Reziliere contract. Sentința nr. 411/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 411/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 503/181/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 38/R
Ședința publică de la 16 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător L. B.
Judecător F. M.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de pârâții Ț. C. și Ț. D., împotriva sentinței civile nr.411 din 25.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. de A., intimați fiind reclamantul A. D. și pârâta P. B. de A., având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:recurenții-pârâți Ț. C. și Ț. D. asistați de avocat M. M. și avocat C. M. pentru intimatul-reclamant A. D., lipsă fiind acesta și intimata-pârâtă P. B. de A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că prin serviciul registratură, s-a depus întâmpinare din partea intimatului-reclamant A. D..
Apărătorii părților depun la dosar împuternicirile avocațiale.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții ridicate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat M. M. pentru recurenții-pârâți, solicită admiterea recursului, cu plata cheltuielilor de judecată. Susține că suma de 1700 lei la care au fost obligați să o achite cu titlu de cheltuieli de judecată este prea mare, iar instanța de fond trebuia să compenseze aceste cheltuieli. Depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocat.
Avocat C. M. pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată. Arată că în cele două cicluri procesuale, cheltuielile de judecată au fost de peste 3000 lei și nu s-au acordat integral, iar instanța de fond a făcut o aplicare corectă a disp. art. 274 C.pr.civilă.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. de A. la data de 07.06.2013 sub nr._, reclamantul A. D., în contradictoriu cu pârâții Ț. C. și Ț. D. a solicitat, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună rezilierea tranzacției-convenției încheiată cu pârâtul Ț. C., materializată în procesul-verbal nr.745/17.05.2002, obligarea pârâților să-și retragă anexele gospodărești-magazia, garajul, gardul și magazia de lemne, de pe terenul său, astfel încât zăpada și apele pluviale să cadă pe terenul acestora, să-i permită să-și împrejmuiască terenul pe latura de Sud, Est și Nord pe aliniamentul stabilit prin raportul de expertiză întocmit de expert topograf L. P., omologat prin sentința civilă nr.615/2004 pronunțată în dosarul nr.688/2003 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat reclamantul că prin decizia civilă nr.533/2002 și-a revendicat irevocabil cei 21,35 mp. ocupați abuziv de către pârâți din proprietatea sa de 87 mp. atestată de ordinul prefectului nr.170/F/2001 având ca vecini: N-teren concesionat reclamantului (15,7 mp.), V-P. I., E- chiriașii Ț. C. și Ț. D., S-domeniul public, drum auto (3,5 m).
A precizat, reclamantul că ignorând dreptul său de proprietate și fără a avea calitate procesuală, pârâții promovează acțiune împotriva sa și a soției sale, motivând că ar fi intrat abuziv pe terenul lor, acțiune ce a fost respinsă prin sentința civilă nr.105/2002.
A susținut, reclamantul că certificatul de urbanism nr.59/2001 și autorizația nr.38/2001 l-au îndreptățit să-și împrejmuiască proprietatea pe un perimetru de 38,8 m., dar nu a putut să construiască tot gardul datorită anexelor gospodărești ale pârâților. La intervenția Primăriei și a Consiliului Local B. de A., a înțeles să respecte tranzacția-convenția intervenită între reclamant și Ț. C. în speranța că pârâții vor înțelege să conviețuiască pașnic.
A menționat, reclamantul că procesul-verbal nr.745/17.05.2002 atestă convenția-tranzacția încheiată între părți, fiind semnată de către delegații Consiliului Local și ai Primăriei B. de A., convenție ce obligă pe pârâtul Ț. C. să-l lase să-și monteze gardul pe același aliniament, atât în față cât și în spatele magaziei/garaj a pârâților la o distanță de 97 cm. față de gardul construit abuziv de către pârât, iar el să nu-l oblige să-și demoleze anexele gospodărești amplasate în partea de est a proprietății sale. Deși, pârâtul a semnat procesul-verbal nr.745/17.05.2002 acesta nu l-a respectat, construind fără forme legale o împrejmuire, ocupându-i o treime aproximativ 21 mp. din proprietatea sa, în partea de Est, Sud și Nord. Prin cererile nr. 2843/22.07.2002 și 2980/01.08.2002 reclamantul a sesizat P. B. de A., cereri la care nu i s-a dat nici un răspuns.
