Pretenţii. Decizia nr. 105/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 105/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 105/A
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței civile nr.889/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimatul-pârât G. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin încheierea de ședință din data de 25.06.2015 judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa părților și că potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 04.01.2016 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru ca în conformitate cu dispozițiile art. 416 și 420 cod procedură civilă să se verifice dacă a intervenit perimarea.
Constatând că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni de la data suspendării, instanța invocă din oficiu excepția perimării cererii de apel și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 06.11.2014 și înregistrată sub nr._, reclamanta S. Județean De Urgență Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu pârâtul G. D., a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 334 lei plus dobânzi și penalități până la data plății efective cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 23.03.2011 pârâtul a fost internat în cadrul unității spitalicești, în urma unei agresiuni, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 23.03.-25.03.2011, iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 394 lei în baza art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A mai arătat că, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art.119 -127 C procedură fiscală.
A precizat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.
Reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 411 C. pr. civ.
A menționat faptul că, deși pârâtul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nici o dovadă din care să reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penală sau dacă se afla vreun dosar pe rol în acest sens și ținând seama că termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe - bugetare, completând cu refuzul părții vătămate de a transmite date referitoare la numele persoanei vinovate, a formulat prezenta cerere de chemare în judecată pentru recuperarea sumei datorate.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie: adresa nr._/16.07.2014, adresa nr. 6076/11.03.2014, adresa nr. 1377/23.01.2013, adresa nr._/11.11.2013, adresa nr._/05.11.2014, angajamentul de plată, foaie observație clinică generală, decont de cheltuieli emise de spitalul Județean M., dispoziție emisă de Consiliul Județean M..
Instanța, având în vedere dispozițiile art.201, alin.1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat pârâtului un exemplar al cererii de chemare în judecată, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică, conform rezoluției președintelui de complet, din data de 25.11.2014.
Pârâtul, deși legal citat nu a depus întâmpinare, iar instanța potrivit disp. art. 208 C. proc. civ, a dispus decăderea acestuia din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, dat fiind faptul că nu le-a formulat prin întâmpinare în termenul legal.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.889/27.02.2015 Judecătoria Dr.Tr.S., a respins acțiunea, pentru următoarele considerente:
Reclamanta S. Județean De Urgență Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu pârâtul G. D., a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat pârâtul la plata sumei de 334 lei plus dobânzi și penalități până la data plății efective cu titlu de despăgubiri civile.
Prevederile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății statuează următoarele: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistență medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Din analiza textului de lege mai sus enunțat rezulta ca legiuitorul a stabilit în mod imperativ categoria de persoane căreia ii revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând în cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistență medicală acordată, în sensul că această obligație revine persoanelor care prin faptelor lor au adus daune sănătății altei persoane. Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile in aceasta materie nu prevăd aceasta posibilitate.
În ceea ce privește referirile făcute de reclamantă la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a constatat că textul de lege invocat de aceasta este inoperant împotriva pârâtului, deoarece pârâtul nu este o persoană care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006, persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgentelor medico chirurgicale.
Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului.
Totodată, dispozițiile art.91 din Legea nr.95/2006 statuează că asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale.
De asemenea, conform prevederilor art. 93 din Legea nr. 95/2006, finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat și din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.
Instanța a apreciat ca nefiind întemeiate apărările reclamantului în sensul ca pârâtul, în calitate de persoana vătămată, trebuie să suporte aceste cheltuieli întrucât acesta nu a depus la unitatea medicală dovezi privind numele făptuitorului sau dacă acesta a formulat plângere penală împotriva persoanei vinovate. Sub acest aspect instanța a amintit că nu există nici o dispoziție legală care să oblige persoana vătămată, să formuleze plângere penală împotriva făptuitorului. De asemenea, nu s-a putut reține nici faptul că persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligație prevăzută de lege, astfel încât omisiunea să îi fie imputabilă și să constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul prin instituirea prevederilor art.313 din Legea nr. 95/2006 a urmărit consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . și nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate. Instanța a apreciat ca fiind absurd a considera că persoana vătămată printr-un fapt propriu să beneficieze de asistență medicală de urgență gratuită, pe când persoana vătămată prin fapta unui terț să fie obligată la plata acestui serviciu. Acest raționament este susținut și de argumentul potrivit căruia în situația în care persoana vătămată ar fi avut calitatea de persoană asigurată, prin aplicarea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-ar realiza o plată nedatorată.
Având în vedere cele expuse mai sus, raportat la dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările ulterioare, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă nu este întemeiată, motiv pentru care a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu pârâtul.
Față de cele expuse, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr.889/27.02.2015 a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate .
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 25.06.2015, cauza a fost suspendată, în baza art. 411 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 04.01.2016, prin referatul întocmit de grefa instanței, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea verificării subzistenței motivului suspendării cauzei, având în vedere că de la data suspendării, 25.06.2015 și până în prezent au trecut mai mult de 6 luni, timp în care dosarul a rămas în nelucrare din culpa părților.
În ședința publică din data de 28.01.2016 a fost invocată, din oficiu excepția perimării cererii de apel.
Analizând excepția perimării cererii de apel, invocată din oficiu, prin prisma actelor de procedură efectuate în cauză, instanța reține următoarele:
Reglementare:
Art.416 C. pr. civ. Cererile supuse perimării
A..1. Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, daca a rămas în nelucrare din vina părții, timp de 6 luni.
A..2 . Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.
Art.420 C.pr.civ. Procedura perimării
A..1. Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate. Judecătorul va cita de urgență părțile și va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea
Față de acestea tribunalul constată că pentru intervenția sancțiunii perimării legea impune existența unei cererii de investire a instanței și rămânerea cauzei în nelucrare timp de 6 luni.
În cauză tribunalul constată că a fost investit cu soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr.889/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, fiind astfel investit cu judecata unei cereri dintre cele enumerate de art. 416 alin.1 C. pr. civ., iar termenul perimării a curs neîntrerupt între momentul suspendării judecării cauzei pentru lipsa nejustificată a părților, respectiv data de 25.06.2015 și momentul repunerii pe rol pentru verificarea condițiilor perimării, data de 28.01.2016.
Prin urmare cum cererea a rămas în nelucrare timp de 6 luni și în tot acest interval de timp nu a fost efectuat nici un act de procedură în vederea reluării judecății, în temei art.416 alin.1 și 2, și art.420 alin.2 C.pr.civ. tribunalul va admite excepția perimării și va constata perimat apelul declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta T. împotriva sentinței civile nr.889/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Constată perimat apelul declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, C.U.I._ cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., nr. 4, județul M., împotriva sentinței civile nr.889/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimatul-pârât G. D. cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., ., având ca obiect pretenții.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2016.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.02.02.2016
tehnoredactat M.B., Ex.4/4 pag.
jud.fond T. A.
Cod operator 2626
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 226/2016. Tribunalul... → |
|---|
