Pretenţii. Decizia nr. 14/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 14/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 14/2016
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător C. Z.
Grefier N. C. B.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin împotriva s.c.nr.916/02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._, intimat pârât fiind N. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa părților, precum și faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._, reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu pârâtul Naegoe D. a solicitat ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de 1372 lei plus dobânzi și penalități până la data plății efective cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în fapt, la data de 17.01.2012, pârâtul N. D. fost internat în cadrul unității spitalicești, în urma unui accident rutier, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 17.01-24.01.2012, iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 1372 lei, în baza art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A menționat că, deși nu intră în sarcina sa de a depune diligentele pentru a afla informații cu privire la numele persoanei vinovate de producerea accidentului rutier/agresiunii, totuși în repetate rânduri a depus înscrisuri către IPJ MH cu privire la aceasta. Mai precis în data de 28._, a emis către IPJ MH o adresă prin care a solicitat date cu privire la numele făptuitorului, care a produs accidentul rutier/., fără a primi niciun răspuns. Adresa s-a repetat câteva luni mai târziu cu nr._/11.11.2013, fără vreun rezultat nici de această dată.
Tergiversarea răspunsului cât și termenul de prescripție care a început să curgă de la data de 1 ianuarie 2012, conform art. 119-121 din Codul de Procedură Fiscală, l-a determinat să intenteze acțiuni civile pentru recuperarea debitului, împotriva debitorului pârâtul, pe care îl are în evidență contabilă. Totodată, așa cum reiese din conținutul Foii de Observație a pârâtului, acesta este victima unei agresiuni. De aici reiese cauza care a determinat prejudicial spitalului, contravaloarea spitalizării nefiind decontată de CJAS, singura informație pe care o deține. Totodată a trimis către pârâtul debitor, parte vătămată în dosar, o adresă de înștiințare cu nr. 6097/12.03.2014, prin care a solicitat lămuriri (cu privire la posibilitatea În care acesta a depus vreo plângere penală, dacă există vreun dosar penal în acest sens, soluția/rezoluția/hotărâre judecătorească definitivă dacă există, dacă au ajuns la o înțelegere pentru soluționare pe cale amiabilă a pricinii, dacă au primit daune morale de la societăți de asigurări, daune în care intra și contravaloarea cheltuielilor de spitalizare și pe care în mod inevitabil, pârâtul este obligat să le returneze unității spitalicești).Debitorul parat deși a primit adresa menționată, a refuzat să se prezinte la unitatea reclamantă. Ca atare a fost nevoit să acționeze pârâtul în judecată, întrucât a refuzat să depună înscrisurile necesare, să dea vreo relație cu privire la persoana care a produs accidentul rutier/., sau să răspundă la înștiințările de plată primate prin poștă din partea instituției reclamante. Astfel refuzul nemotivat al pârâtului l-a determinat să aleagă calea mai puțin amiabilă dar legală, deși conform legii și înscrisurilor doveditoare ar fi trebuit să se îndrepte acțiunile împotriva părților vinovate. În lipsa de informații pe care atât instituțiile abilitate cât și partea vătămată ar fi trebuit să i le ofere, a acționat partea vătămată în instanță.
Astfel, deși în temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma în domeniul sanatatii, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată", s-a îndreptat împotriva pârâtului, singurele date de identificare ale persoanei, pe care le deține până în prezent. Menționează că pârâtul a beneficiat de spitalizare, nefiind decontată de CJAS și nici în regim de urgență medicală gratuită. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale;,se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată". A.. 2 al aceluiași articol prevede că « furnizorii de servicii care acordă asistență medicală prevăzută la alin. 1 realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective ».
Prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 coroborate cu prevederile cu art. 119-123 si 124-127 din Codul de Procedură Fiscală cu privire la curgerea termenului de prescripție de 5 ani, în cazul creanțelor bugetare, a trebuit să aleagă calea instanțelor de judecată, prin acțiune civilă împotriva pârâtului (din lipsă de informații cu privire partea care a produs accidentul rutier/.).
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art. 119-127 cod Procedură Fiscală..
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
Pârâtul N. D. nu a depus întâmpinare.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a pronunțat s.c.nr.916/02.03.2015 prin care a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă rezultă că pârâtul N. D. a beneficiat de servicii medicale de urgenta, fiind internat la Secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgenta Drobeta Turnu Severin în perioada 17.01-24.01.2012, astfel cum rezultă din foaia de observație clinica generala întocmita de unitatea medicală sus amintită (fila 9 și 10), pârâtul fiind victima unui accident rutier.
Cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea pârâtului N. D. în perioada sus amintită s-au ridicat la suma de 1372 lei, potrivit decontului de cheltuieli întocmit de unitatea medicala (fila 11).
Prin prezenta acțiune, reclamanta S. Județean de Urgenta Drobeta Turnu Severin solicita obligarea pârâtului N. D., victima unui accident rutier, la plata sumei de 1372 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, invocând in drept dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Prevederile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății statuează următoarele: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Din analiza textului de lege mai sus enunțat rezulta ca legiuitorul a stabilit in mod imperativ categoria de persoane căreia ii revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând in cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata, in sensul ca aceasta obligație revine persoanelor care prin faptele lor au adus daune sănătății altei persoane. Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile in aceasta materie nu prevăd aceasta posibilitate.
