Pretenţii. Sentința nr. 2295/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2295/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 634/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 634/2015
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător C. E. C.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul pârât D. G. împotriva sentinței civile nr. 2295/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Vînju M. ,intimat reclamant fiind S. I. I., având ca obiect,pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul pârât personal și asistat de avocat P. E., a răspuns martorul U. S., lipsă intimatul reclamant S. I I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că prin serviciul registratură a fost depusă adresa nr._/16.09.2015 emisă de Poliția orașului Vânju M..
A fost audiat martorul prezent U. S. sub prestare de jurământ susținerile sale fiind consemnate în declarația atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra apelului de față:
Avocat P. E. pentru apelantul pârât a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat,pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată .A precizat că suma de 500 lei dată apelantului a fost pentru munca prestată și nu cu titlu de împrumut, așa cum a stabilit instanța de fond.
INSTANȚA,
Asupra apelului de față ;
2014, sub nr._, reclamantul S. I.I., a chemat în judecată pe pârâtul D. G., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia din urmă să-i restituie suma de 500 lei, reactualizată.
În motivare, reclamantul a arătat că în cursul lunii octombrie 2013, pârâtul a venit la domiciliul său și l-a rugat să-i împrumute suma de 500 lei pentru a-și achita o datorie la bancă.
A mai arătat reclamantul că pârâtul s-a angajat să-i restituie banii când va primi următoarea pensie, lucru ce nu s-a întâmplat, deși a insistat pe lângă pârât să-i restituie banii.
Reclamantul nu a invocat nici un temei de drept pe care înțelege să-și întemeieze cererea. În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului, reclamantul depunând în acest sens interogatoriul în scris și martorul Ț. E..
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 40 lei, conform chitanței nr._/2014 depusă la fila nr. 7 din dosar.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare .
Prin întâmpinare acesta a menționat că nu a împrumutat de la reclamant nici o sumă de bani, ci primit de la acesta suma de 250 lei întrucât timp de 7 zile i-a prestat diverse activități în gospodărie – 2 zile a schimbat rulmenții la căruță, 3 zile a arat, 1 zi reparat ambreiajul la tractor, 1 zi a transportat floarea soarelui.
A mai învederat pârâtul că după circa 4 – 5 luni l-a ajutat 2 zile la semănat și 5 duminici i-a transportat animale la târg, pentru aceste zile rămânând ca și plată diferența de 250 lei.
În dovedirea celor susținute pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu martorii: Ț. E. și S. V..
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care, în esență, a arătat că pârâtul nu i-a prestat nicio activitate întrucât este bătrân și nu mai este apt de muncă de 10 ani.
A mai învederat reclamantul că suma de 500 de lei i-a dat cu titlu de împrumut ca pârâtul să plătească o rată la bancă
La termenul din data de 7.10.2014 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu martorul Ț. E..
Judecătoria Vînju M. prin sentința supusă apelului a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. I..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 500 de lei cu titlu de împrumut.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 40 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, reclamantul S. I. a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtului D. G., la plata sumei de 500 de lei, cu titlu de restituire împrumut.
În ceea ce privește existența sau inexistența unei convenții intervenite între părți, instanța constată că potrivit art. 309 alin. 2 din codul de procedură civilă nici un act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 de lei.
Cu toate acestea, instanța constată că potrivit art. 309 alin. 4 din Codul de procedură civilă este inadmisibilă proba cu martori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, în afara excepțiilor prevăzute de lege, excepții între care, la punctul 4 este prevăzută și situația în care părțile convin, fie și tacit, să folosească proba cu martori, însă numai privitor la drepturile de care ele pot să dispună.
Cu privire la acest aspect, instanța constată că reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată, ca dovada existenței contractului de împrumut intervenit între părți, se realizeze prin administrarea probei cu martorul Ț. E..
Totodată, pârâtul prin întâmpinare a solicitat administrarea probei cu același martor.
