Pretenţii. Hotărâre din 19-01-2016, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 58/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 58/A
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător L. B.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C. împotriva sentinței civile nr. 1227/29.09.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul pârât M. P. B. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța potrivit dispozițiilor art.244 alin.3 din Noul Cod de Procedură Civilă declară cercetarea procesului încheiată și în baza art.394 din Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată închise dezbaterile.
TRIBUNALUL;
Asupra apelului de față, tribunalul constată următoarele;
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.05.2015, sub nr._, reclamanta S. C. Județean de Urgență C. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâtul M. P. B., obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 709,00 de lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de reclamantă, cu serviciile acordate pârâtului.
În motivare, reclamanta a arătat că numitul M. P. B. a fost internat la secția chirurgie maxilo - facială, în urma unei agresiuni, la S. C. Județean de Urgență C., în perioada 26.10.2012 – 29.10.2012, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 709,00 lei, sumă ce nu a fost achitată până la data formulării cererii de chemare în judecată..
În continuare, reclamanta a arătat că apreciază că sunt întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, precum și condițiile prevăzute de art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A învederat reclamanta că printr-o interpretare teleologică și nu gramaticală a dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, se ajunge la concluzia că dacă din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul.
În acest sens, reclamanta a învederat că fapta ilicită a pârâtului constă în neformularea unei plângeri penale împotriva autorului, prejudiciul cauzat unității constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării, fiind cert, determinat și nereparat, raportul de cauzalitate dintre fapta săvârșită și prejudiciul produs rezultă din materialitatea faptei, iar vinovăția făptuitorului, ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și prejudiciul produs, în cazul răspunderii civile delictuale, fiind antrenată chiar și în cazul celei mai ușoare forme a culpei.
În finalul cererii, reclamanta a arătat că debitul solicitat reprezintă prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale și face parte din categoria altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, termenul de prescripție al dreptului la acțiune fiind de 5 ani.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1357 și art 1358 din Codul civil, art. 112 din codul de procedură civilă și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, OG 92/2003.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La cerere s-au anexat: decontul de cheltuieli pentru pârâtul M. P. B..
Cererea este scutită de la plata taxelor de timbru.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și probe în apărare.
Instanța potrivit disp. art. 258 c.pr.civ., rap. la art. 255 c.pr.civ. a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile de la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1227/29.09.2015 Judecătoria Vânju M., a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu pârâtul M. P. B..
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv din decontul de cheltuieli aflat la fila 6 din dosarul cauzei, instanța reține faptul că pârâtul M. P. B. a primit îngrijiri medicale în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C., fiind internat în perioada 26.10.2012 – 29.10.2012 la secția chirurgie maxilo – facială.
Din același decont de cheltuieli, instanța reține că pentru serviciile medicale acordate pârâtului de către unitatea reclamantă s-a înregistrat un cost total de 709,00 lei.
Reclamanta a specificat cauza vătămărilor suferite de pârât, ca fiind urmare unei agresiuni.
Reclamantul a invocat în susținerea cererii atât dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, cât și dispozițiile art.119-127 Cod procedură fiscală.
În ceea ce privește referirile făcute la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța constată că textul de lege invocat de reclamant este inoperant împotriva pârâtului, deoarece pârâtul nu este o persoană care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Prin cererea formulată de reclamantă, se solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 709,00 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de serviciile medicale acordate acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ,,(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
(2) Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.
Prin urmare, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 nu se poate solicita tragerea la răspundere civilă pentru cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală a victimei agresiunii sau accidentului decât a unei terțe persoanei (alta decât victima) care să fie răspunzătoare de daunele aduse sănătății persoanei spitalizate.
În cauza dedusă judecății, prejudiciului încercat de reclamant (cheltuielile de spitalizare) sunt consecința directă a raportului de drept născut în temeiul legii între unitatea spitalicească reclamantă și pârâtă, raport în baza căruia reclamantul a acordat îngrijiri medicale pacientului.
Ținând cont de aceste dispoziții legale pe care se întemeiază acțiunea reclamantei, instanța constată că în cazul cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimelor, legiuitorul a înțeles să sancționeze pe autorii faptelor care au adus daune sănătății altei persoane.
În acest sens, prin disp. art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată și completată s-a prevăzut că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.
În nici un caz aceste dispoziții nu ar putea fi interpretate în sensul că victimele unor astfel de fapte ar trebui să suporte cheltuielile efectuate de spital în vederea recuperării lor, atât timp cât aceste fapte sunt imputabile unor terțe persoane.
Dimpotrivă, prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 sunt clare și neechivoce în sensul că legiuitorul a înțeles să sancționeze persoanele care, cu intenție sau din culpă au adus atingere integrității corporale și sănătății altor persoane, stabilind în sarcina acestora obligația de a achita contravaloarea serviciilor medicale efectuate în astfel de situații și de a repara în felul acesta prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.
Instanța nu poate reține susținerile reclamantei că urmare a faptului că pârâtul nu a furnizat informațiile despre persoana vinovată de producerea accidentului, acesta din urmă se substituie persoanei vinovate de producerea accidentului, responsabilă pentru prejudiciul generat unității reclamante.
Acest raport de drept are la bază dispozițiile normative prevăzute chiar de legea invocată de reclamantă, respectiv Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.
Conform art.92 din Legea nr.95/2006 – (1) Acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului. Aceasta va include și misiunile de salvare aeriană și navală. (2) Acordarea asistenței medicale publice de urgență nu poate avea un scop comercial.
