepției.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
La 29.05.2012 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului M., sub nr._, acțiunea civilă prin care reclamanții P. D. I. și P. D. D. în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat acesta la plata sumei de 1.000.000 euro reprezentând despăgubiri morale, conform Legii 221/2009.
În motivarea acțiunii au arătat că, după încheierea celui de al doilea război mondial, tatălui lor i-a fost înscenat un proces penal pentru furt de grâu, fiind astfel condamnat la un an închisoare prin sentința nr.1744/13.11.1961 pronunțată în dosarul nr.4619/1961 a Tribunalului Poporului din Raionul T. S.. Autorul lor nu era vinovat de cele înscenate întrucât a recoltat grâul de pe terenul său de 2500 mp, care în mod abuziv a fost inclus în colectivul satului L..
În dovedirea susținerilor din acțiune a depus la dosar ,în copie, dispozitivul dosarului de condamnare, sentința penală nr. 1744/13.11.1961 pronunțată în dosarul nr.4619/1961 a Tribunalului Poporului din Raionul T. S., dispozitivul respingerii recursului, decizia penală nr.5616/11.12.1961 pronunțată în dosar nr._/1961, adeverința din 16.02.1944.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii 221/2009.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât dispozițiile art.5 din Legea 221/2009 au fost declarate neconstituționale, iar termenul de 45 zile stabilit pentru a fi puse în acord cu Constituția este depășit, astfel că acesta și-a încetat efectele.
Prin încheierea de ședință din 18.09.2012 s-a admis cererea formulată de reclamanți și s-a dispus suspendarea cauzei.
La 10.06.2013 s-a formulat de către reclamanți cerere de repunere a cauzei pe rol, iar la data de 30.09.2013, reclamanții au depus precizare la cererea de chemare în judecată solicitând obligarea pârâtului la 18.000 lei despăgubiri pentru cele 90 de zile de închisoare efectuate în plus.
La termenul de judecată din 10.09.2013, instanța a constatat că reclamanții au depus prin serviciul registratură o cerere prin care au solicitat despăgubiri în cuantum de_ lei .
Prin sentința nr. 69/10.09.2013, T. M., în raport de disp. art.1 pct.1 rap. la art.7 pct.1 lit. b c.pr.civ, a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect despăgubiri la Legea nr.221/2009, în favoarea Judecătoriei Drobeta T. S..
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 09.10.2013, sub nr._ .
În raport de precizarea reclamanților de la fila 48 dosar, instanța a dispus introducerea în cauză a Tribunalului M..
Prin s.c. nr. 148/14.01.2014, Judecătoria Drobeta T. S. a admis excepția inadmisibilității acțiunii privind pe reclamanții P. D. I. și P. D. D. și pe pârâții S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și T. M. și a respins-o ca inadmisibilă reținând următoarele:
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, așa cum a fost precizată de reclamați, s-a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de_ lei reprezentând despăgubiri acordate conform Legii nr.221/2009, art.5 alin.1 lit.a, motivând că tatăl lor a fost condamnat politic la un an de închisoare.
Art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009 prevede că „ Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare;”
Prin Decizia Nr. 1358 din 21 octombrie 2010, definitivă și general obligatorie, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice și a constat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Așa fiind, instanța a apreciat că excepția invocată a fost întemeiată, a admis-o și a respins cererea reclamaților ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții P. D. I. și P. D. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
La termenul de judecată din data de 11.03.2014, cauza a fost suspendată, în baza art. 242 alin.1 pct..2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 18.03.2015, prin referatul întocmit de grefa instanței, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea verificării îndeplinirii condițiilor pentru constatarea perimării, fiind fixat termen de judecată în acest sens la data de 14.04.2015, cu citarea părților, în ședință publică fiind invocată, din oficiu, excepția perimării recursului.
Analizând excepția perimării recursului, invocată din oficiu, prin prisma actelor de procedură efectuate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 din codul de procedură civilă în vigoare la momentul suspendării, orice cerere de chemare in judecată, contestație, apel, recurs, revizuire si orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas in nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină când, actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns încă la instanța competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.
Cum art.248 C. pr. civ., sancționează lipsa de stăruință a părților care, nu au făcut niciun demers în vederea continuării judecății, instanța observând că în dosarul de față termenul de 1 an s-a împlinit (la 11.03.2015) excepția perimării invocată din oficiu fiind astfel întemeiată, in temeiul art. 252 raportat la art. 248 C.pr.civ., o va admite si va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul civil formulat de recurenții reclamanți P. D. I., domiciliat în Drobeta T. S., ., ., . și P. D. D., domiciliat în comuna Malovăț, . împotriva sentinței civile nr. 148/14.01.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în contradictoriu cu intimații pârâți S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5 și T. M. cu sediul în Dr.Tr. S., . jud. M., având ca obiect pretenții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2015.
Președinte, A. M. | Judecător, C. E. C. | Judecător, V. R. |
Grefier, M. B. |
Red. M.A./Tehnored. M.B.
Ex. 4/3 pag./29.04.2015
Jud. fond: T. T.
Cod op. 2626
| ← Asigurare dovezi. Decizia nr. 247/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 25/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
