Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 209/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 209/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 381/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 381/A
Ședința publică de la 28 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător L. B.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta-pârâtă A. M. împotriva sentinței civile nr.209/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. M. și intimatele-pârâte D. C., Administrația F. pentru M. București, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care, instanța potrivit dispozițiilor art.394 cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 16.09.2014 sub nr._, reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru M., în procedura prevăzută de art. 1.025 c.p.civ, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat că a avut calitatea de reclamant în dosarul nr._ al Tribunalului M. având ca obiect pretenții, în acest dosar fiind pronunțată sentința civilă nr. 2078/06.06.2014, prin care s-a admis acțiunea formulată, pârâte fiind A. M., D. C., AFM București.
Fiind admisă acțiunea, pârâtele au căzut în pretenții, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, și-a rezervat dreptul de a le solicita pe cale separată.
Cu ocazia judecării procesului a achitat suma de 1.000 lei reprezentând onorariu avocat, astfel încât se impune ca pârâtele să fie obligate să plătească aceste cheltuieli.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 453 c.p.civ. și art. 1025 și următoarele Cod de procedură civilă.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 2078/06.06.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, chitanța privind plata onorariului de avocat.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei.
Pârâților le-a fost comunicat formularul de răspuns ( anexa 3 din Ordin Nr. 359/C din 29 ianuarie 2013 pentru aprobarea formularelor utilizate în procedura cu privire la cererile de valoare redusă) și un exemplar formular de cerere și înscrisuri depuse de reclamant, cu mențiunea ca în termen de 30 de zile de la comunicarea actelor să depună sau să trimită formularul de răspuns completat corespunzător, precum și copii de pe înscrisurile de care înțeleg să se folosească, cu mențiunea că pot să răspundă prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, conform art. 1.029 alin. 4 c.p.civ.
La data de 15.10.2014 pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant.
A arătat că sentința civilă nr. 2078/06.06.2014, pronunțată în dosarul nr._, nu dovedește calitatea noastră de debitor, de persoana obligată la plata sumei de 1.000 lei din chitanța amintită. Pe de o parte, potrivit art.452 Cod pr. civ. "partea care pretinde cheltuieli de judecata trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor,cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", aspect care ar trebui să se regăsească în conținutul hotărârii sau în încheierile de ședință, prin care instanța a luat act de întinderea acestor cheltuieli. Dispoziția enunțată fiind imperativă. De asemenea, a mai arătat că potrivit sentinței amintite, A. M. a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 251 lei. Cheltuielile de judecată se acorda la cerere, fiind exclusiv dreptul de dispoziție al părții. Deci, reclamanta a solicitat instanței în dosarul nr._ cheltuieli de judecată, instanța acordându-le în cuantumul de 251 lei, neexistând vreo altă mențiune.
Potrivit dispozițiilor Codului de procedura civilă, privind cheltuielile de judecată și acordarea lor, instanța acordă părții care a câștigat procesul, în totalitate sumele reprezentând taxele de timbru și taxele pentru expertize, dovedite ca atare cu acte în original, iar onorariile avocaților, dovedite asemenea, în măsura stabilită de către instanță, instanța având atributul dispoziției cu privire la cuantumul acestora.
In considerarea aceleiași idei, se poate observa motivarea dată soluției, într-o decizie de speță nr.1378/23._, de către Secția Comercială a înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia, în cadrul operației de determinare a cheltuielilor de judecată, instanța va analiza în ce măsura cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul sunt justificate. Astfel, a concluzionat Curtea că: onorariile avocaților se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei ( în speța noastră în cauza inițială) a originalului chitanței sau ordinului de plată reprezentând achitarea onorariului de avocat, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să menționeze numărul contractului de asistență juridică. Menționează Curtea textual că "în raport de actele justificative ale plăților efectuate, instanța va acorda cheltuieli de judecată, iar dispozitivul hotărârii poate fi pus în executare silită privind aceste cheltuieli. Deci, dreptul de creanță al părții căreia i-au fost acordate cheltuielile de judecată este stabilit prin hotărârea instanței, care va constitui înscris justificativ pentru partea care a avansat aceste cheltuieli."
