Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1264/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1264/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 05-11-2012 în dosarul nr. 1264/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1264/R
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător S. C.
Judecător M. C. O.
Grefier T. I.
Pe rol judecarea recursurilor civile formulate de recurenții – pârâți C. L. Tîmna și . împotriva sentinței civile nr.901 din 18 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. E. și intimata pârâtă P. C. Tîmna, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. I., pentru recurentul pârât C. L. Tîmna, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, din partea recurentului pârât ., precizări, la care s-au anexat ordinele de plată în original și timbru judiciar privind plata taxei judiciare de timbru stabilită de instanță.
Avocat B. I., pentru recurentul pârât C. L. Tîmna, depune la dosar, în ședință publică, chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 90 lei, și timbru judiciar în valoare 0, 3 lei și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate prin motivele de recurs și asupra recursurilor.
Avocat B. I., pentru recurentul pârât C. L. Tîmna, solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală. Arată că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că terenul cuprins în actul de vânzare cumpărare face parte din domeniul public figurând ca izlaz - fântână publică, iar în PUG –ul din 2002 acest teren figurează ca zonă verde și agrement și nu proprietate privată. De la data perfectării actelor de vânzare cumpărare și până în prezent reclamantul nu a ridicat nici o pretenție asupra terenului, nu s-a prezentat niciodată să înregistreze terenul pe numele său, să plătească taxele aferente acestuia, eludând astfel legea. Cu privire la recursul formulat de pârât . solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală. În ceea ce privește excepțiile invocate prin motivele de recurs lasă la apreciere instanței soluționarea acestora. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursurilor civile de față;
Prin cererea înregistrata la Judecătoria Strehaia, sub nr._ la data de 25.09.2010, reclamantul C. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. L. Tîmna, Primăria C. Tîmna, sa-i fie lăsata în deplina proprietate și liniștita posesie suprafața de 400 mp situata in intravilanul comunei Tîmna, jud. Mehedinti, cu vecini la data preluării: N-Alee, E- S- V- islazul fântânii, obligarea pârâților să-și ridice construcțiile edificate fără drept pe acest teren și să readucă terenul la starea si forma inițială.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că terenul si construcțiile au fost dobândite de la numita H. M. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.832/23.10.1996. Contractul a fost încheiat în baza titlului de proprietate nr.91/15.06.1996 emis de CLFF Tîmna, certificatul de urbanism nr.76 din 6.10.1994 emis de Primăria comunei Tîmna, adeverința nr.3040/26.09.1996 emisă de C. L. Tîmna și certificatul nr.516/26.09.1996 emis de Judecatoria Strehaia. De la data cumpărării si pana în prezent a efectuat acte de posesie în sensul că a strâns resturile construcției temporare-chioșc si a gardului împrejmuitor. În cursul lunii septembrie deplasându-se la acest teren a constatat că se executau săpături si întrebând muncitorii cine a dispus executarea acestor lucrări i s-a spus că din dispoziția Consiliului L. se construiește o benzinărie. A mers la primărie si a depus o cerere solicitând să fie sistate de urgentă lucrările dar nu s-a dat curs acestei cereri.
În dovedire s-au depus în copie: act de vânzare cumpărare autentificat sub nr.697/20.09.1996 de BNP C. P., schița terenului, chitanța . nr._ reprezentând taxa de timbru, cererea înreg. sub nr.4685/11.09.2008.
Din oficiu instanța a dispus emiterea unei adrese către Primăria comunei Tîmna pentru a comunica dacă terenul în litigiu face parte din patrimoniul privat si care este situația juridică a acestui teren, a înainta hotărârea prin care terenul în litigiu a fost cedat pârâtei . și titlul de proprietate nr.94 din 6.10.1999 despre care se face vorbire în precizările la acțiune și efectuarea unei expertize tehnice pentru a se identifica terenul descris în contractul de vânzare cumpărare, a se preciza dacă este ocupat în prezent si de către cine, dacă pe teren sunt edificate construcții, dacă se poate identifica persoana ce deține aceste construcții, ce titlu opune persoana respectivă, dacă acest teren se regăsește ca teren domeniu public al Consiliului L. Tîmna sau privat, a se stabili dacă . deține bunuri pe teren, în baza cărui titlu, cum se identifică în fapt prin raportare la titlu construcțiile ce eventual se vor constata pe teren, a se efectua schița terenului.
