Contestaţie la executare. Sentința nr. 285/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 285/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 912/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 912/R
Ședința publică de la 16 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător C. Z.
Judecător L. B.
Grefier D. D.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta-contestatoare R. - S.. D. T. S. împotriva sentinței civile nr. 2850 din 13.06.2013, pronunțată de Judecătoria D. T. S., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,s-a luat act că dezbaterile asupra recursului au fost consemnate în încheierea din data de 09 septembrie 2013, ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei D. T. S. sub nr._ la data de 12.04.2013, contestatoarea R. S.. D. T. S. în contradictoriu cu intimata . a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună anularea formelor de executare silită.
În fapt, contestatoarea a precizat că prin Sentința nr. 317/21.11.2012, pronunțata de Tribunalul M. in dosarul nr._, R.A.A.N., prin Sucursala Romag-Prod a fost obligata sa achite creditoarei ., in termen de 20 de zile de la comunicare, suma totala de 580.192,97 lei.
Datorita dificultăților economice notorii cu care se confrunta, R.A.A.N. nu a putut efectua plata sumei datorate, motiv pentru care societatea creditoare a înaintat spre executare sentința mai - sus amintita.
Debitoarea a considerat nelegal actul execuțional reprezentat de « Somația Imobiliara» având in vedere dispozițiile art. 496 din Codul de procedura civila in vigoare la data formulării cererii de executare silita, potrivit căruia, anterior emiterii somației imobiliare, executorul judecătoresc avea obligația sa identifice imobilul urmărit la locul unde acesta se află si să încheie in acest sens un proces-verbal de situație.
De asemenea, a arătat că potrivit art. 497 alin. (1) Cod pr. civ., după întocmirea procesului-verbal de situație, executorul va emite somația imobiliara.
A considerat că executorul a procedat direct la comunicarea somației imobiliare, fără să parcurgă etapa preliminară a identificării imobilului materializata prin încheierea procesului-verbal de situație.
A susținut că, raportat la imobilul ce face obiectul executării silite, situat in Dr. Tr. S., .. 1, compus din teren in suprafața de 43.814 mp suprafața măsurata pe care se afla amplasate următoarele construcții: clădire administrativa in suprafața de 1395 mp, cos canal fum 96 mp, gospodărie păcura 56 mp, in total suprafața construita 1.543 mp, inscris in CF nr._, nr. Cadastral 7369 a localității D. T. S., identificat in procesul-verbal de situație nr. 8/22.03.2013, acțiunea de executare demarata de B. D. Alfred, la cererea creditorului S.C. TPU D. S.A. este nelegală, având în vedere prevederile art. 13 din Hotărârea nr. 365 din 2 iulie 1998, act normativ in baza căruia a fost înființata Regia Autonoma pentru Activități Nucleare prevede ca aceasta se organizează ca regie naționala de interes strategic, cu specific deosebit și ale art. 2 din Hotărârea nr. 365/1998, potrivit cărora capitalul social al R.A.A.N. este deținut in întregime de statul roman, reprezentat de Ministerul Industriei si Comerțului, actualmente Ministerul Economiei.
De asemenea, a învederat că potrivit art. 2 din Legea 15 din 7 august 1990 (actualizata) privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome si societăți comerciale, regiile autonome se organizează si funcționează in ramurile strategice ale economiei naționale, in speța, ramură energetica, iar potrivit art. 2 alin. (3) din aceeași lege, înstrăinarea bunurilor imobile aparținând regiei autonome se face cu aprobarea ministerului de resort, in speța Ministerul Economiei.
Pentru motivele arătate a solicitat admiterea contestația la executare formulată. si, pe cale de consecința, anularea actului execuțional reprezentat de «Somația imobiliara», emis de B. Alfred D. in Dosarul de executare nr. 8/E/2013, ca fiind întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale in vigoare.
Prin sentința civilă 2850/13.05.2013 2013 pronunțată de Judecătoria D. T. S. în dosar nr._ a fost respinsă contestația la executare
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 317/21.11.2012, pronunțata de Tribunalul M. în dosarul nr._, R.A.A.N., Sucursala Romag Prod, a fost obligata sa achite creditoarei S.C. A. S.A., in termen de 20 de zile de la comunicare, suma totala de 579.153,67 lei.