In speță, reclamanta din cererea de valoare redusă, nu a probat cu sentința civilă nr. 2078/06.06.2014 dreptul de creanță pentru suma pretinsă, respectiv 1.000 lei și nici faptul că acea chitanță a fost înaintata instanței ca dovadă a cheltuielilor cu avocatul în proces, ci cu această sentință a probat numai faptul că a solicitat cheltuieli de judecată și a obținut un cuantum de 251 lei.
Mai mult chiar, potrivit sentinței, prestațiile profesionale în cauză s-au făcut de către alt avocat decât cel care pretinde onorariul prin cererea de față.
În drept a invocat disp. art. 205 c.p.civ.
La data de 26.11.2014 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
A arătat că în ceea ce privește cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat, și-a rezervat dreptul de a le solicita pe cale separată. De asemenea, a arătat că cererea formulată îndeplinește condițiile cerute de procedura ordonanței de plată.
Cum pârâtele sunt părți care au căzut în pretenții, reclamantul are dreptul la recuperarea tuturor cheltuielilor efective pe care le-a suportat în dosarul nr._ al Tribunalului M., faptul că pârâtele sunt terți față de contractul de asistență juridică neavând nici o relevanță și neputând să atragă exonerarea pârâtelor de la plata cheltuielilor de judecată.
În caz contrar, reclamanta ar fi fost în imposibilitatea de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu apreciat ca exagerat de către pârâtă.
Potrivit art. 453 alin. 1 c.p.civ. fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată în constituie culpa procesuală a părții care a pierdut procesul. Or, atât timp pârâtele s-au aflat în culpă procesuală, reclamanta a apreciat că acestea datorează cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, în temeiul art. 258 alin. 1 rap. la art. 255 alin. 1 c.p.civ. și art. 1.021 c.p.civ., instanța a încuviințat și administrat pentru reclamant proba cu înscrisurile de la dosar.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.209/21.01.2015 Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a admis acțiunea, pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată, reclamanta C. M., a solicitat, în procedura prevăzută de art. 1.025 c.p.civ, obligarea pârâtelor Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru M. la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, efectuat în dosarul nr._ al Tribunalului M.. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Față de soluția pronunțată în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului M., partea ce a căzut în pretenții putea fi obligată la cheltuieli de judecată atât în baza unei cereri accesorii, cât și pe calea unei acțiuni separate.
În cursul litigiului menționat, reclamantul din prezenta cauză a fost reprezentat de apărător ales, respectiv avocat D. D..
Conform art. 453 Cod Procedură Civilă "partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea părții care a câștigat, la plata cheltuielilor de judecată".
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”, fapta acesteia generând răspunderea civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, respectiv de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.
Natura juridică a cheltuielilor de judecată fiind aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, acestea vor reprezenta contravaloarea prejudiciului material determinat de pierderea efectiv suferită, respectiv sumele efectiv cheltuite în susținerea procesului ori pentru apărare.
Pe cale de consecință, cererea reclamantului a fost analizată raportat la dispozițiile art.1357 cod civil privind răspunderea civilă delictuală.
Fapta ilicită și vinovăția constând în culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții rezultă din dispozitivul sentinței civile nr. 2078/06.06.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, prin care s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul din prezenta cauză.
În ceea ce privește prejudiciul, este reprezentat de cheltuielile efectuate de parte în procesul inițial constând în onorariul de avocat în cuantum de 1000 lei achitat la data de 06.06.2014 (fila 6).
Raportat la cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat, instanța a reținut că acestea nu au fost solicitate în dosarul nr._, instanța pronunțându-se în limitele învestirii pe cererea de chemare în judecată, partea reclamantă precizând că înțelege să solicite pe cale separată aceste cheltuieli.
