Acţiune în constatare. Sentința nr. 165/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 165/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 940/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 940/R
Ședința publică de la 19 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător V. R.
Judecător C. P.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul-reclamant P. V. I. împotriva sentinței civile nr.165/19.04.2013 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimații-pârâți U. A. T. I. prin primar S. I., C. C., G. T., T. E., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant și avocat T. L., pentru intimata-pârâtă T. E., lipsă fiind intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, recurentul-reclamant arată că are apărător angajat, avocat T. F., însă acesta este în imposibilitate de a se prezenta la acest termen de judecată.
Avocat T. L., pentru intimata-pârâtă T. E., depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanța de plată a onorariului de avocat, adresa nr.200/05.09.2013 emisă de Primăria I. din care rezultă că reclamantul nu are autorizație de construire pentru gard și concluzii scrise.
Având în vedere că, avocat T. F. nu a depus la dosar împuternicirea avocațială pentru a face dovada că este apărătorul ales al reclamantului și nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, instanța constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului conform motivelor invocate. La interpelarea instanței, precizează că mai are încă patru frați.
Avocat T. L., pentru intimata-pârâtă T. E., solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 12.11.2012 sub nr._, reclamantul P. V. I. a chemat în judecată pe pârâții U. A. T. I. – prin primar S. I., C. C., G. T. și T. E., solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că este proprietarul unui teren în suprafață de cca 1906 mp, din care: 482 mp - intravilan curți construcții, 933 mp intravilan arabil și 491 mp - extravilan arabil, situat în satul C. Vârf, ., în punctul numit „ La pod”, cu vecinii: răsărit – pârâul Coșuștea, apus – drum sătesc, Nord – C. C. și G. T., sud - T. E. și a unui grajd ce se află situat pe acesta, în suprafață de 38,49 mp, construit în anul 1990, din piatră, lemn și acoperit cu plăci de azbociment.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că terenul a aparținut autorului reclamantului, P. V., care l-a stăpânit din anul 1950, iar după decesul său, posesia a preluat-o reclamantul înscriind terenul și la poziția sa de rol.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1847 și urm. cod civil și art. 111 C.p.c și decizia nr. VI din 26.01.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
P. întâmpinare, pârâtul C. Ghe. C. a solicitat respingerea acțiunii reclamantului susținând că acesta nu deține în proprietate terenul situat în punctul „ La pod”, de-a lungul timpului, fiind muncit de soacra reclamantului, care este decedată iar ulterior l-au muncit mai multe persoane.
Pe teren nu a existat nici o construcție, până în anul 2012 când reclamantul a construit din blană un adăpost pentru animale și fiindcă a fost edificat ilegal, Primăria I. l-a somat să-l demoleze.
Ulterior, fiind interogat, același pârât a recunoscut că este vecin cu reclamantul în pct. numit „La pod” pe partea de nord a terenului, însă nu știe dacă reclamantul folosește terenul de peste 30 de ani.
De asemenea, și pârâtul G. T. a fost interogat (f.28) recunoscând că este vecin cu reclamantul în pct. „La pod”, că acesta folosește terenul de peste 30 de ani, terenurile lor fiind delimitate cu semne vizibile de hotar.
Pârâta T. E. nu a depus întâmpinare, nu s-a prezentat la interogatoriu însă, în apărare a depus la dosar adeverința nr.972/15.04.2013 și certificatul de atestare fiscală nr. 945/10.04.2013 eliberate de Primăria I. și cu ocazia dezbaterilor asupra cauzei a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că acțiunea în uzucapiune se introduce împotriva proprietarului neposesor, ceea ce pârâta nu poate fi.
Cu privire la excepția invocată, reclamantul, prin apărătorul său, a invocat dispozițiile Deciziei nr. VI/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Baia de A. a pronunțat s.c.nr.165/19.04.2013 prin care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei T. E.; a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul P. V. I., în contradictoriu cu pârâții U. A. T. I., prin primar S. I., C. C., G. T. și T. E.; în baza art.274 alin.1 C.. a obligat reclamantul P. V I. să plătească pârâtei T. E. cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei și a respins cererea formulată de pârâtul C. C. privind obligarea reclamantului P. V I. la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta T. E., pe care instanța a examinat-o cu prioritate conform art.137 c.pr.civ., s-a reținut că este neîntemeiată, legitimarea procesuală pasivă a acesteia existând din perspectiva eventualelor pretenții pe care le-ar putea ridica cu privire la limitele din partea de sud a proprietății sale învecinată cu terenul reclamantului.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut că, potrivit susținerilor reclamantului, terenul pentru care cere constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune provine de la autorul P. V. a cărui avere succesorală nu a fost partajată.