În ședința publică din data de 17.11.2008 reclamantul prin apărător ales depune la dosar o precizare la acțiune prin care solicită introducerea în cauză în calitate de pârâtă a ., obligarea acesteia alături de ceilalți 2 pârâți să-i lase în deplină proprietate si posesie terenul în suprafață de 400 mp, să fie obligată să-și ridice construcțiile edificate fără drept pe acest teren și să readucă terenul la starea si forma inițială.
În aceeași ședință publică din data de 17.11.2008 consilier juridic S. A. pentru pârâți depune o cerere reconvențională prin care solicita respingerea acțiunii în revendicare imobiliară si admiterea cererii Primăriei Tîmna de anulare a actului de vânzare cumpărare al numitului C. E. care a fost emis în baza unui titlu provizoriu cât si constatarea nulității actelor îndeplinite cu neobservarea formelor legale .
Prin încheierea de ședința 09.02.2009 s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de către pârâtul C. L. Tîmna .
În cauză s-a formulat întâmpinare de către pârâta . prin care se solicită respingerea acțiunii ca nefondată. La întâmpinare s-au atașat contract de asociere în participațiune nr.3/18.09.2007, hotărârea privind aprobarea încheierii unei asocieri în participațiune cu ., adeverința nr.5641/18.09.2010, proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.5217, extras PUG Tîmna.
In soluționarea cauzei instanța a mai dispus audierea martorilor D. A., O. G. și efectuarea unei expertize tehnico judiciare având ca obiective: identificarea terenului descris în contractul de vânzare cumpărare, a se preciza dacă este ocupat în prezent si de către cine, dacă pe teren sunt edificate construcții, dacă se poate identifica persoana ce deține aceste construcții, ce titlu opune persoana respectivă, dacă acest teren se regăsește ca teren domeniu public al Consiliului L. Tîmna sau privat, a se stabili dacă . deține bunuri pe teren, în baza cărui titlu, cum se identifică în fapt prin raportare la titlu construcțiile ce eventual se vor constata pe teren, a se efectua schita terenului.
Judecătoria Strehaia prin sentința civilă nr.1116 din 10.09.2010 a admis în parte acțiunea principală precizată formulata de reclamantul C. E. împotriva pârâților C. L. Tîmna, Primăria comunei Tîmna, . pentru revendicare imobiliara și obligația de a face; a obligat C. L. al comunei Tîmna și . să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafața de 400 mp identificată prin punctele 2-3-16-17 din raportul de expertiză și schița anexă, să ridice stația mobilă de alimentare cu carburanți identificată prin C1 în raportul de expertiză, să readucă terenul la starea inițială prin desființarea aleii de acces betonată și a platformei betonate identificate prin raportul de expertiză; a respins acțiunea fată de Primăria comunei Tîmna și a obligat C.L.Tîmna si . la 2000 lei cheltuieli de judecată, în solidar, către reclamant. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.697/1996 reclamantul a cumpărat suprafața de 400 m.p., teren situat in intravilanul localității Tîmna, teren ce are următoarele vecinătăți: N-alee, Est, sud si vest fostul izlaz.
Acest teren este identificat prin schița raportului de expertiza ca fiind delimitat prin punctele 2-3-16-17 si este înscris in acest contract de vânzare cumpărare.
Parata Primăria C. Tîmna a susținut ca terenul face parte din domeniul public (fila 159) .
Observând conținutul hotărârii privind aprobarea încheierii unei asocieri în participațiune cu ., instanța a constată ca terenul in cauza nu este trecut in domeniul public al comunei T.. Prin aceasta hotărâre se recunoaște in mod direct fata de . ca terenul face parte din domeniul privat( fila 86) Deci această hotărâre nu constituie un titlu de proprietate. In schimb contractul de vânzare cumpărare invocat de către reclamant constituie un titlu de proprietate asupra terenului in cauza întrucât prin aceste acte se transmite dreptul de proprietate asupra terenului in cauza din patrimoniul lui H. M. in patrimoniul lui C. E., reclamantul.
Dobândirea terenului de către H. M. s-a făcut prin stabilirea dreptului de proprietate de către Comisia constituita in baza legii 18/1991 pe lingă Consiliu L. al comunei Tîmna (titlul de proprietate nr.91/1996). Mai mult la data dobândirii dreptului de proprietate de către reclamant a existat adeverința nr.3040/96, cuprinsa chiar in conținutul actului de vânzare cumpărare, prin care se specifica faptul ca terenul nu este scos din circuitul civil. Așadar atât reclamantul cat si vânzătoarea H. M., au fost de buna credința la cumpărarea respectiv înstrăinarea terenului in suprafață de 400 m.p.
