Reziliere contract. Sentința nr. 69/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 69/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 713/274/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 278/A
Ședința publică de la 24 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanții-reclamanți U. Administrativ Teritorială Orșova, C. L. Orșova împotriva sentinței civile nr.690/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în contradictoriu cu intimatul-pârât R. I., având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar prin serviciul registratură, din partea apelantei-reclamante U. Administrativ Teritorială Orșova cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Întrucât s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.411 cod procedură civilă, instanța potrivit dispozițiilor art.394 cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Orșova în data de 06.08.2014, sub numărul_, reclamanții U. administrativ-teritorială Mun. Orșova și C. L. al Mun. Orșova au chemat în judecată pe pârâtul R. I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 1.287,46 lei, reprezentând chiria restantă, și a sumei de 1.216,75 lei, constituind penalități de întârziere calculate până la data de 24.07.2014. Totodată, petenții au mai pretins rezilierea contractului de închiriere nr._/30.11.2007 și evacuarea pârâtului din imobilul situat în Mun. Orșova, . nr. 7, ..
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au învederat instanței că între pârât și autoritatea locală s-a încheiat contractul de închiriere nr._/30.11.2007 pentru suprafața cu destinație de locuință compusă din una cameră, în suprafață totală de 10,53 m.p., folosită în exclusivitate de către chiriaș și familia acestuia.
Au mai precizat reclamanții că pârâtul nu a mai achitat din anul 2010 decât în mod parțial chiria, iar, potrivit pct. IV din contract, în situația în care chiriașul nu achită chiria cel puțin 3 luni consecutiv, proprietarul poate să ceară rezilierea contractului.
Petenții au mai arătat că pârâtul a fost notificat în numeroase rânduri cu privire la plata restanțelor, fără, însă, ca acesta să se conformeze, la sumele datorate cu titlu de chirie adăugându-se majorări de întârziere.
Au mai susținut reclamanții că instanța trebuie să dispună și asupra evacuării pârâtului din imobil, de vreme ce existența unei hotărâri judecătorești este obligatorie, iar autoritatea locală ar putea repartiza locuința următorului solicitant de locuințe sociale.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1796 lit. b), art. 1797, art. 1817 și art. 1831 C.civ., ale Legii nr. 114/1996, precum și pe prevederile contractuale.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu următoarele înscrisuri: contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință nr._/30.11.2007 (filele 3-5), actul adițional nr. 9864/25.08.2009 (fila 6), actul adițional nr. 6610/15.06.2010 (fila 7), actul adițional nr. 4614/11.05.2012 (fila 8), notificare (fila 9), situație debite (fila 10), situație solduri la rol (filele 11-13).
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La primul termen de judecată (fila 28), instanța a admis excepția nelegalei compuneri a completului de judecată, invocată din oficiu, în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect evacuarea pârâtului din imobil și rezilierea contractului, pe care le-a disjuns, dispunând formarea unui nou dosar.
La data de 08.12.2014, reclamanții au depus un extras de pe contul fiscal al pârâtului (filele 33-37).
Sub aspect probator, instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisurile depuse la dosar, ordonând din oficiu administrarea probei cu interogatoriul pârâtului.
La termenul de judecată din 09.12.2014, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect chiria scadentă în perioada 10.01._11 și, în baza art. 248 alin. (3) C.proc.civ., a unit excepția cu fondul.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, analizând cu prioritate și excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, ridicată din oficiu, prin sentința civilă nr.690/17.12.2014 Judecătoria Orșova, instanța a admis excepția, a respins ca prescris capătul de cerere având ca obiect chiria scadentă în perioada 10.01._11, a admis în parte capătul de cerere având ca obiect chiria scadentă în perioada 10.08._14 și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere, pentru motivele prezentate în rândurile subsecvente.
În fapt, între pârât și reclamantul C. L. al Mun. Orșova s-a încheiat, la 30.11.2007, contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință nr._/30.11.2007 (filele 3-5), prin care părțile au stabilit o chirie lunară de 0,6 lei.
I. În ceea ce privește chiria scadentă în perioada 10.01._11, ținând seama de faptul că reclamanții solicită plata chiriei a cărei scadență datează dinainte de 1 octombrie 2011, instanța va face aplicarea prevederilor art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, conform cărora prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Mai departe, instanța a observat că petenții sunt titularii unor drepturi de creanță, prescriptibile în termen de 3 ani de la data nașterii drepturilor la acțiune, respectiv de la data la care fiecare chirie a devenit scadentă [art. 3 coroborat cu art. 7 alin. (1) și art. 10 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă].