A mai arătat reclamantul că buna sa credință atestată de procesul-verbal nr.745/17.05.2002 este confirmată și de procesul-verbal nr.93/11.11.2002 al Biroului Executorului Judecătoresc M. I., act pe care pârâtul l-a semnat, ulterior contestându-l, pârâtul, motivând că executorul i-a dat mai mult teren reclamantului, acțiune ce a fost respinsă, irevocabil, prin sentința civilă nr.54/2003.
Totodată, a mai arătat reclamantul că, pârâtul nu a renunțat și a promovat o altă acțiune motivând că nu poate să deschidă ușa magaziei/garaj, pentru a-și introduce autoturismul din cauza gardului ce l-a construit în prezența executorului judecătoresc și a sa, acțiune ce a fost respinsă irevocabil prin s.c. nr.218/2006 pe baza cercetării la fața locului a instanței de judecată, consemnată în procesul-verbal din 18.09.2003 în care se precizează că autoturismul pârâtului a fost găsit în magazia/garaj a acestuia, accesul în acel garaj făcându-se prin cele două uși ale magaziei. Tranzacția-convenția consemnată în procesul-verbal nr.745/17.05.2002 a determinat nefinalizarea prevederilor decizia civile nr.533/2002 și respingerea continuării executării silite de către Tribunalul M..
În drept, reclamantul a invocat disp. art.480-481, art.585, art.1073, art.1075, art.515 și art.1900 Cod Civil.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar decizia civilă nr.533/A din 27 mai 2002 a Tribunalului M., raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul nr.688/2003, sentința civilă nr.615/30.11.2004 a Judecătoriei B. de A., certificatul de urbanism nr.59/30.08.2001, autorizația de construire nr.38/20.12.2001, două cereri, procesul-verbal nr.745/17.05.2002, procesul-verbal nr.93/E/2002, sentința civilă nr.54/ 25.02.2003 a Judecătoriei B. de A., adresa nr._/14.04.2004 a Poliției orașului B. de A., adresa nr.296/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. de A., procesul-verbal încheiat la data de 18.09.2003, adresa nr.6823/2007 a Primăriei B. de A., raportul de inspecție 1094, procesul-verbal de constatare din 14.09.2008, procesul-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare din 23.07.2010, adresa nr.2972/28.07.2010 a Direcției de Control în Sănătate Publică M., sentința nr.182/03.03.2011 a Tribunalului M., sentința civilă nr.218/ 04.04.2006 a Judecătoriei B. de A., întâmpinare formulată de pârâți în dosarul nr._, sentința civilă nr.105/20.03.2002 a Judecătoriei B. de A., adresa nr.637/05.02.2002 a Primăriei orașului B. de A., proces-verbal încheiat la data de 20.08.2001, adresa din 21.07.2008 a Primăriei orașului B. de A.-Serviciul Public de Poliție Comunitară, adresa nr.3226/28.07.2008 a Primăriei orașului B. de A.-Serviciul Public de Poliție Comunitară, adresele nr._/03.08.2001,_/19.11.2002,_/10.08.2003 ale Poliției orașului B. de A., o declarație dată de Ț. D., adresa nr._,_/12.10.2006 a Poliției orașului B. de A., extras dintr-un ziar, procesul-verbal încheiat în aprilie 2009, memoriu denumit concluzii, decizia penală nr.169/25.02.2005, a Tribunalului M., rezoluția nr.376/P/2009 din 26.08.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. de A., adresa nr.376/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. de A., precizări, răspuns la memoriul înaintat de către pârâți, un înscris denumit chitanță, o schiță, adresa nr.821/30.05.2002 a Primăriei orașului B. de A., adeverința nr.2522/07.05.2009 a Primăriei orașului B. de A., o schiță, contract de închiriere nr.4285/20.11.1975, fișa suprafeței locative închiriate în B. de A., contract de vânzare-cumpărare nr.339, contract de închiriere nr.1/04.09.2000, schiță, contract de concesiune încheiat la data de 15.04.2008, sentința civilă nr.827/14.12.2009 a Judecătoriei B. de A., decizia nr.708/R/13.05.2010 a Tribunalului M., adresa nr.7802/09.08.2002 a Primăriei B. de A., adresa nr.2980/15.09.2002 eliberată de P. orașului B. de A., hotărârea nr.50/2005 a Consiliului Local B. de A., decizia nr.802/R din 31.05.2007 a Tribunalului M., planul de amplasament și