Titlul de proprietate provizoriu nr.91/1996 face dovada deplinei proprietăți a vânzătoarei potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 2 din legea nr. 1/2000 R.
Ulterior producerii acestor acte, C. L. al C. Tîmna împreuna cu parata . încheie un contract de asociere in participațiune prin care la articolul 1, convin sa realizeze in comun o stație de distribuție carburanți auto si a spatiilor necesare pentru desfășurarea unor activități comerciale accesorii.
Aceasta convenție este materializata potrivit declarațiilor martorilor audiați si concluziilor raportului de expertiza întocmit in cauza prin construirea unei stații mobile de alimentare cu carburanți identificată prin C1 în raportul de expertiză, a unei aleii de acces betonată și a unei platforme betonate pe terenul proprietatea reclamantului.
Procedând în acest mod, instanța a apreciat ca asupra terenului in cauza continua sa se exercite in comun acte de posesie de către C. local si ..
Din probele administrate in cauza, reiese ca reclamantul este proprietarul terenului in litigiu, pe care l-a cumpărat prin actul autentic de vânzare-cumpărare nr. 697/1996 iar parații C. L. Tîmna si . nu opun un titlu de proprietate. Prin contractul de asociere in participațiune nu se transmit sau constituie drepturi ci se asuma numai obligații .
De altfel, . a declarat ca ocupa acest teren in baza contractului de asociere in participațiune cu C. L. ca urmare a obligației asumata de către C. L. in sensul ca acest teren nu face obiectul vreunei cereri de retrocedare (întimpinare fila 117).
Împotriva sentinței civile nr. 1116/10.09.2010 pronunțată de Judecătoria Strehaia au declarat recurs Primăria comunei Tîmna și pârâtul C. L. Tâmna.
În recursul său Primăria comunei Tîmna a solicitat suspendarea cauzei întrucât pe rolul Judecătoriei Strehaia se află dosarul nr._ cu termen la data de 23.09.2010 având ca obiect anularea titlului de proprietate, titlu care a stat la baza actului de vânzare cumpărare a reclamantului în cauza de față. În consecință a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond suspendarea cauzei.
Pârâtul C. L. Tîmna în motivele de recurs a susținut că la pronunțarea sentinței, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, terenul cuprins în actul de vânzare cumpărare face parte din domeniul public, figurând ca izlaz fântâna publică, iar în PUG-ul din 2002, acest teren figurează ca zonă verde și agrement, iar nu proprietate privată. Ori, din moment ce anterior perfectării actului de vânzare cumpărare nr. 679/20.09.1996, pe această suprafață de teren vânzătoarea solicitate și obținuse un contract de concesiune, rezultă fără nici o îndoială că acest teren era domeniu public, chiar dacă a fost publicat ulterior în Monitorul Oficial. Că, era logic că pentru ridicarea și funcționarea chioșcului erau necesare anumite acte prin care și emiterea provizorie a titlului de proprietate pe care cu rea credință, vânzătoarea îl folosește la înstrăinarea terenului din izlazul fântânii publice. Mai mult decât atât titlul provizoriu de proprietate nr. 91/1996 în baza căruia a fost întocmit actul de vânzare cumpărare nu a fost validat de către CJFF M., și a fost eliberat cu încălcarea dispozițiilor legilor fondului funciar, motiv pentru care a solicitat instanței, în dosar nr._ la Judecătoriei Strehaia anularea acestuia. A mai susținut că acest teren nu a fost niciodată colectivizat pentru a face obiectul legilor fondului funciar și a se emite titlul de proprietate, nefiind niciodată preluat de fostul CAP.
Intimatul C. E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia nr.1656/R/07.12.2010, Tribunalul M. a admis recursurile formulate, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
S-a reținut că, acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 C civil, este acțiunea proprietarului neposesor, împotriva posesorului neproprietar.
Pentru a avea succes într-o acțiune în revendicare, în aplicarea art.1169 Cod civil, reclamantul este acela care trebuie să facă dovada pozitivă că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului de revendicat.