Potrivit disp. art. 1853 alin l. c.civ.” actele ce exercităm sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., sau asupra unui lucru comun, în puterea destinației legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar”.
P. urmare, actele pe care le exercită un moștenitor asupra bunului indiviz, nu reprezintă o posesie, care să întrunească toate cerințele disp. art. 1847 c.civ. (continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar).
Concluzionând, instanța a reținut că terenul din pct. „La pod” pentru care reclamantul solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune face parte din masa succesorală a autorului său, eventualele pretenții privind exercitarea unei posesii utile de către reclamant, care să conducă la dobândirea dreptului de proprietate nu pot fi analizate decât în cadrul unui partaj succesoral, în contradictoriu cu ceilalți moștenitori.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 c.pr.civ., reclamantul a fost obligat către pârâta T. E. la 600 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva s.c.nr.165/19.04.2013, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Instanța a motivat respingerea acțiunii pe considerentul că nu s-a realizat partajul cu frații săi de pe urma autorului P. V. și nu P. V. cum în mod eronat s-a reținut.
Susține recurentul că terenul i-a fost predat lui de către autor, zona respectivă nu a fost cooperativizată și l-a folosit peste 30 de ani, frații săi neavând nici un fel de pretenții la acesta.
Din certificatul de sarcini nr._/2013, reiese că aceste imobile teren și construcție se află în proprietatea sa, nu sunt grevate de sarcini, martorii și vecinii considerându-l proprietar.
Intimatul pârât C. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că reclamantul încearcă să inducă în eroare instanța de judecată deoarece grajdul de pe terenul în cauză a fost edificat în anul 2012 nu cum spune reclamantul că în anul 1990, iar terenul a fost muncit de mai multe persoane rude cu reclamantul ci nu exclusiv de către acesta.
Examinând sentința recurată în raport de motivele de recurs cât și din oficiu, conform art.304 ind.1 c.pr.civ., tribunalul constată că recursul este neîntemeiat din considerentele ce urmează.
Uzucapiunea, ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate, reprezintă prescripția prin care se dobândește dreptul real prin efectul posedării lucrului un timp determinat, astfel încât starea de fapt se transformă în stare de drept.
Uzucapiunea apare ca o sancțiune împotriva vechiului proprietar care dă dovadă de lipsă de diligență în posedarea bunului său astfel că, în cazul invocării acesteia, trebuie stabilit cui a aparținut anterior bunul astfel încât reclamantul să justifice și legitimarea procesuală pasivă a persoanelor chemate în judecată.
În speță, reclamantul menționează că terenul și grajdul pentru care solicită ca instanța să constate dreptul lui de proprietate provine de la autorul său, care l-a stăpânit din anul 1950 și până la deces (anul 1987 după cum rezultă din certificatul de deces nr.51/1987), apoi de recurent fiindu-i dat de zestre.
Dată fiind starea de indiviziune în care se află moștenitorii autorului P. V. – decedat la 14 mai 1987, aceștia stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alții cât timp se găsesc în această stare iar posesia lor având un caracter echivoc, nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, în contradictoriu cu terțe persoane.
P. excepție însă, stăpânirea de către unul dintre moștenitori a unui bun succesoral poate duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, dacă a intervenit o manifestare exterioară din partea lui, care să demonstreze că a înțeles să transforme posesia din comună, în exclusivă, prin intervenirea în fapt a posesiei.
Față de aceste considerente, în mod corect instanța de fond a reținut că, acțiunea promovată de reclamant față de pârâți este neîntemeiată întrucât modalitatea de exercitare a posesiei reclamantului poate fi analizată numai în cadrul unui proces de partaj între toți moștenitorii autorului său.
În considerarea celor mai sus expuse, în temeiul art.312 c.pr.civ., tribunalul va pronunța o decizie prin care va respinge recursul ca neîntemeiat.
În temeiul art.274 c.pr.civ., recurentul va fi obligat la cheltuieli de judecată către intimata T. E. constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant P. V. I. împotriva sentinței civile nr.165/19.04.2013 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimații-pârâți U. A. T. I. prin primar S. I., C. C., G. T., T. E., având ca obiect acțiune în constatare.
Obligă recurentul către intimata T. E. la 500 lei cheltuieli de judecată reduse în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Septembrie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, V. R. | Judecător, C. P. |
Grefier, M. B. |
Red.CVP
Dact.CNB
Ex.2/17.10.2013.
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 285/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1967/2013. Tribunalul... → |
|---|