Întrucât obligația nu a fost executată de bună voie, la data de 19.12.2012, creditoarea s-a adresat cu cerere de executare B. C. G., fiind întocmit dosarul execuțional nr. 608/E/2012.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 21.12.2012 dată de Judecătoria D. TR. S. în dosarul nr._/225/202 a fost încuviințată executarea silită a sentinței nr. 317/21.11.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, ce constituie titlu executoriu.
Potrivit art. 497 alin. 1 și 2 cod procedură civilă după întocmirea procesului-verbal de situație executorul va soma pe debitor că, dacă nu va plăti, se va trece la vânzarea imobilelor cuprinse în acest proces-verbal. Somația de plată ce va fi comunicată debitorului va cuprinde pe lângă cele arătate de art. 387 și datele de identificare a imobilului cuprinse în procesul-verbal de situație, precum și mențiunea că s-a luat măsura înscrierii în cartea funciară. Executorul va lua măsuri ca somația prevăzută la alin. 1 să fie înscrisă în cartea funciară.
De asemenea, potrivit art. 496 cod procedură civilă în vederea identificării imobilului urmărit, executorul judecătoresc se va deplasa la locul unde este situat acesta și va încheia un proces-verbal de situație. Procesul-verbal va cuprinde, pe lângă datele prevăzute la art. 504 alin. 1 pct. 1 - 3, 5, 6 și 14 (denumirea și sediul organului de executare, numărul dosarului de executare, numele și calitatea executorului, titlul executoriu în temeiul căruia se face urmărirea imobiliară, identificarea imobilului și descrierea lui sumară, semnătura și ștampila executorului judecătoresc) și descrierea cât mai amănunțită a imobilului urmărit.
În speță din verificarea actelor execuționale reiese că la data de 29.03.2013 a fost emisă somația imobiliară după ce în prealabil, la aceeași dată – ora 9,00 - a fost încheiat procesul verbal prevăzut de art. 496 cod procedură civilă, proces verbal care conține toate mențiunile obligatorii.
Ca urmare, este neîntemeiată susținerea contestatoarei privind lipsa procesului verbal de situație.
În ceea ce privește cea de-a doua susținere a contestatoarei privind imposibilitatea urmăririi silite a bunurilor sale întrucât capitalul social al R.A.A.N. este deținut in întregime de statul roman, reprezentat de Ministerul Industriei si Comerțului, actualmente Ministerul Economiei, instanța reține că potrivit art. 14 din HG 365/1998 bunurile proprietate publică a statului, aflate în patrimoniul Regiei Autonome de Electricitate "Renel", se atribuie, în condițiile legii, Companiei Naționale de Electricitate - S.A., Societății Naționale "Nuclearelectrica" - S.A. și Regiei Autonome pentru Activități Nucleare și nu se includ în capitalul social al societăților comerciale, iar în cazul regiei autonome intră în patrimoniul acesteia, ele urmând regimul juridic prevăzut la art. 135 alin. (3)-(5) din Constituție, iar repartizarea acestora este prevăzută în anexa nr. 4 la hotărâre.
În anexa nr 4 la HG 365/1998 este cuprinsă lista bunurilor proprietate publică aflate în administrarea Regiei Autonome de Electricitate "Renel", atribuite entităților nou-înființate, acestea fiind Liniile electrice aeriene cu tensiuni de 220, 400 și 750 kV, aparținând Regiei Autonome de Electricitate "Renel", Stații de transformare cu tensiuni de 220, 400 și 750 kV și amenajările hidroelectrice – Baraje.
Ca urmare, clădirea pentru care a fost emisă somația imobiliară nu se încadrează în bunurile prev. de art. 14 din HG 365/1998, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 135 alin. 3-5 din Constituție.
De asemenea susținerea potrivit căreia bunurile regiei nu pot fi înstrăinate decât cu aprobarea ministerului de resort nu are fundament întrucât potrivit art. 5 alin. 3 din Legea 15/1990 prevede că înstrăinarea bunurilor imobile aparținând regiei autonome sau încheierea de tranzacții în litigii cu o valoare de peste 1.000 de lei se face cu aprobarea ministerului de resort.