delimitare a bunului imobil, memoriu, adresa nr.722/18.04.2001 a Primăriei orașului B. de A., decizia civilă nr.298/A din 26.04.2005 a Tribunalului M., plan de amplasament și delimitare a bunului imobil, adresa nr.1016/30.06.2004 eliberată de P. orașului B. de A., proiect nr.16/2001, memoriu, confirmare de primire, decizia civilă nr.546/A/03.04.2001 a Tribunalului M., sentința civilă nr.199/18.04.2000 a Judecătoriei B. de A., decizia civilă nr.1813/A/29.06.2000 a Tribunalului M., sentința civilă nr.520 din 14.10.1999 a Judecătoriei B. de A., sentința civilă nr.718 din 20.12.1999 a Judecătoriei B. de A., o schiță, sentința civilă nr.24/23.01.2007 a Judecătoriei B. de A., contract de închiriere nr.1635/16.09.2003, un memoriu, adresa nr.637/05.02.2002 a Primăriei orașului B. de A., precizări, două schițe, un răspuns, testamentul datat 19.10.1972, răspuns la notele de ședință din 05.03.2013, note de ședință și precizări.
Pârâții au formulat întâmpinare prin au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și au invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. de A. în soluționarea privind petitul privind anularea procesului-verbal prin care s-a luat act de înțelegerea părților și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, raportat la petitul 2 din acțiune, respectiv subpetitele a și b.
Au susținut, pârâții că, în persoana acestora nu sunt întrunite condițiile necesare pentru a fi părți în proces, deoarece aceștia sunt chiriași ai terenului în litigiu potrivit contractului de închiriere nr. 1635.1 din 16.09.2003.
În apărare, pârâții au depus la dosar contractul de închiriere nr.1635.1/16.09.2003, adeverința nr.2522/07.05.2009 a Primăriei orașului B. de A., decizia nr.832/R/08.06.2010 a Tribunalului M., două memorii, 15 planșe foto, note de fundamentare, sentința civilă nr.615/30.11.2004 a Judecătoriei B. de A., adresa nr.821/30.05.2002 a Primăriei B. de A., raport de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul nr.688/2003, cerere, proces-verbal nr.745/17.05.2002, contract de concesiune încheiat la data de 15.04.2008, certificat din dosar nr.1083/2002, plan de amplasament și delimitare a bunului imobil, raport de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosar nr.2137/2002, Ordinul Prefectului nr.170/F/30.07.2001, referat nr.2623/30.05.2001, 2 memorii, adeverința nr.2522/07.05.2009 a Primăriei orașului B. de A., o schiță, contract nr.1635/16.09.2003 al Primăriei orașului B. de A., contract de închiriere nr.4/03.02.2000, și a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantului, a probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorii P. I., P. M..
Prin încheierea de ședință din data de 09.11.2011, instanța a respins excepția necompetenței materiale a instanței, reținând că actul administrativ are un caracter independent sau normativ fiind emis de un organ al statului și în raport de mențiunile procesului-verbal se constată că acest înscris nu întrunește condițiile cerute de lege, pentru calificarea actului contestat, ca act administrativ și a unit excepția calității procesuale pasive a pârâților și excepția inadmisibilității cu fondul, constatând că este necesară administrarea de probe comune atât pentru soluționarea excepțiilor cât și pentru soluționarea fondului.
De asemenea, în cauză s-a luat interogatoriul reclamantului A. D., au fost ascultați martorii P. M. și P. I., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar și s-a efectuat o expertiză în specialitatea topografie de către expert Raciov A.-I..
Prin sentința civilă nr. 376 din 24 octombrie 2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B. de A. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, a admis în parte acțiunea civilă și a obligat pârâții să-și retragă anexele gospodărești pe aliniamentul 11-12 potrivit anexei raportului de expertiză întocmit de expert Raciov A. I. și să monteze jgheaburi la anexele gospodărești, astfel încât apele pluviale să se scurgă pe terenul deținut de aceștia.