În ipoteza însă, în care ambele părți, atât reclamantul cât și pârâtul, au titluri scrise privind dreptul de proprietate asupra bunului revendicat și aceste titluri provin de la autori diferiți, soluția rațională este ca instanța să compare între ele drepturile autorilor de la care provin cele două titluri, urmând să dea câștig de cauză părții care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil. Sarcina probei ca autorul său a avut un drept preferabil revine reclamantului.
În speță, reclamantul C. E. revendică suprafața în discuție în temeiul actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 697/26.09.1996 BNP C. P., la baza căruia stă titlul provizoriu de proprietate nr. 91/13.06.1996 emis în condițiile Legii 18/1991.
Pârâții invocă ca titlu contractul de asociere în participațiune nr.3 din 18.09.2007 precum și calitatea de domeniu public al terenului la momentul încheierii contractului.
Ca atare, pentru o justă soluționare a cauzei instanța trebuia să verifice titlurile ce au stat la baza celor două acte, să stabilească dacă ternul în litigiu făcea parte din terenurile aflate în patrimoniul CAP-lui și supuse reconstituirii dreptului de proprietate în condițiile legilor funciare sau dacă acest teren făcea parte din domeniul public sau privat al Primăriei Tâmna (în acest din urmă caz verificându-se data și actul prin care terenul a devenit domeniul public sau privat). Totodată să se verifice dacă reconstituirea prin titlul provizoriu de proprietate s-a făcut în condițiile Legii 18/1991, în acest sens urmând a se avea în vedere și documentația ce a stat la baza acestei reconstituiri vânzătoarei H. M..
Astfel, neprocedând în acest fel, se apreciază că instanța nu a intrat într-o reală cercetare a fondului cauzei .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia sub nr._ din data de 03.01.2011.
În cursul judecații, la prezenta cauza au fost atașate dosarele cu nr._ si nr._ ale Judecatoriei Strehaia.
În încheierea de ședința din data de 04.03.2011, reclamantul prin apărător si-a precizat acțiunea în sensul ca, in afara de acțiunea in revendicare formulata, reclamantul înțelege sa solicite si despăgubiri in suma de 10.000 lei, constând in lipsa de folosința a terenului. Instanța, în baza art.132 alin. 1 coroborat cu art.315 c.p.civ. a constatat decăzut reclamantul din dreptul de a modifica acțiunea.
La cererea reclamantului prin apărător, instanța a încuviințat si administrat proba cu interogatoriul pârâților, iar din oficiu a dispus emiterea unei adrese către P. Tîmna pentru a înainta la dosar actul care a stat la baza contractului de asociere in participațiune nr.3 din 18.09.2007 și a preciza daca terenul in litigiu făcea parte din domeniul privat sau public al comunei Tîmna si a înaintat actul prin care a devenit domeniu public sau privat.
La data de 22.12.2011, paratul . a depus întâmpinarea si cerere reconvenționala prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a sa, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata și admiterea cererii reconvenționale astfel cum a fost formulata, respectiv: să se admită existenta in favoarea paratei a unui drept de retenție asupra terenului revendicat in suprafața de 400 mp pana la data plătii despăgubirilor pentru cheltuielile făcute in legătura cu terenul.
În ședința publica din 27.01.2012, instanța, a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. E., reținând că aceasta excepție este una de fond, absolută și peremtorie, ce poate fi invocată de orice parte interesată sau de instanță din oficiu în orice fază a judecății, chiar direct în apel sau în recurs. Legitimarea procesuala activa constituie una dintre condițiile de exercițiu al acțiunii civile si presupune existenta unei identități intre persoana reclamantului si aceea care se pretinde titularul dreptului dedus judecații. In condițiile in care, in speță, reclamantul a pretins ca este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.697/20.09.1996 la BNP C. P., contract ce nu a fost anulat, prin sentința civila nr.1123/05.10.2009 a Judecatoriei Strehaia, rămasa definitiva si irevocabila prin respingerea recursului, fiind respinsa acțiunea civila având ca obiect constatarea nulității absolute a acestui contract, condiția legitimării procesuale este îndeplinita.
Instanța a calificat argumentele dezvoltate de catre paratul . in susținerea excepției lipsei calității procesuale active, argumente ce vizează existenta dreptului de proprietate in patrimoniul autorului reclamantului, cu privire la imobilul in litigiu, ca fiind veritabile apărării ce țin de fondul cauzei si care vor fi analizate ca atare.