Potrivit art. 91 din Legea nr. 95/2006 – (7) Asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale, iar conform art. 93 din Legea nr. 95/2006 – (1)Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, bugetul Ministerului Administrației și Internelor, precum și prin bugetele altor ministere și instituții cu rețea sanitară proprie, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări
Având în vedere că legea nu face nici un fel de distincție între cazurile în care persoanele victime ale accidentelor sau agresiunilor necesită intervenții medicale de urgență (după cum acestea sunt sau nu asigurate), obligația unității spitalicești de a acorda asistență medicală are la bază un temei legal, atât în situația în care persoana spitalizată este asigurată, cât și în situația în care aceasta nu este spitalizată (urmând ca prejudiciul să fie recuperat de la terțul vinovat de producerea agresiunii sau accidentului, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006).
Se reține că pârâtul a fost internată în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C., secția chirurgie maxilo - facială, în perioada 26.10.2012 – 29.10.2012, în urma unei agresiuni. Contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 709,00 lei.
Cum însă reclamantul, nu a făcut dovada dreptului pretins, potrivit disp.art.998 și 999 C.civ. respectiv că între fapta pârâtului și prejudiciu cauzat furnizorului de servicii medicale, există un raport de cauzalitate, instanța apreciază acțiunea formulată de reclamant ca fiind neîntemeiată și în consecință urmează a o respinge ca atare.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamantul S. C. Județean de Urgență C., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare a arătat că, prin sentința apelată, prima instanță a dispus respingerea cererii de chemare în judecată, pe motiv că a fost formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Prin acțiunea introdusă, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 709,00 lei lei, sumă ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de spitalizare suportate cu acordarea serviciilor medicale pârâtului, internat la S. C. Județean de Urgență C., ca urmare a unui accident de circulație /agresiune.
Având în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivii legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora”, iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debilul reprezentând cheltuielile elective ocazionate de asistenta medicala acordată, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația să le restituie către Casa de Asigurări de Sănătate D..
A mai arătat că, acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată — adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006 fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fii create excepții în drept.
Dispozițiile art. 313 din Legea nr.95/2006 se coroborează cu dispozițiile art. 998 și 999 cod civil conform cărora omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce l-a cauzat, dar și de acela ce a fost cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa. Din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul că pârâtul avea obligația să efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția agresorului/autorului accidentului, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii în instanță, astfel, se poate prezuma că pârâtul își recunoaște culpa prevăzută de dispozițiile art. 998-999 c. civ., constând în omisiunea sau neglijența de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada că starea sănătății sale a fost afectată prin fapta altei persoane care ar răspunde față de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art. 313 din Legea nr.95/2006.
De asemenea, practica judiciară a stabilit că și o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când nu depune minimum de diligente pentru a identifica autorul faptei ilicite, iar în situația în care din culpa beneficiarului îngrijirilor ori serviciilor medicale acordate, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, el poate fi obligat la repararea prejudiciului.
În motivele de apel a mai susținut că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea reclamantei fără să facă aplicarea dispozițiilor art. 313 din Legea nr.95/2006 potrivit cărora, S., în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul de la persoanele care au cauzat debitul, iar intimatul fiind victima unei agresiuni are obligația să restituie cheltuielile suportate din Fondul național de asigurări de sănătate către Casa de Asigurări de Sănătate. Că, pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar cheltuielile făcute de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate de Fondul național de asigurări de sănătate.
Ținând cont de dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății "pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuala a acestora " iar, spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudicial cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din fondul național de asigurări de sănătate.
În concluzie a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare și pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata debitului menționat reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate în cadrul Spitalului C. Județean de Urgenta C. precum și aplicarea disp. art.242 alin.2 Cod Procedura Civila.
Intimatul - pârât nu a formulat întâmpinare .
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, modificată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Este de precizat că mențiunea din cuprinsul textului invocat anterior, în sensul că făptuitorii răspund "potrivit legii", trimite în mod obligatoriu la dispozițiile art. 998 - 999 din Codul civil, potrivit cărora orice faptă a omului, săvârșită cu intenție, praeterintenție sau din culpă, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara însă acest temei trebuie avut în vedere la aprecierea răspunderii autorului vătămării și nu al persoanei vătămate beneficiară a îngrijirilor medicale.
Nu poate fi primită susținerea apelantei că din acest text de lege se poate concluziona faptul că, pârâtul avea obligația să efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția agresorului/autorului accidentului, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii în instanță, întrucât atunci când legiuitorul stabilește pe cel responsabil de suportarea cheltuielilor rezultate din acordarea serviciilor medicale precizează expres că acesta este persoana care prin fapta ei aduce daune sănătății altei persoane, adică făptuitorul.
Așadar cum legiuitorul stabilește identitatea între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic(calitate procesual pasivă) rezultat ca urmare a încălcării dreptului subiectiv al altei persoane, judecătorul nu poate da o altă interpretare textului pentru că ar adăuga la lege.
Pentru toate aceste motive apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică, pârâtul intimat neputând fi obligată la plata sumelor reprezentând îngrijiri medicale atunci când a fost victima unei agresiuni, în baza art.480 alin.1 C.pr.civ. apelul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE;
Respinge apelul ca nefondat, formulat de apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C. cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. nr. 1227/29.09.2015 pronunțată de Judecătoriei Vânju M. în contradictoriu cu intimatul pârât M. P. B., cu domiciliul în comuna V., ., având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2016
Președinte, C. M. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. B. |
Red. MC/BM
4ex/25.01.2016
Jud fond Z. D
Cod operator 2626
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 28/2016.... | Fond funciar. Sentința nr. 3133/2016. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