Împotriva acestei sentințe, pârâții Ț. C. și Ț. D. au declarat recurs, iar prin decizia nr. 114/R pronunțată la data de 27 februarie 2014, Tribunalul M. a admis recursul formulat, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare instanțe de fond, dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei B. de A. la data de 26.03.2014 sub nr._ .
Cu ocazia rejudecării, prin încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2014 s-a dispus, în raport de disp. art. 315 alin. 1 C. și față de decizia nr. 114/R/27.02.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, introducerea și citarea în cauză, în calitate de pârât a Primăriei orașului B. de A..
La termenul de judecată din data de 28 mai 2014, instanța a dispus emiterea unei adrese către P. orașului B. de A., cu mențiunea să precizeze dacă a procedat la respectarea obligației de a-i completa pârâtului Ț. C. suprafața de teren potrivit procesului verbal nr. 745/17.05.2002, iar în cazul în care a încheiat cu acesta contract de închiriere sau de concesiune, să înainteze la dosar un exemplar al respectivului înscris, la dosarul cauzei fiind înaintat răspunsul solicitat, potrivit adresei nr.5843 din 12.06.2014.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 03 septembrie 2014, instanța, în baza art. 315 c.pr.civ., constatând că în cauză se impune efectuarea unei expertize tehnice judiciare, prin acordul părților a numit expert pe P. O., solicitându-i să efectueze expertiza având ca obiective identificarea, prin punct, suprafață și vecinătăți terenului reclamantului A. D., potrivit Ordinului Prefectului nr. 170/F/2001, urmând să precizeze cât deține în fapt reclamantul, dacă acest teren este împrejmuit, în caz afirmativ că comunice dacă împrejmuirea este pe toate laturile, să identifice suprafața de circa 15 m.p. care, potrivit susținerilor reclamantului excede Ordinului Prefectului nr. 170/F/2001 și se află în folosința acestuia, potrivit contractului de concesiune ( f. 120-121), să identifice construcțiile anexe gospodărești (magazie-garaj și magazie de lemne) proprietatea pârâților, urmând să concluzioneze, dacă acestea sunt construite pe terenul reclamantului, din ordinul prefectului nr. 170/F/2001, respectiv din contractul de concesiune încheiat la data de 15.04.2008 sau pe terenul pârâților, potrivit contractului de închiriere încheiat de pârâți cu P. B. de A. ( f. 76-77).
De asemenea, la identificare, expertul urma să aibă în vedere și procesul-verbal nr. 745 din 17.05.2002 ( fila 19 dosar) trebuind să concluzioneze dacă obligațiile asumate de părți au fost executate, potrivit acestui înscris și dacă apele pluviale ce se scurg de pe anexele pârâților cad pe terenul ce a format obiectul Ordinului Prefectului nr. 170/F/2001 și a contractului de concesiune din 15.04.2008 sau pe terenul ce a format obiectul contractului de închiriere încheiat de pârâți cu P. B. de A..
Totodată, expertul trebuia ca la identificare să aibă în vedere și hotărârea nr. 615/30.11.2004 pronunțată de Judecătoria B. de A. în dosarul nr. 688/2003 ( f. 12-14), decizia nr. 533/A/27.05.2002 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr. 2137/2002 (filele 7-8 dosar), sentința civilă nr. 54 din 25.02.2003 pronunțată de Judecătoria B. de A. în dosar nr. 1083/2002 ( filele 21-22 dosar) urmând a concluziona dacă pârâții și-au îndeplinit obligațiile asumate, respectiv dacă s-au montat jgheaburile și parazăpezii pe anexele gospodărești spre terenul reclamantului.
La dosarul cauzei expertul P. O. a înaintat raportul de expertiză, iar cu privire la constatările acestuia, pârâții au formulat obiecțiuni, astfel că instanța, în vederea justei soluționări a cauzei, a admis obiecțiunile, la dosarul cauzei fiind înaintat răspunsul.