În baza dispozițiilor art.137 alin.2 C.p.civ, instanța a unit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . cu fondul cauzei.
În baza dispozițiilor art.137 Cod pr. civila, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria T..
In baza art. 135 C.p.c., instanța a disjuns cererea reconvețională formulata de paratul . si a dispus formarea unui nou dosar cu termen la data de 17.02.2012.
Instanța, din oficiu, a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiza pentru a preciza ce suprafața din terenul înscris in titlul de proprietate al reclamantului este ocupata efectiv de stația de alimentare carburanți, . si de platforma betonata si daca aceasta suprafața de teren face parte din suprafața de 0,3355 ha înscrisa in HCL Tîmna 49/2009, publicata in MO nr.597/24.08.2010, supliment care a fost efectuat de către expert Bites S. si depus la dosar la data24.04.2012.
În temeiul art.137 alin.1 C. proc. civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ..
Calitatea procesual pasiva reprezintă identitatea între persoana pârâtului si cel care este obligat în raportul juridic dedus judecații.
Acțiunea în revendicare, urmărind predarea posesiei unui lucru, se îndreaptă împotriva celui care deține materialmente lucrul revendicat.
Așadar, acțiunea în revendicare poate fi exercitata și împotriva detentorului precar.
In lumina conținutului pe care art. 480 C.civ. îl conferă dreptului de proprietate și a garanției date acestui drept prin art. 44 din Constituția României, noțiunea de "posesor neproprietar" utilizată de unii teoreticieni în definirea acțiunii în revendicare nu poate fi interpretată restrictiv, pentru că într-o asemenea interpretare acțiunea în revendicare - menită să asigure exercitarea de către proprietar a tuturor atributelor conferite prin art. 480 C.civ., respectiv posesie, folosință, dispoziție - ar fi lipsită de eficiența în raport de persoane care, fără a se pretinde posesori, cum este în speță cazul pârâtei ., uzurpa cel puțin unul dintre atributele menționate.
Față de aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ..
Judecătoria Strehaia prin sentința supusă recursului a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului . ca neîntemeiată.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C. E., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ..134, ., jud. M., in contradictoriu cu pârâții C. L. Tîmna, cu sediul în ., și ., cu sediul în București, Piața Presei Libere, nr.3-5, ..
Au fost obligați pârâții C. L. Tîmna și . să lase in deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului terenul in suprafață de 109 m.p., conform suplimentului la raportul de expertiză întocmit in cauză de expert Biteș S., din care 14 mp reprezintă stația de alimentare notată cu C1 și 95 m.p. reprezintă . și platforma betonată delimitate prin punctele a-b-c-3-d-e-f pe schița anexă la suplimentul la raportul de expertiză, să ridice stația mobilă de alimentare carburanți notată prin C1 și să readucă terenul la starea inițială prin desființarea aleii de acces betonată si a platformei betonate.
A fost respinsă acțiunea formulata de reclamantul C. E. in contradictoriu cu Primăria Tîmna ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Au fost obligați pârâții C. L. Tîmna si ., in solidar, la 3400 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul C. E. este proprietarul unui teren în suprafață de 400 mp situat în intravilanul comunei Tîmna, .. M., potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.697/26.09.1996 de BNP P. C., înregistrat în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni al Judecătoriei Strehaia sub nr.832/23.10.1996 (fila 3 - dosar_ ).
Prin sentința civila nr.1123/05.10.2009 a Judecatoriei Strehaia, rămasa definitiva si irevocabila prin respingerea recursului, a fost respinsa acțiunea civila având ca obiect constatarea nulității absolute a acestui contract.
Terenul aparținând reclamantului a fost identificat prin schița anexă la raportul de expertiză efectuată în cauză de expert Biteș Ș. ca fiind delimitat prin punctele 2-3-16-17 (fila 217 dosar_ ).
La data de 18.09.2007 între pârâții C. L. Tîmna și . s-a încheiat contractul de asociere în participațiune nr.3 (filele 100-107 – dosar nr._ ) având ca obiect realizarea în comun a unei stații de distribuire carburanți auto, aportul Consiliului L. constând în participarea cu folosința unui teren în suprafață de 800 mp situat în intravilanul comunei Tîmna, .. M., T 175, P 106A.
Potrivit raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie întocmit în cauză (filele 215-217 dosar_ ) terenul în suprafață de 800 mp ce a fost pus de către C. L. Tîmna la dispoziția . se suprapune cu terenul reclamantului C. E..