Astfel, instanța a apreciat că în speță nu este aplicabil termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de Codul de procedură fiscală, dat fiind că raporturile dintre părți sunt stabilite de contractul de locațiune și de Decretul nr. 167/1958, iar veniturile realizate din închiriere nu se încadrează în sfera creanțelor fiscale reglementate de art. 21 C.proc.fiscală (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 473/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția comercială).
De asemenea, instanța a constatat că notificarea emisă de către Primăria Mun. Orșova (fila 9) nu este de natură să întrerupă ori să suspende termenele de prescripție, neregăsindu-se printre cauzele întreruptive sau suspensive de prescripție prevăzute de Decretul nr. 167/1958.
În condițiile în care, pe de o parte, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 06.08.2014, iar, pe de altă parte, nu există indicii potrivit cărora termenele de prescripție ar fi fost suspendate sau întrerupte, nefiind incident niciunul dintre cazurile enumerate de art. 13, art. 14 și art. 16 din Decretul nr. 167/1958, instanța a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune și a respins ca prescris capătul de cerere având ca obiect chiria scadentă în perioada 10.01._11.
II. În legătură cu chiria scadentă în perioada 10.08._14, cum aceasta decurge dintr-un contract încheiat în anul 2007, iar, potrivit art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor, instanța a făcut aplicarea în cauză a principiului activității legii civile („tempus regit actum”), cu consecința analizării acestui capăt de cerere prin prisma dispozițiilor în vigoare la momentul încheierii contractului, respectiv a Codului civil de la 1864.
În continuare, instanța a atras atenția asupra prevederilor 1073 C.civ. 1864, din care reiese că răspunderea contractuală este antrenată în situația în care partea contractantă nu își îndeplinește, în mod nejustificat, obligațiile asumate, în jurisprudență și în literatura de specialitate stabilindu-se necesitatea îndeplinirii următoarelor condiții: existența unui contract valabil încheiat, neexecutarea obligațiilor de către parte, neexecutarea să fie nejustificată și să existe un prejudiciu.
În ceea ce privește prima condiție, instanța a conchis că, în prezenta cauză, existența între părți a unui raport juridic contractual reiese din contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință nr._/30.11.2007 (filele 3-5), care a fost semnat de către pârât.
Relativ la a doua și a treia condiție, instanța a reținut că obligația pârâtului de a achita o sumă de bani este o obligație de rezultat, iar, în materia răspunderii civile contractuale, neexecutarea de către debitor a obligațiilor de a da și de a face, precum și culpa acestuia se prezumă, până la proba contrară. D. fiind că pârâtul nu a contestat susținerile petenților, prin depunerea unei întâmpinări, nu a dovedit că și-ar fi executat obligațiile izvorâte din contract sau că există o cauză exoneratoare de răspundere, instanța consideră că cele două cerințe sunt întrunite.
În privința celei de-a patra condiții, instanța a observat că, prin neexecutarea de către pârât a obligației de plată a chiriei restante, petenții au suferit un prejudiciu cert.
În ceea ce privește cuantumul chiriei restante, conform contractului de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință nr._/30.11.2007 (fila 3), chiria lunară este de 0,6 lei, iar cuantumul chiriei se poate modifica prin acordul părților, orice modificare a acestuia comunicându-i-se în scris chiriașului cu 60 de zile înainte de termenul scadent de plată.
Deși în situația solduri la rol (filele 11-13) și în extrasul de pe contul fiscal al debitorului (filele 33-37) apare o chirie lunară în cuantum de 18,29 lei, 18,87 lei, 19,8 lei, 20,12 lei, instanța a subliniat că înscrisurile menționate emană exclusiv de la reclamanți, iar aceștia din urmă nu au făcut dovada modificării cuantumului chiriei cu respectarea condițiilor contractuale, respectiv prin acordul părților și cu notificarea prealabilă a pârâtului.
În consecință, de vreme ce pârâtului îi este opozabil cuantumul chiriei astfel cum acesta a fost convenit prin contractul de închiriere (0,6 lei), instanța a admis în parte capătul de cerere având ca obiect chiria scadentă în perioada 10.08._14 și va obliga pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 21,6 lei, reprezentând chiria scadentă în perioada 10.08._14 (0,6 lei x 36 luni).
III. În privința penalităților de întârziere, creditorul poate cere atât executarea în natură a obligației principale, cât și penalități, dacă penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la timp sau în locul stabilit.
În acest sens, instanța a amintit că părțile au inserat în contract o clauză penală, în temeiul căreia proprietarul este îndrituit să perceapă o penalitate de 0,5% asupra sumei datorate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante (fila 3).
Totodată, instanța a arătat că daunele-interese moratorii se datorează din ziua cererii de chemare în judecată, cu excepția cazului în care pârâtul a fost pus în întârziere anterior [art. 1088 C.civ. 1864], iar notificarea emisă de către Primăria Mun. Orșova (fila 8) nu atrage punerea în întârziere a pârâtului, de vreme ce nu a fost realizată prin intermediul unui executor judecătoresc (art. 1079 C.civ. 1864).