Prin sentința civilă 411/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. de A. în dosar nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ț. C. și Ț. D.; admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul A. D., în contradictoriu cu pârâții Ț. C., Ț. D. și P. Orașului B. de A.; s-a dispus rezoluțiunea convenției intervenită între părți la data de 15.05.2002, materializată în înscrisul denumit "proces-verbal"; a fost respins petitul privind obligarea pârâților să procedeze la retragerea anexelor gospodărești; s-a respins petitul privind obligarea pârâților să-i permită reclamantului să procedeze la împrejmuirea terenului pe laturile de S, E și N.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Prin Ordinul Prefectului Județului M. nr. 110/F/30.07.2001 s-a atribuit în proprietate reclamantului A. D. terenul în suprafață de 87 m.p., situat în orașul B. de A., .. 5, județul M. având următoarele vecinătăți: N-J. I., E- teren proprietate de stat, S- teren proprietate de stat, V- teren proprietate de stat.
Ulterior, respectiv la data de 16.09.2003 s-a încheiat contractul de închiriere sub nr. 1635/16.09.2033 prin care P. orașului B. de A., în calitate de locator ( proprietar) a transmis folosința terenului în suprafață de 73,8 m.p. situat în orașul B. de A., . M. numitului Ț. C., în calitate de locatar (chiriaș).
De asemenea, prin contractul de concesiune încheiat la data de 15.04.2008, P. orașului B. de A. a concesionat reclamantului A. D. un teren în suprafață de 15,7 m.p. pe durata unei perioade de 49 ani, începând de la data semnării convenției, contractul încheindu-se în baza H.C.L nr.50/2005 prin care s-a scos din domeniul public și s-a trecut în domeniul privat suprafața de 1000 mp.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. D., în contradictoriu cu pârâții Ț. C. și Ț. D. a solicitat, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună rezoluțiunea tranzacției-convenției încheiată cu pârâtul Ț. C., materializată în procesul-verbal nr.745/17.05.2002, obligarea pârâților să-și retragă anexele gospodărești-magazia, garajul, gardul și magazia de lemne, de pe terenul său, astfel încât zăpada și apele pluviale să cadă pe terenul acestora, să-i permită să-și împrejmuiască terenul pe latura de Sud, Est și Nord pe aliniamentul stabilit prin raportul de expertiză întocmit de expertul topograf L. P. și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ. „ instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.”
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul dedus judecății (calitate procesuală activă) și existența unei identități între persoana pârâtului și titularul obligației în cadrul raportului juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Instanța a reținut că, în baza contractului de închiriere din data de 16.09.2003, pârâții exercită acte de folosință asupra terenului în suprafață de 73,8 mp., închirierea presupunând transmiterea temporară a folosinței unui bun de la una din părți, numită locator către cealaltă parte, numită locatar, în schimbul unei sume de bani, numită chirie. De aceea, contractul de închiriere produce efecte între părțile contractante, referitoare la dreptul de folosință asupra bunului care formează obiectul convenției.
În literatura de specialitate, s-a statuat că, pentru tulburările de fapt ale terțului, locatarul se poate apăra singur, prin acțiunile posesorii. Locatarul poate folosi acțiunile posesorii (deși nu este posesor, ci numai detentor precar) pentru apărarea dreptului său de folosință împotriva terților, cu condiția ca agentul tulburător să nu fie locatorul și să nu se invoce vreun drept asupra lucrului închiriat, astfel că per a contrario, locatarul poate sta în judecată într-o acțiune introdusă de către un terț împotriva sa, dacă acest lucru se datorează exercitării cu rea credință a folosinței bunului.
De aceea, față ce considerentele reținute anterior, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâți.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a constatat temeinicia parțială a pretențiilor invocate de reclamantul A. D., astfel că instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată.
Potrivit disp. art 6 alin 2 cod civil „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.”
În raport de actele și faptele juridice invocate în cauză, instanța a constatat incidența dispozițiilor Codului civil în vigoare până la data de 01.10.2011.
Potrivit disp. art 977 Cod Civil din anul 1865 „ Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor.”
În speță, instanța a reținut că înscrisul denumit „proces-verbal” înregistrat sub nr.745 din 17.05.2002, la P. orașului B. de A., materializează o convenție, prin care Ț. C. își asuma față de reclamantul A. D. aducerea la îndeplinire a mai multor obligații, respectiv să procedeze la montarea jgheaburilor pentru preluarea apei de pe magazie și a parazăpezilor pe latura dinspre reclamant, să își retragă cotețul de păsări și porci pe o distanță de 97 cm, față de actualul aliniament, să permită reclamantului să își monteze gardul la 97 de cm față de actualul aliniament și să scurteze streașina magaziei la lungimea de 12 cm.