Conform aceluiași raport de expertiză, pe terenul reclamantului se află amplasată o stație mobilă de alimentare cu carburanți și sunt realizate amenajări materializate printr-o . și o platformă betonată. Construcția și amenajările aparțin pârâtei . și au fost realizate în baza contractului de asociere în participațiune nr.3/18.09.2007 încheiat cu C. L. Tîmna.
Prin suplimentul la raportul de expertiză a fost identificată suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate al reclamantului și ocupată efectiv de stația de alimentare carburanți, . betonată, rezultând o suprafață de 109 mp din care 14 mp reprezentând stația de alimentare, notată pe schița anexă a suplimentului la raport cu C1, și 95 mp reprezentând . și platforma betonată, delimitate pe schiță prin punctele a-b-c-3-d-e-f.
Cu privire la terenul în litigiu, pârâtul C. L. Tîmna a invocat calitatea de bun aparținând domeniului public al comunei, depunând la dosar copia după Monitorul Oficial nr.678 bis din 12.09.2002 (anexa 61 – inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Tîmna) și după Monitorul Oficial nr.597/14.08.2010 (completări la inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Tîmna).
În răspunsul la interogatoriul administrat în cauză, la întrebarea „la ce dată terenul în litigiu a fost trecut în domeniul public și prin ce act?”, pârâtul C. L. Tîmna a răspuns că terenul în litigiu făcea parte din domeniul public în anul 1993 conform hărții cadastrale, în anul 1999 conform MO și în anul 2010 conform MO nr.597/24.08.2010 (fila 81). De asemenea, pârâtul C. L. Tîmna a răspuns că suprafața de 400 mp face parte din suprafața de 3355 mp înscrisă în HCL Tîmna 49/2009.
În calificarea noțiunii de titlu, instanța apreciază ca pârâtul C. L. Tîmna nu a făcut dovada, potrivit regulii înscrisă în art. 1169 c.civ., că deține titlu de proprietate care sa poată fi invocat în actiunea în revendicare, întrucât nici HCL Tîmna nr.17/1999 și HCL Tîmna nr.49/2010 prin care s-a aprobat inventarul bunurilor aparținând domeniului public, și nici Hotărârile de Guvern publicate în Monitoarele Oficiale invocate de acest pârât, prin care s-a atestat domeniul public al comunei Tîmna nu constituie titlu de proprietate, ci au doar efect constatator, respectiv de inventariere a bunurilor din domeniul unității administrativ teritoriale.
In plus, suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară a concluzionat că nu se poate preciza dacă suprafața de 3355 mp înscrisă în HCL Tîmna nr.49/2009 include și terenul de 400 mp aflat în proprietatea reclamantului.
Așa fiind, instanța apreciază că pârâtul C. L. Tîmna nu a dovedit că terenul în litigiu a devenit domeniul public prin una din modalitățile prevăzute de lege, respectiv: achiziție publică, expropriere, donație sau legat, convenție cu titlu oneros sau transfer din domeniul privat al unității administrativ teritoriale, nedepunând la dosar nici un înscris în acest sens.
Pârâta . a invocat în apărare contractului de asociere în participațiune nr.3/18.09.2007, arătând că, potrivit art.2.2 din acest contract C. L. Tîmna s-a obligat să îi asigure folosința exclusivă a terenului în litigiu
Instanța reține că, în condițiile în care pârâtul C. L. Tîmna nu deține un titlu de proprietate care sa îl fi îndreptățit sa transmită atributul folosinței reclamat prin acțiunea in revendicare pendinte, nici dreptul de folosință (atribut al celui de proprietate) pretins de pârâta ., nu poate fi apreciat ca unul legitim.
Astfel, instanța constată că pârâții C. L. Tîmna și . ocupă fără titlu suprafața de teren de 109 mp, iar reclamantul în calitate de proprietar are dreptul la dobândirea folosinței bunului, ca atribut al dreptului de proprietate.
Cu privire la apărarea pârâților referitoare la anularea titlului de proprietate al autoarei reclamantului, instanța reține că acest aspect ar fi fost analizat și i s-ar fi dat eficiență juridică în ipoteza în care ambele părți ar fi deținut titluri de proprietate cu privire la terenul în litigiu, când instanța ar fi procedat la compararea drepturilor autorilor, ipoteză care însă nu este incidentă în speță.