În ceea ce privește referirile făcute de reclamantă la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a constatat că textul de lege invocat de aceasta este inoperant în speță deoarece pârâta nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006, persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai in cazul urgentelor medico chirurgicale.
Instanța a avut in vedere si dispozițiile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora acordarea asistentei medicale publice de urgenta, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului si un drept al cetățeanului.
Potrivit art. 91 din Legea nr. 95/2006 statuează ca asistenta medicala publica de urgenta in faza spitaliceasca este asigurata de spitalele orășenești, municipale, județene si regionale aflate in structura Ministerului Sănătății Publice si/sau a autorităților publice locale.
De asemenea, conform prevederilor art. 93 din Legea nr. 95/2006, finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat si din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.
Apărările reclamantei in sensul ca pârâtul, în calitate de persoana vătămata, trebuie sa suporte aceste cheltuieli întrucât nu a depus la unitatea medicala dovezi privind numele făptuitorului sau dacă a formulat plângere penala împotriva persoanei vinovate, au fost apreciate ca neîntemeiate de către instanță.
Sub acest aspect, instanța a arătat că nu exista nici o dispoziție legală care sa oblige persoana vătămata, in speță fiind vorba de pârâtul N. D., să formuleze plângere penala împotriva făptuitorului. De asemenea, nu se poate retine nici faptul ca persoana vătămata, prin omisiune nu si-a îndeplinit o obligație prevăzută de lege, astfel încât omisiunea să ii fie imputabila si sa constituie temei al răspunderii civile.
Prin instituirea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, legiuitorul a urmărit consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate. Instanța apreciază ca fiind absurd a considera ca persoana vătămată printr-un fapt propriu sa beneficieze de asistenta medicala de urgenta gratuita, pe când persoana vătămata prin fapta unui terț sa fie obligata la plata acestui serviciu. Acest raționament este susținut si de argumentul potrivit căruia in situația in care persoana vătămata ar fi avut calitatea de persoana asigurata, prin aplicarea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-ar realiza o plata nedatorata.
Având în vedere cele expuse mai sus, raportat la dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările ulterioare, instanța a apreciat ca acțiunea formulată de reclamant nu este întemeiată, motiv pentru care a respins cererea de chemare in judecata formulată de reclamantul S. Județean de Urgenta Drobeta Turnu Severin in contradictoriu cu pârâtul N. D..
Împotriva sentinței susmenționate, în termen legal a declarat apel reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Pacientul nu a putut fi interogat la internare cu privire la numele părții vinovate întrucât fie era în stare de urgență, fie nu cunoștea identitatea acesteia.
În data de 31.03.2014 prin adresa nr.7830, apelanta a solicitat pârâtului să comunice rezultatul organelor de anchetă cu privire la datele persoanei vinovate pentru accidentul rutier care a rezultat internarea sa, însă acesta nu a dat lămuriri cu privire la aspectele solicitate.
Apelanta se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândește calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, conform art.313 din Legea 132/2014 privind aprobarea OUG nr.2/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr.95/2006.
Conform art.27 al.1,2,3, Secțiunea 5 din Ordonanța nr.86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală, contribuția de asigurări sociale se cuvine bugetului asigurărilor sociale de stat, fapt ce dovedește că debitul înregistrat în evidența contabilă a Spitalului Județean de Urgență este decontat Casei de Asigurări de Sănătate de către unitatea spitalicească.
În concluzie, a solicitat admiterea apelului și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.
Prin încheierea de ședință din 09 iunie 2015, în baza art. 411 pct.1 alin. 2 c.pr.civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa nejustificată a părților.
Potrivit art. 416 din Codul de procedura civilă raportat la art. 420 c.pr.civ. orice cerere de chemare in judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni, perimarea putându-se constata din oficiu sau la cererea persoanei interesate.
La data de 11.12.2015, cauza a fost repusă pe rol pentru verificarea subzistenței motivului suspendării, fiind acordat termen la 12.01.2016.
Constatând că de la data pronunțării încheierii de suspendare (09 iunie 2015), prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina părților, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, față de dispozițiile legale anterior redate, în temeiul art. 480 C.pr.civ., tribunalul va pronunța o decizie prin care va constata perimat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat apelul civil declarat de apelanta S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, Splai M. V. nr. 4, județul M., Cod fiscal_, împotriva s.c.nr.916/02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._, intimat pârât fiind N. D., cu domiciliul în ., CNP_, având ca obiect pretenții.
Cu recurs, în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2016.
Președinte, C. P. | Judecător, C. Z. | |
Grefier, N. C. B. |
Red. CVP
Dact. CNB
Ex.4/ 19 Ianuarie 2016
Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Sentința nr. 19/2016. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 17/2016. Tribunalul... → |
|---|