Potrivit literaturii de specialitate, rezoluțiunea este acea sancțiune, care intervine în cazul contractului sinalagmatic, consecința neexecutării culpabile a obligațiilor asumate și constă în desființarea retroactivă a contractului, părțile fiind repuse în situația anterioară.
Prin raportul de expertiză întocmit, expertul P. O. a identificat, față de înscrisurile produse în cauză, imobilele părților susținând că anexele gospodărești, proprietatea pârâților se comun din garaj, polată, cămară și magazie, o parte din garaj, respectiv suprafața de un metru pătrat, de formă triunghiulară, definit de punctele 7-8-12-7 fiind construit pe terenul suprapus, cuprins atât în O.P nr.170/F/2001 cât și în contractul de închiriere încheiat de pârâtul Ț. C. cu P. orașului B. de A..
De asemenea, a concluzionat expertul P. O. că streașina magaziei are lățimea de 20 cm, iar potrivit procesului-verbal trebuia redusă la 12 cm, jgheaburile montate de pârâți sunt parțial distruse, nefuncționale, nefiind montate parazăpezi.
De aceea, în raport de probatoriul administrat în cauză instanța a reținut că pârâtul Ț. C. nu a procedat la aducerea la îndeplinire a obligațiilor asumate la data de 17.05.2002, motiv pentru care se va admite petitul privind rezilierea convenției materializată în înscrisul denumit „proces-verbal”, înregistrat la P. orașului B. de A. sun nr.745/17.05.2002.
Prin referatul înregistrat la P. orașului B. de A. sub nr.2623 din 30.05.2001 s-a identificat terenul proprietatea statului în suprafață de 87 mp situat în orașul B. de A., ..5, județul M., propus a fi atribuit reclamantului A. D., imobilul având ca vecinătăți N-J. I., S- teren proprietatea statului., E și V - teren proprietatea statului.
Instanța a reținut depozițiile martorilor audiați în cauză, în primul ciclu procesual,aceștia susținând că părțile au în folosință terenuri învecinate, martorul P. M. arătând că terenurile părților sunt împrejmuite pe toate laturile, fiecare parte având pe ternul său edificată câte o anexă, magazia pârâților fiind construită înainte ca reclamantul să obțină titlul de proprietate.
De asemenea, martorul P. I. a susținut că terenul reclamantului A. D. este împrejmuit pe toate laturile, inclusiv spre proprietatea pârâților, pe terenul pârâților fiind edificată o magazie.
Instanța a reținut, totodată, concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul P. O., potrivit cărora reclamantul deține suprafața de 106 mp pentru care invocă O.P. nr. 170/F/2001, pentru suprafața de 87 mp și contractul de concesiune pentru suprafața de 15,7 mp, având în total 103 mp, deținând în plus 3 mp. Totodată, expertul a susținut că pârâții Ț. C. și Ț. D. dețin suprafața de 73 mp, potrivit contractului de închiriere, deținând în fapt 60 mp, având în minus suprafața de 13 mp.
Potrivit disp. art. 494 alin 2 și 3 Cod Civ. de la 1865 „ dacă proprietarul pământului cerere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.
Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații ș clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și construcții. Cu toate acestea, dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cerere ridicare sus-ziselor plantații, clădiri și lucruri, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani cu aceea a creșterii valorii fondului.”
De asemenea, potrivit disp. art. 1899 alin 2 Cod civil de la 1865 „ buna-credință se presupune totdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce aleagă rea-credință.”
Instanța a constatat incidența dispozițiilor legale invocate, reținând că reclamantul A. D. nu a făcut dovada că pârâții Ț. C. și Ț. D. cu rea-credință au procedat la edificarea anexelor gospodărești, cu consecința prejudicierii în vreun fel a reclamantului ,martorii P. M. și P. I. susținând că fiecare parte își are edificate construcțiile pe propriile terenuri.
De aceea, nefăcându-se, în cauză, dovada relei-credințe a pârâților Ț. C. și Ț. D., în edificarea construcțiilor, instanța reține, ca neîntemeiat, petitul formulat de reclamant privind retragerea anexelor gospodărești.