Față de aceste aspecte, în condițiile în care partea a beneficiat de asistență juridică, iar plata apărătorului a fost efectuată, prejudiciul are caracter cert și este în legătură de cauzalitate cu fapta generatoare de răspundere, reclamantul apelând la asistență specializată și la părerea unui specialist, procedând la achitarea onorariilor de avocat, respectiv expert, ca urmare a necesității valorificării drepturilor sale pe cale judiciară.
Analizând cuantumul sumei solicitate cu titlu de onorariu avocat, raportat la dispozițiile art. 451 alin. (2) Cod Procedură Civilă, acestea nu au caracter disproporționat raportat la obiectul dosarului nr._ .
Pe cale de consecință, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, raportat la dispozițiile art. 451-455 Cod Procedură Civilă, a fost admisă cererea și s-a dispus obligarea pârâtelor la plata către reclamant a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._ .
De asemenea, raportat la dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă, având în vedere că pârâtele au pierdut prezentul proces, fiind în culpă procesuală, a fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta A. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că în conf. cu disp. art. 451c. pr. civ. ,in stanța poate și din oficiu să reducă onorariul avocatului, că instanța de fond nu a analizat temeinic raportul juridic dedus judecății, chitanța depusă la dosar dovedind raportul obligațional între avocat și client, nu și pârât.
A solicitat admiterea apelului și respingerea acțiunii.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că reclamantul are dreptul la recuperarea cheltuielilor efective pe care le-a suportat în dosar nr._ ,de la partea care a căzut în pretenții.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 cod procedură civilă, instanța apreciază că este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 453 c. pr. civ. ,partea care se află în culpă procesuală, va fi obligată, la cererea celui care a câștigat, la plata cheltuielilor de judecată.
În speță, reclamanta a făcut dovada că acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ ,în care s-a pronunțat sentința nr. 2078/2014 de către Tribunalul M., a fost admisă ,astfel că este justificată cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat și pe cale separată, criteriul prevăzut de art. 453 c. civ. ,respectiv culpa procesuală a pârâților, fiind dovedit.
Prima instanță a interpretat și aplicat greșit însă dispozițiile art. 451alin. 2 c. pr. civ. apreciind că raportat la obiectul cauzei, suma de 1000 lei ,percepută ca onorariu de apărătorul reclamantei,nu este disproporționată.
Astfel, se reține că prin acțiunea promovată ,reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii aferentă taxei de poluare, în etapa regularizării nu s-a depus întâmpinare și ,ca atare nici reclamanta nu a formulat răspuns, cauza fiind soluționată la primul termen de judecată .
Prin urmare, criteriile legale pe care prima instanță trebuia să le aibă în vedere ,respectiv complexitatea cauzei și munca desfășurată de avocatul reclamantei, impuneau reducerea cheltuielilor de judecată respective.
Așa fiind, apreciind că sunt întemeiate criticile apelantei sub acest aspect, în conf. cu disp. art. 480 alin. 2 c. pr. civ. ,urmează a admite apelul, a schimba parțial sentința în sensul obligării pârâților la plata sumei de 200 lei, onorariu de avocat în ds. nr._, în loc de 1000 lei. Menține restul dispozițiilor sentinței.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanta-pârâtă A. M. având cod unic de înregistrare_, cu sediul în Dr. Tr. S., ., nr. 1, județul M. împotriva sentinței civile nr.209/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. M. CNP_, domiciliată în Dr. Tr. S., ., județul M. și intimatele-pârâte D. C. cu sediul în C., .. 2, județul D., Administrația F. pentru M. București având cod de înregistrare fiscală_, cu sediul în București, Splai Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Schimbă parțial sentința în sensul că obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 200 lei onorariu avocat din dosar nr._, în loc de 1000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2015.
Președinte, F. M. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. B. |
Redactat M.F/19.06.2015.
tehnoredactat M.B., Ex.5/ pag.
jud.fond G. L.
Cod operator 2626
| ← Revendicare mobiliară. Sentința nr. 212/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
