Pretenţii. Decizia nr. 22/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 22/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 22/A
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței civile nr.432/25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul-pârât D. M. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin încheierea de ședință din data de 04.06.2015 judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa părților și că potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 07.12.2015 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru ca în conformitate cu dispozițiile art. 416 și 420 cod procedură civilă să se verifice dacă a intervenit perimarea.
Constatând că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni de la data suspendării, instanța invocă din oficiu excepția perimării cererii de apel și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Vânju M. la data de 08.12.2014, reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DR.TR.S. a chemat în judecată pe pârâtul D. M. D. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 196 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare și a serviciilor medicale, plus dobânzi și penalități până la data plății efective a debitului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut faptul că la data de 23.12.2011 pârâtul a fost internat în secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Dr.Tr.S. pe perioada 23.12._11, în urma unei agresiuni. Contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 196 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent motiv pentru care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata acestei sume, plus dobânzi și penalități până la data plății efective a debitului.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art.19 din C.proc.pen.
A precizat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 17 din Legea nr.146/1997 cu modificările și completările ulterioare.
Reclamantul a depus la dosar adresa nr.6097/12.03.2014, nr._/68/ 24.03.2014, nr.1377/23.01.2013, nr._/11.11.2013, nr._/05.11.2014, angajament de plată, foaie de observație clinică generală, decont de cheltuieli nr._/05.11.2014, dispoziție nr.99/07.05.2014.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, deși potrivit disp.art.201 alin.1 C.proc.civ., avea această obligație.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legală, verosimilă, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.432/25.02.2015, Judecătoria Vânju M. a respins acțiunea formulată, reținând următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut faptul că pârâtul a primit îngrijiri medicale în cadrul Spitalului Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin – Secția Chirurgie generală, fiind internat în perioada 23.12._11.
Reclamantul nu a specificat exact cauza vătămărilor suferite de pârât, afirmând că este vorba de o agresiune.
Reclamantul a invocat în susținerea cererii atât dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006, cât și dispozițiile art. 19 Cod procedură penală.
În ceea ce privește referirile făcute la art.313 din Legea nr.95/2006, instanța a constatat că textul de lege invocat de reclamant este inoperant împotriva pârâtului, deoarece pârâtul nu este o persoană care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Prin cererea formulată de reclamantă, se solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 196 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de serviciile medicale acordate acestuia, plus dobânzi și penalități până la data plății efective a debitului.
Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ,,Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora”.
Prin urmare, în temeiul art.313 din Legea nr.95/2006 nu se poate solicita tragerea la răspundere civilă pentru cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală a victimei agresiunii sau accidentului decât a unei terțe persoanei (alta decât victima) care să fie răspunzătoare de daunele aduse sănătății persoanei spitalizate. În cauza dedusă judecății, prejudiciului încercat de reclamant (cheltuielile de spitalizare) sunt consecința directă a raportului de drept născut în temeiul legii între unitatea spitalicească reclamantă și pârâtă, raport în baza căruia reclamantul a acordat îngrijiri medicale pacientului.
Acest raport de drept are la bază dispozițiile normative prevăzute chiar de legea invocată de reclamantă, respectiv Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Conform art.92 din Legea nr.95/2006 – (1) Acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului. Aceasta va include și misiunile de salvare aeriană și navală. (2) Acordarea asistenței medicale publice de urgență nu poate avea un scop comercial.
Potrivit art. 91 din Legea nr. 95/2006 – (7) Asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale, iar conform art. 93 din Legea nr. 95/2006 – (1) Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, bugetul Ministerului Administrației și Internelor, precum și prin bugetele altor ministere și instituții cu rețea sanitară proprie, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări.
Având în vedere că legea nu face nici un fel de distincție între cazurile în care persoanele victime ale accidentelor sau agresiunilor necesită intervenții medicale de urgență (după cum acestea sunt sau nu asigurate), obligația unității spitalicești de a acorda asistență medicală are la bază un temei legal, atât în situația în care persoana spitalizată este asigurată, cât și în situația în care aceasta nu este spitalizată (urmând ca prejudiciul să fie recuperat de la terțul vinovat de producerea agresiunii sau accidentului, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006).