Totodată, instanța a reținut că reclamantul A. D. nu a făcut dovada vreunei opoziții a pârâților Ț. C. și Ț. D. privind edificarea gardului împrejmuitor, martorii susținând că proprietățile părților sunt clar delimitate, expertul P. O. concluzionând că terenul în suprafață de 87 mp este împrejmuit pe laturile 9-10-11, potrivit schiței anexe, iar terenul care excede O.P. ne.170/F/2001 aflat în folosința reclamantului potrivit contractului de concesiune nr.1135/21.04.2008, în suprafață de 20 mp este împrejmuit pe latura de nord, est și vest, spre nord, terenul învecinându-se cu proprietatea statului.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, părțile având libertatea de a învesti instanța cu cereri potrivit intereselor acestora, stabilind cadrul procesual, atât sub aspectul participanților, cât și sub aspectul pretențiilor revendicate. Astfel, în vederea disciplinării procesului civil, reclamantul va promova pretențiile prin intermediul cererii de chemare în judecată, care va putea fi modificată la prima zi de înfățișare, potrivit art. 132 Cod Pr. Civ de la 1969, pârâtul, invocând propriile pretenții în cadrul cererii reconvenționale.
În speță, instanța a reținut că reclamantul, prin concluziile scrise, depuse la data de 24.09.2013, a solicitat, după închiderea dezbaterilor, pe lângă pretențiile invocate inițial și obligarea pârâților la montarea unor jgheaburi funcționale și parazăpezi, aspecte reluate, la rejudecarea cauzei, cu ocazia dezbaterii în fond a pretențiilor, nefiind formulată, procedural, vreo cerere în acest sens.
De aceea, față de cele reținute, instanța a constatat că nu a fost învestită cu petitul privind montarea unor jgheaburi funcționale și parazăpezi, considerente pentru care nu va proceda la analizarea acestor pretenții.
Față de cele reținute, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ț. C. și Ț. D. și a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. D., urmând să dispună rezoluțiunea convenției încheiată între părți la data de 15.05.2002, materializată în înscrisul denumit "proces-verbal".
Totodată, instanța a respins petitul privind obligarea pârâților să procedeze la retragerea anexelor gospodărești, precum și petitul privind obligarea pârâților să-i permită reclamantului să procedeze la împrejmuirea terenului pe laturile de S, E și N.
De asemenea, instanța, în baza art. art.276 c.pr.civ. a obligat pârâții Ț. C. și Ț. D., să plătească reclamantului A. D., cheltuieli de judecată în cuantum de 1700 lei, proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva hotărârii mai sus menționate au declarat recurs recurenții Ț. C. și Ț. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut că instanța de fond nu a motivat cum a ajuns la acordarea cuantumului de 1700 lei cheltuieli de judecată spre a da posibilitatea părții să cunoască în ce fel a ajuns la această soluție, dar și pentru a se da posibilitatea cenzurării hotărârii.
Recurenții au apreciat că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a prevederilor art. 276 C.pr.civ., că în cauză culpa procesuală pentru formularea celui de-al doilea și celui de-al treilea petit aparține reclamantului, că în aceste condiții admițând un singur capăt de cerere din cele trei trebuia să se compenseze cheltuielile de judecată efectuate de părți și mai apoi raportat la soluția pronunțată pe cererea principală să fie obligați eventual la plata diferenței către reclamant însă într-un cuantum rezonabil.
Au solicitat admiterea recursului.
Intimatul A. D. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor și având în vedere disp. art.3041 C.pr. civ., se apreciază recursul neîntemeiat.
Prin cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. de A. sub nr._, reclamantul A. D., a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ț. C. și Ț. D. ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună rezilierea tranzacției-convenției încheiată cu pârâtul Ț. C., materializată în procesul-verbal nr.745/17.05.2002, obligarea pârâților să-și retragă anexele gospodărești-magazia, garajul, gardul și magazia de lemne, de pe terenul său, astfel încât zăpada și apele pluviale să cadă pe terenul lor, să-i permită să-și împrejmuiască terenul pe latura de Sud, Est și Nord pe aliniamentul stabilit prin raportul de expertiză întocmit de expert topo L. P., omologat irevocabil prin sentința civilă nr.615/2004 pronunțată în dosarul nr.688/2003 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, a solicitat să se fixeze un termen limită de retragere a anexelor gospodărești și a gardului de către pârâți, să se stabilească o amendă zilnic pentru pârâți, dacă aceștia nu respectă termenul limită de retragere, să-i permită să-și construiască gardul despărțitor pe latura de Est, Sud și Nord a terenului său, pe aliniamentul stabilit de expertiza topo-L. P. omologată irevocabil prin s.c. nr.615/2004 pronunțată în dosarul nr.688/2003.