Luând în considerare împrejurarea că pârâtul nu este de drept în întârziere, iar reclamanții nu au dovedit că acesta ar fi fost pus în întârziere anterior introducerii cererii, solicitând obligarea pârâtului numai la plata penalităților de întârziere calculate până la data de 24.07.2014, nu și ulterior, instanța, față de cuprinsul art. 22 alin. (6) C.proc.civ., conform căruia judecătorul nu poate depăși limitele învestirii, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere.
Cât privește cheltuielile de judecată, instanța, în temeiul art. 453 alin. (1) C.proc.civ. și față de principiul disponibilității acțiunii civile enunțat de art. 9 C.proc.civ., a luat act de faptul că părțile nu le-au solicitat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că sentința pronunțată încalcă prevederile legale incidente în cauză.
Instanța de fond în mod greșit a interpretat faptul că nu se poate calcula o altă chirie pârâtului, stabilind ea însuși cuantumul chiriei, întrucât după cum rezultă din actul adițional depus la dosarul cauzei încheiat în anul 2009, părțile contractante și-au însușit noua contravaloare a chiriei.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, în mod greșit au fost respinse de la plată întrucât acestea au fost calculate conform actelor normative în vigoare cât și contractului dintre părți ce a constituit acordul cadru aplicabil între părți.
Pârâtul a fost notificat de nenumărate ori cu privire la plata restanțelor însă nu a plătit sumele datorate, la care s-au aplicat majorări de întârziere.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin contractul de închiriere nr._/30.11.2007 încheiat între pârât și autoritatea locală, apelanta din prezenta cauză, a fost închiriată pârâtului suprafața de 10,53 m.p., cu destinație de locuință compusă din una cameră și deși pârâtul și-a asumat obligația de a achita chiria aferentă acestea nu și-a îndeplinit obligația.
În ceea ce privește cuantumul chiriei lunare tribunalul constată că la data de 30.01.2009 a fost încheiat actul adițional la contractul de închiriere, f.5, însușit de pârât sub semnătură prin care la pct.I a fost modificat Cap.I din contract în sensul că s-a stabilit o chirie lunară de 37 lei.
Față de acestea constatând că părțile au stabilit prin convenția încheiată cuantumul chiriei lunare și că instanța de fond în mod greșit a stabilit un alt nivel al chiriei, tribunalul apreciază că primul motiv de apel este întemeiat.
Asupra motivului nr.2 .
Este evident că în cazul în care o debitorul nu-și execută obligația asumată cocontractantul său este în drept să obțină acoperirea prejudiciului suferit urmare neexecutării însă, în reglementarea art.1088 C.civ. de la 1864, aplicabil în cauză conform pricipiului tempus regit actum, pentru obținerea de penalități, echivalentul prejudiciului suferit, este necesară punerea în întârziere în formele arătate de legiuitor adică, notificare prin executor judecătoresc sau cerere de chemare în judecată, afară de cazul în care părțile au stabilit că debitorul este în întârziere fără îndeplinirea unei alte formalități.
În cauză în condițiile în care din cuprinsul contractului încheiat nu rezultă că părțile au stabilit ca debitorul să fie în întârziere fără îndeplinirea unei alte formalități tribunalul apreciază că în mod legal și temeinic prima instanță a făcut aplicarea art.1088 C.civ. de la 1864 și a respins petitul privind penalitățile de întârziere astfel că acest motiv de apel nu este fondat.
Pentru aceste motive apreciind că primul motiv este întemeiat în temei art.480 alin.2 va fi admis, schimbată parțial sentința apelată în sensul că va fi obligat pârâtul către reclamanta apelantă la plata sumei de 1287,46 lei reprezentând chirie scadentă pe perioada 10.08._14 în loc de 21,6 lei, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanții-reclamanți U. Administrativ Teritorială Orșova cu sediul în Mun. Orșova, Bld. 1 Decembrie 1918 nr. 20, Jud. M., C. L. Orșova cu sediul în Mun. Orșova, Bld. 1 Decembrie 1918 nr. 20, Jud. M. împotriva sentinței civile nr.690/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în contradictoriu cu intimatul-pârât R. I. C.N.P._, domiciliat în Mun. Orșova, . nr. 7, ., având ca obiect reziliere contract.
Schimbă parțial sentința în sensul că:
Obligă pârâtul către reclamant la plata sumei de 1287,46 lei reprezentând chirie scadentă pe perioada 10.08._14 în loc de 21,6 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2015.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.18.05.2015
tehnoredactat M.B., Ex.5/5 pag.
jud.fond B. R.
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 59/2015. Tribunalul... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