Mergând pe aceeași linie, instanța reține că la termenul din data de 7.10.2014 s-a acordat cuvântul părților cu privire la probele ce urmau a fi administrate, situație în care reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu martorul indicat în cererea de chemare în judecată, iar pârâtul a arătat că nu se opune cererii de probatoriu formulată de reclamant, ci mai mult, a învederat instanței că în apărare își însușește martorul propus de reclamant ( fila 23 din dosarul cauzei).
În aceste condiții, instanța apreciază că această situație echivalează cu o convenție asupra probelor care înlătură obligația de a se face dovada prin act sub semnătură privată.
Astfel, cu privire la situația de fapt, instanța reține că părțile au încheiat verbal în luna octombrie a anului 2013 un contract de împrumut, fără a se încheia și un înscris constatator.
Instanța reține că în temeiul acestui contract reclamantul are calitatea de împrumutător, iar pârâtul are calitatea de împrumutat, dar și faptul că obiectul acestui contract îl constituie suma de 500 de lei, pe care reclamantul i-a împrumutat-o pârâtului, cu obligația corelativă a acestuia din urmă de a o restitui la următoarea pensie.
Aceste aspecte rezultă din declarația martorului Ț. E. care a arătat că știe de la reclamant că l-a împrumutat pe pârât cu suma de 500 de lei, dar și de la pârât, care i-a spus că nu îi mai restituie banii reclamantului întrucât a prestat muncă pentru acesta.
Totodată, instanța constată că însuși pârâtul prin întâmpinare recunoaște că a primit o sumă de la reclamant, însă învederează că această suma reprezintă contravaloarea unor servicii prestate reclamantului.
Instanța nu poate reține această susținere a pârâtului în sensul că suma de 500 de lei nu a reprezentat un împrumut, ci contravaloarea serviciilor prestate reclamantului, întrucât nu a făcut dovada în acest sens, și mai mult această ipoteză este contrazisă chiar de depoziția martorului propus de pârât, care a arătat că reclamantul are terenuri lângă el și nu l-a văzut niciodată pe pârât să îi presteze acestuia lucrări.
În drept, instanța constată că potrivit art. 1270 alin.1 din Codul civil contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 2144 din Codul civil împrumutul este de două feluri: împrumutul de folosință, numit și comodat, și împrumutul de consumație.
Instanța constată că împrumutul de consumație este definit de dispozițiile art. 2158 alin.1 din Codul civil, care statuează că împrumutul de consumație este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeași sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeași natură și calitate.
De asemenea, potrivit art. 2164 alin. 2 din codul civil în cazul în care împrumutul poartă asupra unei sume de bani, împrumutatul nu este ținut să înapoieze decât suma nominală primită, oricare ar fi variația valorii acesteia, dacă părțile nu au convenit altfel.
Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt din speța dedusă judecății, instanța reținând că între părți a intervenit un contract de împrumut de consumație, încheiat verbal, ce are ca obiect obligația executată de către reclamantul împrumutător, constând în transmiterea sumei de 500 de lei pârâtului împrumutat, cu obligația corelativă și neonorată a pârâtului de a restitui suma, văzând și faptul că părțile nu au stabilit și plata unei dobânzi aferente, instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată și să dispună obligarea pârâtului la restituirea către reclamant a sumei de 500 de lei.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului ca pârâtul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată constând în contravaloare taxă de timbru, instanța are în vedere dispozițiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă care prevăd că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Totodată, instanța are în vedere și dispozițiile art.451 alin. 1 din Codul de procedură civilă care prevăd aceste cheltuieli de judecată constau printre altele, în taxele de timbru.
În acest sens, constatând culpa procesuală a pârâtului, văzând cererea reclamantului de a se dispune obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța îl va obliga pe pârât să achite reclamantului suma de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă reprezentând contravaloarea taxei de timbru conform chitanței aflată la fila 7 din dosar.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel pârât D. G. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel apelantul pârât D. G. a precizat că, în mod nelegal instanța de fond a obligat pe apelantul pârât să restituie reclamantului c/val. sumei de 500 lei, sumă acordată cu titlu de împrumut.
In speță instanța de fond și-a întemeiat motivarea în mod nelegal pe prezumția fără greutate și putere de a naște probabilitatea.