Astfel articolul invocat are în vedere înstrăinarea bunului – ceea ce presupune acordul proprietarului și nu ipoteza vânzării la licitație publică, întrucât actul de adjudecare are într-adevăr același efect ca și încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, singura diferență fiind că în cazul special al vânzării la licitație publică voința proprietarului vânzător este suplinită prin intermediul executării silite.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a declarat recurs contestatoare R. - S.. D. T. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că din HG nr.365/1998 privind înființarea Companiei Naționale de Electricitate SA, a Societății Nucleare Electrica SA și a Regiei Autonome pentru Activități Nucleare prin reorganizarea Regiei Autonome de Electricitate Renel, rezultă că potrivit art.13, Regia Autonomă pentru Activități Nucleare se organizează ca regie națională de interes strategic,cu specific deosebit și are în componență sucursale de producere a apei grele,de producere a energiei electrice și termice, de inginerie tehnologică pentru obiective nucleare și de cercetări nucleare prevăzute în anexa nr.2.3 la prezenta hotărâre.
A menționat că bunurile cu privire la care s-a emis somația imobiliară din data de 29.03.2013 sunt bunuri proprietate privată a Regiei Autonome pentru Activități Nucleare, așa cum reiese din extrasul de carte funciară., că asupra bunurilor proprii din patrimoniul său, regia autonomă folosește și dispune în condițiile legii de aceste bunuri, altele decât bunurile publice pentru realizarea obiectului său de activitate, astfel că posesia, folosința și dispoziția asupra acestor bunuri sunt supuse unei afectațiuni speciale, respectiv realizarea scopului pentru care a fost constituită regia autonomă, ca regie națională de interes strategic, cu specific deosebit.
A precizat că dispozițiile legii speciale prevăd că înstrăinarea bunurilor imobile aparținând regiei autonome sau încheierea de tranzacții în litigii cu o valoare de 1000 lei se face cu aprobarea ministerului de resort, iar vânzarea la licitație publică a imobilelor aparținând regiei autonome este de natură să conducă implicit la imposibilitatea îndeplinirii rolului strategic și de importanță națională pentru care regia autonomă în cauză a fost creată.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul anulării actului execuțional reprezentat de somația imobiliară.
Analizând recursul formulat instanța reține că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
În mod corect a reținut prima instanță că bunul supus executării silite nu se încadrează în bunurile prev. de art. 14 din HG 365/1998, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 135 alin. 3-5 din Constituție. Astfel, acest imobil nu este cuprins pe lista bunurilor proprietate publică aflate în administrarea contestatoarei. Faptul că regia dispune de bunurile din patrimoniul său în condițiile legii și în vederea realizării scopului pentru care a fost constituită nu conduce la concluzia că aceste bunuri nu pot fi urmărite silit atunci când regia are calitatea de debitoare. Prevederile legale invocate au în vedere situația în care chiar regia dispune de bunurile sale, iar nu situația executării silite.
De asemenea, referitor la aprobarea ministerului de resort pentru tranzacțiile cu valoare de peste 1000 lei, conform disp. art. 5 alin. 3 din Legea 15/1990, în mod corect a reținut prima instanță că articolul invocat are în vedere înstrăinarea bunului – ceea ce presupune acordul proprietarului și nu ipoteza vânzării la licitație publică, întrucât actul de adjudecare are într-adevăr același efect ca și încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, singura diferență fiind că în cazul special al vânzării la licitație publică voința proprietarului vânzător este suplinită prin intermediul executării silite. Această obligație nu poate fi impusă creditorului în cadrul executării silite, aceasta ar constitui un impediment în realizarea creanței sale, ci doar regiei atunci când încheie astfel de tranzacții.
În consecință, față de considerentele expuse, instanța va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-contestatoare R. - S.. D. T. S. împotriva sentinței civile nr. 2850 din 13.06.2013, pronunțată de Judecătoria D. T. S., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2013
Președinte, F. M. | Judecător, C. Z. | Judecător, L. B. |
Grefier, D. D. |
C.Z./D.D. 2 ex
Cod operator 2626
25.09.2013
| ← Evacuare. Decizia nr. 749/2012. Tribunalul MEHEDINŢI | Acţiune în constatare. Sentința nr. 165/2013. Tribunalul... → |
|---|