Prin sentința civilă 376/24.10.2013 pronunțată în această cauză s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive; a fost admisă în parte acțiunea civilă cu obiect reziliere contract formulată de reclamantul A. D., în contradictoriu cu pârâții Ț. C. și Ț. D.; au fost obligați pârâții să-și retragă anexele gospodărești pe aliniamentul 11-12 potrivit anexei raportului de expertiză întocmit de expert Raciov A. I.; au fost obligați pârâții să monteze jgheaburi la anexele gospodărești, astfel încât apele pluviale să se scurgă pe terenul deținut de aceștia; au fost obligați pârâții la plata sumei de 1010 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii 376/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. de A. în dosar_ au declarat recurs recurenții Ț. C. și Ț. D..
Prin decizia civilă 114/R/27.02.2014 Tribunalul M. a admis recursul formulat de recurenții Ț. C. și Ț. D., a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
După rejudecare, cauza a fost soluționată prin sentința atacată. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ț. C. și Ț. D.; a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul A. D., în contradictoriu cu pârâții Ț. C. și Ț. D.; s-a dispus rezoluțiunea convenției intervenită între părți la data de 15.05.2002, materializată în înscrisul denumit "proces-verbal"; a fost respins petitul privind obligarea pârâților să procedeze la retragerea anexelor gospodărești; a fost respins petitul privind obligarea pârâților să-i permită reclamantului să procedeze la împrejmuirea terenului pe laturile de S, E și N; au fost obligați pârâții să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1700 lei.
În primul ciclu procesual reclamantul A. D. a achitat taxa de timbru în cuantum de 38 lei și 1000 lei onorariu și supliment onorariu expertiză.
În cel de-al doilea ciclu procesual reclamantul a suportat din nou onorariu expertiză în cuantum de 700 lei și onorariu avocat 1300 lei. La rândul lor pârâții au achitat onorariu avocat în sumă de 500 lei.
Expresie a principiului disponibilității cheltuielilor de judecată nu se acordă din oficiu ci numai la cerere.
Potrivit disp. art. 274 din vechiul cod de procedură civilă „ partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată”. Cheltuielile de judecată se acordă în măsura dovedirii lor. Dacă pretențiile au fost admise în parte instanța va acorda celui care a câștigat procesul numai cheltuielile de judecată corespunzătoare pretențiilor admise.
În cauza dedusă judecății acțiunea a fost admisă în parte și s-a dispus rezoluțiunea convenției intervenite între părți materializată în înscrisul denumit „ proces verbal” fiind respinse capetele de cerere referitoare la obligarea pârâților să procedeze la retragerea anexelor gospodărești și la împrejmuirea terenului.
Față de soluția pronunțată dar și de cuantumul cheltuielilor efectuate de reclamant în sumă de 3038 lei obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1700 lei apare ca fiind justificată.
Nu se poate reține motivul de recurs legat de nemotivarea soluției în ceea ce privește cheltuielile de judecată, prima instanță susținând că le-a acordat proporțional cu acțiunea admisă.
Apreciindu-se că prima instanță a făcut o corectă interpretare a prev. de art. 276 C.pr.civ., că motivele invocate în recurs nu pot fi reținute, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâții Ț. C. și Ț. D., împotriva sentinței civile nr.411 din 25.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. de A., intimați fiind reclamantul A. D. și pârâta P. B. de A., având ca obiect reziliere contract.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2015
Președinte, C. Z. | Judecător, L. B. | Judecător, F. M. |
Grefier, D. D. |
Redactat. B.L.. /27.02.2015
Tehnoredactat D.D. / 2 ex.
Jud. fond B. C.
Cod operator 2626
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 101/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 304/2015. Tribunalul... → |
|---|