Potrivit art. 480 din C.civ., dreptul de proprietate este „dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege”, iar acțiunea in revendicare este acea acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acelui bun de la cel care îl deține fără drept.
Față de considerentele de fapt și de drept invocate, în baza art. 480 C.civ., instanța va admite în parte acțiunea pentru revendicare formulata în contradictoriu cu acești pârâții C. L. Tîmna și ., respectiv doar pentru suprafața de teren pe care o ocupă efectiv din terenul revendicat, și îi va obliga sa lase in deplina proprietate si liniștita posesie reclamantului terenul in suprafață de 109 m.p., conform suplimentului la raportul de expertiză întocmit in cauză de expert Biteș S., din care 14 mp reprezintă stația de alimentare notată cu C1 și 95 m.p. reprezintă . și platforma betonată delimitate prin punctele a-b-c-3-d-e-f pe schița anexă la suplimentul la raportul de expertiză, să ridice stația mobilă de alimentare carburanți notată prin C1 și să readucă terenul la starea inițială prin desființarea aleii de acces betonată si a platformei betonate.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs pârâți C. L. Tîmna și . criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs recurenta pîrîtă C. local Tîmna a precizat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că terenul cuprins în actul de vânzare cumpărare face parte din domeniul public figurând ca izlaz fântână publică, iar în PUG-ul din 2002 acest teren figurează ca zonă verde și agrement, nu proprietate privată.
Titlul de proprietate provizoriu nr.91/1996 în baza căruia a fost întocmit actul de vânzare cumpărare a fost anulat prin sentința civilă nr.1401 din 4.11.2010, nu a fost validat de CJFF Prefectura M. ca organ jurisdicțional în vederea emiterii titlului definitiv de proprietate, iar terenul cuprins în titlu nu a fost cooperativizat ,nefiind preluat de fostul CAP. Cei 400 mp din izlazul fântânii nu a fost cuprins în RA 1956-1958 la poziția nr.167 a lui H. V., titularul actului de vânzare cumpărare.
Recurenta pârâtă R. D. SRL a invocat în motivele de recurs încălcarea dreptului la apărare prin necomunicarea raportului de expertiză și respingerea în mod greșit a excepției lipsei calității procesuale pasive având în vedere că conform contractului de asociere în participațiune nu are calitatea de proprietar sau vreo altă calitate asupra terenului în litigiu ci numai C. local poate fi persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.
Al doilea motiv de recurs vizează soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului pe considerentul că titlul de proprietate al autoarei reclamantului a fost anulat și pe cale de consecință nu se poate transmite un drept în baza unui act constatat ca fiind nul .
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate raportat la disp. art. 304 c.pr.civ. tribunalul constată că în cauză este incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct 9 c.pr.civ astfel că vor fi admise pentru următoarele considerente:
Față de motivele invocate care se circumscriu aceluiași scop, instanța le va analiza în mod unitar și va răspunde tuturor printr-un considerent comun.
Astfel, instanța de fond a fost investită, după casare, cu soluționarea unei acțiuni în revendicare întemeiată de disp. art. 480 c.civ. definită de practica judiciară ca fiind acțiunea proprietarului neposesor, împotriva posesorului neproprietar.
Prin decizia de casare tribunalul a stabilit că, în speță, reclamantul C. E. revendică suprafața în discuție în temeiul actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 697/26.09.1996 de BNP C. P., la baza căruia stă titlul provizoriu de proprietate nr. 91/13.06.1996 emis în condițiile Legii 18/1991, iar pârâții invocă ca titlu contractul de asociere în participațiune nr. 3 din 18.09.2007 precum și calitatea de domeniu public al terenului la momentul încheierii contractului și pentru o justă soluționare a cauzei instanța trebuie să verifice titlurile ce au stat la baza celor două acte.
Potrivit art. 315 c.pr.civ. ,,în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului ,, și raportat la aceste dispoziții instanța de fond era ținută ca, după casare, să analizeze acțiunea în revendicare în ipoteza în care ambele părți, atât reclamantul cât și pârâtul, au titluri scrise privind dreptul de proprietate asupra bunului revendicat și aceste titluri provin de la autori diferiți, situație în care practica judiciară a statuat că instanța trebuie să procedeze la compararea drepturilor autorilor de la care provin cele două titluri, urmând să dea câștig de cauză părții care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil.