S-a reținut că la data de la data de 23.12.2011 pârâtul a fost internat în secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Dr.Tr.S. pe perioada 23.12._11, în urma unei agresiuni. Contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 196 lei.
Cum însă reclamanta, nu a făcut dovada dreptului pretins, potrivit disp.art.1357 C.civ. respectiv că între fapta pârâtului și prejudiciu cauzat furnizorului de servicii medicale, există un raport de cauzalitate, instanța a apreciat acțiunea formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată și în consecință a respins-o ca atare.
Împotriva sentinței civile nr.432/25.02.2015 a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Pacientul, victima unei agresiuni, nu poate fi interogat cu privire la numele părții vinovate, dat fiind că acesta este, fie în stare de urgență caz în care actul medical este prioritar, fie declară că nu cunoaște identitatea agresorului.
Pârâtul a fost internat în unitatea spitalicească în data 23.12._11 în urma unei agresiuni, iar în data de 12.03.2014 a primit adresa nr. 6097/12.03.2014 prin care a fost rugat să comunice copie de pe actul emis de organele de cercetare din care să reiasă cine este vinovat de producerea agresiunilor la care a fost supus, acesta necomunicând cele solicitate în vederea recuperării debitului de la persoana căreia i s-a stabilit vinovăția.
În urma internării au fost anunțate organele de poliție care au luat cunoștință că pârâtul a ajuns în unitatea spitalicească în urma unei agresiuni.
A mai arătat reclamantul că în cazul în care pârâtul a încheiat o convenție cu autorul faptei din care să reiasă dacă are vreo pretenție materială sau morală de la acesta, responsabil cu plata cheltuielilor de spitalizare este pârâtul, iar tergiversarea răspunsului acestuia nu face decât să îngreuneze soluționarea procesului civil
A solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, casarea sentinței civile nr.432/25.02.2015 și obligarea pârâtului la plata debitului în valoare de 196 lei.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 04.06.2015, cauza a fost suspendată, în baza art. 411 alin. 1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 07.12.2015, prin referatul întocmit de grefa instanței, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea verificării subzistenței motivului suspendării cauzei, având în vedere că de la data suspendării, 04.06.2015 și până în prezent au trecut mai mult de 6 luni, timp în care dosarul a rămas în nelucrare din culpa părților.
În ședința publică din data de 14.01.2016, instanța de apel a invocat, din oficiu, excepția perimării cererii de apel și a reținut următoarele:
Potrivit art.416 Cod procedură civilă –„ Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, daca a rămas în nelucrare din vina părții, timp de 6 luni. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu, iar conform art. 417 Cod procedură civilă perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Legea statornicește existența cumulativă a două condiții de natură a atrage intervenția sancțiunii perimării și anume, investirea instanței cu o cerere care implică desfășurarea unei activități judiciare și rămânerea cauzei în nelucrare timp de 6 luni.
Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are o natură juridică mixtă care sancționează dezinteresul manifestat de părți în desfășurarea activități judiciare și se întemeiază pe prezumția de abandonare a judecății, dedusă tocmai din lipsa de stăruință a părților în întreținerea activității judiciare.
Constatând că, cererea a rămas în nelucrare timp de 6 luni și că în tot acest interval de timp nu a fost efectuat nici un act de procedură în vederea judecății, că rămânerea în nelucrare se datorează culpei apelantei-reclamante, că termenul de perimare nu a fost întrerupt sau suspendat în condițiile art. 417 si art. 418 Cod procedură civilă și că nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială, instanța apreciază că sunt întrunite toate condițiile pentru a constata intervenită perimarea cererii de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat apelul declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, cu sediul în Dr.Tr.S., ..4, județul M., împotriva sentinței civile nr.432/25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul-pârât D. M. D., domiciliat în ., județul M., având ca obiect pretenții.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2016.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, A. M. M. |
Red. F.M../Tehnored. A.M.M.
4 ex./4 pag/26.01.2016
Jud. fond L. L.
Cod op. 2626
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 29/2016. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 4/2016. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
