Pretenţii. Decizia nr. 80/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 80/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 80/A
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant S. C. Județean de Urgență C., împotriva sentinței civile nr.2779/30.09.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul-pârât G. I. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că apelantul-reclamant a solicitat judecarea în lipsă, după care,a fost reținută cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului,constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 27.04.2015 și înregistrată sub nr._, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. în contradictoriu cu pârâtul G. I. D., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 1372,52 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul G. I. D. fost internat în cadrul unității spitalicești, secția chirurgie BNF în urma unui accident de circulație/agresiune, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 07.08.2012 – 13.08.2012, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 1372,52 lei, suma ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru, prevăzute de art. 1357 și 1358 C.Civil precum și condițiile prevăzute de art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A mai arătat că, având in vedere dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății: "persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit leșii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora " iar, spitalul in calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurări social de sănătate și art. 313 din Legea 95/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze casei de asigurări de sănătate cheltuielile de spitalizare, de la persoanele vinovate.
S., in calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debilul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D..
A menționat faptul că întrucât, în patrimoniul spitalului s-a produs o îmbogățire fără just temei - izvor de obligații recunoscut de doctrină și practica judiciară și reglementat de actualul cod civil român în dispozițiile cuprinse în art. 1345 și potrivit căruia în situația în care patrimoniul persoanei este mărit pe seama patrimoniului altei peroane, fară ca pentru aceasta să existe temei juridic, naște în sarcina celui care își mărește astfel patrimoniul, obligația în limita măririi către cel care și-a diminuat patrimoniul. La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a de identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat/agresat.
Din dispozițiile legale mai sus menționate se poate concluziona faptul ca, paratul/a avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția făptuitorului/autorului accidentului, chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca paratul isi recunoaște culpa prevăzuta de dispozițiile art. 1357 - 1358 C.Civ., constând in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sanatatii sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.
Angajarea răspunderii civile delictuale a autorului fapte presupune întrunirea a patru condiții cumulative: existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului.
A menționat că debitul solicitat reprezintă, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 "prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata" si face parte din categoria "altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat" definit de art.21 din Codul de Procedura Fiscala cu privire atat la conținutul cat si cuantumul creanțelor fiscale .
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1357 și 1358 C.Civil, 112 Cod Procedura Civila si art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, OG 92/2003cu modificările si completările ulterioare.
Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru.
În temeiul art.223 coraborat cu art. 41 1 pct.2 alin2.NCPC a solicitat judecarea în lipsa.
Cererea de chemare în judecată a fost însoțită de copie decont de cheltuieli.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat pârâtului un exemplar al cererii de chemare in judecată și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Cum pârâtul nu a formulat întâmpinare, prin rezoluția din 29.05.2015 instanța a fixat termen de judecată la data de 24.06.2015 și a dispus citarea părților.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă apelului a respins acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean C., în contradictoriu cu pârâtul G. I. D..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către reclamant a rezultat că pârâtul G. I. D. a beneficiat de servicii medicale de urgență în perioada în perioada 07.08.2012 – 13.08.2012, iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 1372,52 lei, pârâtul fiind victima unui accident de circulație.
Cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea pârâtului G. I. D. în perioada sus amintita s-au ridicat la suma de 1372,52 lei, potrivit decontului de cheltuieli întocmit de unitatea medicala (fila 19).
Prin prezenta acțiune reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a solicitat obligarea pârâtului G. I. D., victima a unui accident de circulație, la plata sumei de 1372,52 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, invocând în drept dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Prevederile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății statuează următoarele: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Din analiza textului de lege mai sus enunțat rezulta ca legiuitorul a stabilit in mod imperativ categoria de persoane căreia ii revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând in cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata, in sensul ca aceasta obligație revine persoanelor care prin faptelor lor au adus daune sănătății altei persoane. Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile in aceasta materie nu prevăd aceasta posibilitate.
În ceea ce privește referirile făcute de reclamantă la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a constatat că textul de lege invocat de aceasta este inoperant împotriva pârâtului, deoarece pârâtul nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006, persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgentelor medico chirurgicale.
Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului.
Totodată, potrivit disp. art. 91 din Legea nr. 95/2006 statuează că asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale.
De asemenea, conform prevederilor art. 93 din Legea nr. 95/2006, finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat si din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.
Instanța a apreciat ca nefiind întemeiate apărările reclamantei în sensul ca pârâtul, în calitate de persoana vătămată, trebuie sa suporte aceste cheltuieli întrucât acesta nu a depus la unitatea medicala dovezi privind numele făptuitorului sau dacă acesta a formulat plângere penala împotriva persoanei vinovate. Sub acest aspect instanța a amintit că nu există nici o dispoziție legală care sa oblige persoana vătămată, în speță pârâtul G. I. D., să formuleze plângere penala împotriva făptuitorului. De asemenea, nu s-a putut reține nici faptul căpersoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligația prevăzută de lege, astfel încât omisiunea sa îi fie imputabila și să constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul prin instituirea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 a urmărit consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . și nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate.
Având în vedere cele expuse mai sus, raportat la dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările ulterioare, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamant nu este întemeiată, motiv pentru care a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C. în contradictoriu cu pârâtul G. I. D..
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S. C. Județean de Urgență C.,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că, prin sentința apelată, prima instanță a dispus respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin acțiunea introdusă, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1372,52 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de spitalizare suportate cu acordarea serviciilor medicale pârâtului, internat la S. C. Județean de Urgență C., ca urmare a unui accident de circulație /agresiune.
Având în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivii legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora”, iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debilul reprezentând cheltuielile elective ocazionate de asistenta medicala acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze către Casa de Asigurări de Sănătate cheltuielile de spitalizare, de la persoanele vinovate.
Ținând cont de dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuala a acestora " iar, spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudicial cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din fondul național de asigurări de sănătate.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și obligarea intimatului-pârât la plata sumei de 1372,52 lei, reprezentând c/val. serviciilor medicale.
În procedura prealabilă intimatul-pârât nu a depus întâmpinare la motivele de apel.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, dispoziții ce au fost invocate de către reclamantă în motivarea în drept a acțiunii, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, respectiv cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Nu poate fi primită susținerea apelantului că, din acest text de lege se poate concluziona faptul că, pârâtul ar avea obligația să efectueze demersuri legale pentru a stabili identitatea și vinovăția agresorului, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, câtă vreme, însuși legiuitorul stabilește pe cel responsabil de suportarea cheltuielilor rezultate din acordarea serviciilor medicale, precizând expres că acesta este persoana care prin fapta ei aduce daune sănătății altei persoane .Interpretarea dată de apelant nu rezultă din niciun text legal, iar unde legea nu distinge, nici instanța nu o poate face.
Așadar, față de dispozițiile legale menționate, având în vedere că făptuitorul este cel care trebuie să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, pârâtul, ca persoana vătămată, nu poate fi obligată la repararea acestui prejudiciu.
Față de considerentele expuse, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică, în baza 480 alin.1 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE;
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr.2779/30.09.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul-pârât G. I. D., domiciliat în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2016
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, D. D. |
Redactat. O.M.C. / 8.02. 2016
Tehnoredactat D.D. /4 ex.
Jud. fond G. L.
Cod operator 2626
| ← Anulare act. Hotărâre din 19-01-2016, Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Decizia nr. 72/2016. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
