Pretenţii. Sentința nr. 2684/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2684/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 47/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 47/2015
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător C. P.
Grefier N. C. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta S. Județean de Urgenta Dr. Tr. S. împotriva sentinței civile nr. 2684/17.09.2014 pronunțată de Judecătoria D. T. S. în dosar nr._, intimat fiind C. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa părților precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care, nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. T. S. sub nr._, reclamantul S. Județean de Urgență D. T. S. a chemat în judecată pe pârâtul C. D. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat la plata sumei de 356 lei plus dobânzi și penalități până la data plății efective cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în fapt, la data de 17.02.2010 pârâtul a fost internat în cadrul unității spitalicești, în urma unei agresiuni, beneficiind de îngrijiri medicale in perioada 17.02-19.02.2010, iar în urma acestei internări figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 356 lei.
Potrivit art.313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”
A menționat faptul că, deși paratul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nici o dovadă din care să reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penală sau dacă se afla vreun dosar pe rol in acest sens și ținând seama că termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe - bugetare, completând cu refuzul părții vătămate de a transmite date referitoare la numele persoanei vinovate, a formulat prezenta cerere de chemare în judecată pentru recuperarea sumei datorate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art.19 din C.proc. pen.
Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria D. T. S. a pronunțat s.c.nr.2684/17.09.2014 prin care a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Județean de Urgență D. T. S., în contradictoriu cu pârâtul C. D..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă rezulta că pârâtul C. D. a beneficiat de servicii medicale de urgență în perioada în perioada 17.02-19.02.2010, în urma acestei internări figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 356 lei, pârâtul fiind victima unei agresiuni.
Cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea pârâtului C. D. în perioada sus amintita s-au ridicat la suma de 356 lei, potrivit decontului de cheltuieli întocmit de unitatea medicala (fila 18).
Prin prezenta acțiune reclamanta S. Județean de Urgență D. T. S. solicită obligarea pârâtului C. D., victima a unei agresiuni, la plata cheltuielilor de spitalizare, invocând în drept dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Prevederile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății statuează următoarele: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Din analiza textului de lege mai sus enunțat rezulta ca legiuitorul a stabilit in mod imperativ categoria de persoane căreia ii revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând in cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata, in sensul ca aceasta obligație revine persoanelor care prin faptelor lor au adus daune sănătății altei persoane. Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile in aceasta materie nu prevăd aceasta posibilitate.
În ceea ce privește referirile făcute de reclamantă la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a reținut că textul de lege invocat de aceasta este inoperant împotriva pârâtului, deoarece pârâtul nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006, persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgentelor medico chirurgicale.
Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului.
Totodată, disp. art. 91 din Legea nr. 95/2006 statuează că asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale.
De asemenea, conform prevederilor art. 93 din Legea nr. 95/2006, finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat si din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.
Instanța a apreciat ca neîntemeiate apărările reclamantei în sensul ca pârâtul, în calitate de persoana vătămată, trebuie sa suporte aceste cheltuieli întrucât acesta nu a depus la unitatea medicala dovezi privind numele făptuitorului sau dacă acesta a formulat plângere penala împotriva persoanei vinovate. Sub acest aspect, instanța a reținut nu există nici o dispoziție legală care sa oblige persoana vătămată, în speță pârâtul C. D., să formuleze plângere penala împotriva făptuitorului. De asemenea, nu s-a reținut ca justificată nici apărarea constând în faptul că persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligația prevăzută de lege, astfel încât omisiunea sa îi fie imputabila și să constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul, prin instituirea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, a urmărit consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate.
Având în vedere cele expuse mai sus, raportat la dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările ulterioare, instanța a apreciat ca acțiunea formulată de reclamant nu este întemeiată, motiv pentru care a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant împotriva pârâtului C. D..
Împotriva sentinței civile nr.2684/17.09.2014 pronunțată de Judecătoria D. T. S., în termen legal a declarat apel reclamanta S. Județean de Urgență D. T. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac exercitată, apelantul a susținut că în mod greșit s-a respins acțiunea întrucât pârâtul se face vinovat de faptul că, deși a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nicio dovada din care sa reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penala sau daca se afla vreun dosar pe rol in acest sens. Ținând seama ca termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe bugetare, completat cu refuzul părții vătămate de a transmite date referitoare la numele persoanei vinovate, au fost nevoiți sa intenteze acțiune civila pentru recuperarea sumei datorate. Pârâtul a luat cunoștință de contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, odată cu data externării, când a semnat si un angajament de plata.
In conformitate cu prevederile Codului Fiscal si de Procedura Fiscala, prescripția începe sa curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor, mai precis 1 ianuarie 2011, fiind aplicabil termenul de prescripție de 5 ani, fiind vorba de creanțe bugetare iar acțiunea a fost depusa in termenul legal. Apelanta a arătat că nu se poate invoca lipsa calității procesuale pasive, atâta vreme cat paratul deși înștiințat, nu a binevoit sa depună la secretariatul unității până acum, nicio dovada din care sa reiese numele făptuitorului.
Analizând apelul formulat în limitele criticilor aduse conform art.479 c.pr.civ., tribunalul constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, modificată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Dispozițiile art. 998 - 999 din Codul civil prevăd că orice faptă a omului, săvârșită cu intenție, praeterintenție sau din culpă, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara însă acest temei trebuie avut în vedere la aprecierea răspunderii autorului vătămării și nu al persoanei vătămate.
Nu poate fi primită susținerea apelantei potrivit căreia, din acest text de lege se poate concluziona faptul că pârâtul avea obligația să efectueze demersurile legale pentru a stabili vinovăția agresorului, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, întrucât atunci când legiuitorul stabilește pe cel responsabil de suportarea cheltuielilor rezultate din acordarea serviciilor medicale precizează expres că acesta este persoana care prin fapta ei aduce daune sănătății altei persoane, adică făptuitorul. Interpretarea dată de recurentă nu rezultă din nici un text legal, iar unde legea nu distinge, nici instanța nu o poate face.
Așadar, față de dispozițiile legale menționate, având în vedere că făptuitorul este obligat să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, iar nu persoana vătămată, pârâtul nu poate fi obligat la plata acestora astfel cum în mod corect a reținut prima instanță.
Referirea apelantei la termenul de prescripție, care în cauză apreciază că este de 5 ani ci nu de 3 ani, nu va fi analizată ca motiv de apel întrucât nu a format obiect al cercetării judecătorești în fața primei instanțe.
În consecință, față de cele expuse, în temeiul art.480 c.pr.civ. tribunalul va pronunța o decizie prin care va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul civil declarat de apelanta S. Județean de Urgenta Dr. Tr. S., cu sediul în D. T. S., ., nr. 4, județul M., având Cod fiscal_, împotriva sentinței civile nr. 2684/17.09.2014 pronunțată de Judecătoria D. T. S. în dosar nr._, intimat fiind C. D., CNP_, domiciliat in S., județul M., având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2015.
Președinte, C. Z. | Judecător, C. P. | |
Grefier, N. C. B. |
Red. CVP
Dact. CNB
Ex.4/05 Februarie 2015
Cod operator 2626
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Anulare act. Sentința nr. 364/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