Așa fiind soluția instanței de fond de a nu compara titlurile este dată cu încălcarea disp. art. 315 c.pr.civ. și a regulilor stabilite de practica judiciară în aplicarea disp. art. 480 c.civ. și prin urmare tribunalul, va proceda la compararea drepturile autorilor de la care provin titlurile.
Astfel din înscrisurile depuse la dosarul cauzei respectiv Hotărârea Consiliului L. din 31.08.2007 prin care se aprobă încheierea contractului de asociere în participațiune în care se prevede că terenul obiect al contractului face parte din domeniul privat al comunei, adeverința emisă de Primăria . fila 87 dosar din care rezultă că terenul situat în tarlaua 175, . suprafață de 300 m.p. face parte din domeniul privat al comunei fiind înscris în registrul agricol și în evidențele cadastrale ale comunei și contractul de asociere în participațiune rezultă că terenul în litigiu aparține domeniului privat al comunei.
Ca regulă generală proprietatea privată poate aparține oricărui subiect de drept: statul, unitățile administrativ teritoriale, persoane fizice și ea poate avea ca obiect orice bun, cu excepția acelor bunuri care, prin natura lor fac parte din domeniul public al statului iar bunurile din domeniul privat sunt în circuitul civil și asupra acestora titularul exercită posesia, folosința și dispoziția .
Cum din aceste înscrisuri rezultă că terenul aparține domeniului privat al comunei nu se poate reține motivarea instanței de fond în sensul că recurenta pârâtă Consiliu L. nu deține titlu.
Este de necontestat că aceasta a susținut că terenul face parte din domeniul public al comunei și nu a dovedit că terenul a devenit domeniu public prin una din modalitățile prevăzute de lege respectiv: achiziție publică, expropriere, donație sau legat, convenție cu titlu oneros sau transfer din domeniul privat al unității administrativ teritoriale însă terenul aparține domeniul privat al comunei care potrivit art. 4 din legea 213/1998 este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea entității administrativ teritoriale și care nu fac parte din domeniul public.
Reclamantul a invocat ca și titlu contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 697/1996 prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu de la autoarea H. M. proprietară în baza titlului provizoriu de proprietate nr. 91/15.06.1996.
Ulterior prin sentința civilă nr. 1401 din 4.11.2010 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Primăria .-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate provizoriu nr. 91/1996 reținându-se cu putere de lucru judecat că numita H. M. nu este persoană îndreptățită la reconstituire iar suprafața de teren de 400 m.p. nu a aparținut autorilor și excede suprafeței deținute de către numitul H. V. anterior colectivizării .
De altfel titlul provizoriu de proprietate este un act preparator care nu produce efectele titlului de proprietate iar titularul are doar un drept eventual ce se transmite numai după eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie. În conformitate cu disp. art. 36 din regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, titlul definitiv se emite de comisia județeană pe baza documentației înaintată de comisia locală care cuprinde anexe validate, planuri parcelare, procese verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, ori în situația dedusă judecății autoarea reclamantului nu a parcurs această procedură și nici nu a putut prezenta un proces verbal de punere în posesie .
Raportat la această situație de fapt și având în vedere că sarcina probei revine reclamantului pentru a dovedi că autorul său a avut un drept preferabil se apreciază că în situația dedusă judecății nu s-a dovedit acest aspect cu atât mai mult cu cât posesia asupra terenului a fost exercitată de pârâții recurenți ( în acest sens sunt relevante înscrisurile aflate la dosarul cauzei: autorizația de construcție nr. 7 din 17.07.2008 și procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 5217 din 7.10.2008) .
Pentru aceste considerente se apreciază că titlul pârâtei C. L. Tîmna este preferabil urmând ca recursurile să fie admise, modificată sentința și respinsă în totalitate acțiunea, formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții C. L. Tîmna și ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile formulate de recurenții – pârâți C. L. Tîmna și . împotriva sentinței civile nr.901 din 18 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. E. și intimata pârâtă P. C. Tîmna
Modifică sentința.
Respinge, în totalitate acțiunea, formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții C. L. Tîmna și ..
Înlătură dispozițiile sentinței privitoare la obligarea celor doi pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2012.
Președinte, A. M. | Judecător, S. C. | Judecător, M. C. O. |
Grefier, T. I. |
OMC /LI - 2 ex.
Jud. fond M. A. M.
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1212/2012. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1299/2012. Tribunalul... → |
|---|