Mai mult decât atât instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ în pronunțarea unei astfel de sentințe nefiind preocupată de aflarea adevărului, ignorând faptul că prin întâmpinarea depusă apelantul pârât a arătat că nu a împrumutat nici un ban de la reclamant, ci banii primiți de la acesta în două rânduri de 250 lei, respectiv 250 lei, au reprezentat c/(Val. muncii prestate de pârât în gospodăria reclamantului.
Dovada contractului de împrumut, în cazul în care valoarea bunului împrumutat depășește suma de 250 lei, se poate face, potrivit disp.art.309 alin. 2 c.pr.civ. numai prin înscris autentic sau înscris sub semnătură privată, fiind inadmisibile alte mijloace de probă.
In drept și-a întemeiat cererea de apel pe disp. art. 466 și urm. c.pr.civ.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, se constată că acesta este nefondat pentru următoarele argumente:
În mod corect a reținut prima instanță, când a încuviințat reclamantului în dovedirea contractului de împrumut, proba cu martorul Ț. E., incidența dispozițiilor art. 309 al. 2 și al. 4 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
Într-adevăr, dispozițiile legale mai sus citate interzic a se dovedi cu martori un act juridic, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 de lei, cum este cazul și în speță. Însă, de la această regulă există mai multe excepții, în prezența cărora, un act juridic chiar dacă are o valoare a obiectului mai mare de 250 de lei, respectiv 500 de lei, poate fi probat cu martori.
O astfel de excepție este cea prevăzută de art. 309 din Codul de procedură civilă, la al. 4 pct. 4, atunci când părțile convin, fie și tacit, să folosească această probă, dacă este vorba despre drepturi de care pot dispune.
În cauza de față, la termenul din 07.10.2014, când instanța a acordat cuvântul părților asupra probelor, pârâtul, fiind prezent, nu s-a opus cererii de probatoriu formulată de reclamant, mai mult, a declarat că, în apărare, își însușește martorul propus de reclamant, ceea ce înseamnă că au convenit să folosească proba cu martori.
Pe fond, Tribunalul reține că părțile au încheiat verbal în luna octombrie a anului 2013 un contract de împrumut, în baza căruia intimatul-reclamant a remis apelantului-pârât suma de 500 de lei, cu obligația acestuia din urmă de a o restitui la următoarea pensie.
Existența contractului rezultă din declarația martorului Ț. E., care a arătat că știe de la reclamant că l-a împrumutat pe pârât cu suma de 500 de lei, dar și de la pârât, care i-a spus că nu îi mai restituie banii reclamantului întrucât a prestat muncă pentru acesta.
De asemenea, așa cum corect a reținut și prima instanță, chiar și pârâtul prin întâmpinare recunoaște că a primit o sumă de la reclamant, însă învederează că această suma reprezintă contravaloarea unor servicii prestate reclamantului.
Susținerile apelantului nu pot fi însă reținute, deoarece singurul serviciu dovedit ca fiind prestat reclamantului, conform declarației martorului U. S., audiat în apel, a fost acela de a se deplasa la martor pentru a suda o țeavă de la tractorul reclamantului. Dar conform declarației martorului, acest lucru s-a întâmplat în vara anului 2014, ori suma de bani a fost luată de pârât de la reclamant înainte, în luna octombrie 2013, astfel că nu putea să reprezinte contravaloarea respectivului serviciu.
Față de cele expuse, în temeiul art. 480 din Codul de procedură civilă, urmează a fi respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 2295/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Vînju M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul pârât D. G., C.N.P._, cu domiciliul în comuna V., ., împotriva sentinței civile nr. 2295/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Vînju M. ,intimat reclamant fiind S. I. I., C.N.P._, cu domiciliul în Vînju M., ., județul M., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Septembrie 2015.
Președinte, V. N. | Judecător, C. E. C. | |
Grefier, L. I. |
CC/LI/4 ex.
Data 22.10.2015
Jud.fond- M. R. R.
Confidențial cod.op.2626
| ← Fond funciar. Decizia nr. 632/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Anulare act. Decizia nr. 583/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
