Uzucapiune. Decizia nr. 1219/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1219/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 23-10-2012 în dosarul nr. 1219/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1219/R
Ședința publică de la 23 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător M. P.
Judecător V. N.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul reclamant G. M. D., împotriva sentinței civile nr. 4095/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimații pârâți Primarul ., C. L. al comunei Husnicioar și B. G., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant G. M. D. personal și asistat de avocat V. N. și intimatul pârât Bărăbulescu G. personal și asistat de avocat R. G., lipsă fiind intimatele pârâte Primarul ., C. L. al comunei H..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat V. N. pentru recurentul reclamant a depus la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare.
Avocat R. G. intimatul pârât a depus la dosar chitanța nr. 205 /23.10.2012 reprezentând onorariul de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul art. 150 cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra recursului;
Avocat V. N. pentru recurentul reclamant G. M. D. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea acțiunii.
A arătat că din actele de la dosar și din depozițiile martorilor rezultă că reclamantul a stăpânit terenurile și s-a ocupat de bătrân de când era mic.
Posesia a fost din anul 1995-1996 de când a devenit major, anterior posesia a fost posedată de tatăl său din anul 1970, cu îngăduința bătrânului.
În anul 1992 s-a încercat o adopție a reclamantului, care nu a fost finalizată.
Uzucapiunea este de 30 de ani, iar sentința 4406 nu îi este opozabilă reclamantului pentru că nu a fost parte în dosar . Prescripția nu a fost întreruptă. A solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat R. G. pentru intimat a solicitat respingerea recursului, nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii, iar posesia exercitată de reclamant a fost doar de 16-17 ani.
Nu sunt îndeplinite nici condițiile uzucapiune de 30 ani, pentru că nu a fost utilă, și nici sub nume de proprietar . Bunuurile defunctului au fost stăpânite cu acordul defunctului iar tatăl recurentului este în viață și astfel nu se poate folosi funcția posesiei.
A solicitat cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil, constată următoarele ;
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._ la data de 23.03.2012, reclamantul G. M. D. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria H. prin P. și C. L. al C. H., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, asupra unei suprafețe de teren intravilan de 3689 m.p. situată în comuna H., . curți construcții de 364 m.p., pe care se află construită o casă cu două camere și sală, o bucătărie de vară și anexe gospodărești, două parcele de teren arabil intravilan de 1360 m.p., respectiv, 880 m.p., precum și a suprafeței de 6 ha și 7011 mp, teren extravilan înscris pe titlu de proprietate nr._/16.07.1998.
În motivare a arătat că la data de 15.02.1999, autorul C., I., în prezent decedat a dat o declarație la notarul public prin care a fost de acord să-l adoptepe reclamant, cu acceptul părinților săi G. C. și G. L..
Cu toate că nu s-a dat o hotărâre judecătorească în acest sens, numitul C. I. decedând în anul 2006, reclamantul a fost considerat ca și copilul acestuia, iar din anul 2006 a avut o posesie utilă, netulburată, continuă și neîntreruptă, comportându-se ca un proprietar, îngrijindu-l pe auto în timpul vieții, iar ulterior suportând cheltuielile cu înmormântarea autorului, precum și pomenirile ulterioare conform obiceiurilor strămoșești.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispoz. art.930-939 cod civil.
Spre dovadă, a depus la dosar următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială, certificat de deces, declarație acord adopție autentificată sub nr.416/15.02.1999, declarație autentificată sub nr.417/15.02.1999, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
La termenul din data de 19.04.2012, reclamantul a formulat precizare de acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză a numitului B. Gh.G., instanța conceptând și citând în cauză pe acest pârât.
Legal citat, pârâtul B. Gh.G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esență respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
S-a precizat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pretinse de art.1890 corob. cu art. 1846-1847 C.Civ., adopția pe care autorul C. I. a intenționat să o facă nu s-a perfectat, din anul 1999 nu au trecut decât 13 ani, reclamantul fiind minor, nu avea capacitate deplină de exercițiu, astfel că nu putea să exercite o posesie în nume propriu, termenul de prescripție achizitivă a început să curgă ulterior decesului fostului proprietar, C. I..
În temeiul art. 167 alin. 1 c.p.civ., la cererea părților instanța a încuviințat proba interogatoriul pârâtului, proba cu înscrisuri și proba cu martorii G. A., Dionea N., N. G. și L. J..
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința civilă nr.4095 din 31.05.2012 a respins ca neîntemeiată acțiunea în uzucapiune, precizată la fila 23, formulată de reclamantul G. M. D. în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA H. P. P., C. L. AL C. H. și B. G. și a obligat reclamantul către pârâtul B. G. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. cererea introductivă în instanță, reclamantul pretinde că a dobândit prin uzucapiunea prelungită dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile ce au aparținut autorului C. I., afirmând că le-a stăpânit sub nume de proprietar în timpul prescris de lege.
Din certificatul de deces aflat la fila 4, coroborat cu sentința civilă nr. 4406/2011 (f.50-52), instanța reține că la data de 09.05.2006 a decedat autorul C. I., fără descendenți, singurul moștenitor acceptant al succesiunii rămânând pârâtul B. G., care a preluat întreaga masă succesorală rămasă de pe urma autorului.
Este drept că în timpul vieții, C. I. a intenționat să îl adopte pe reclamant, aspect ce rezultă din declarațiile aflate la filele 5-6, însă această adopție nu s-a finalizat, astfel că reclamantul poate pretinde că a început să exercite o posesie de natură să ducă la dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune abia ulterior decesului fostului proprietar, în anul 2006.
Fiind cunoscut că uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății asupra unui imobil, reprezintă în mod indirect și o sancțiune a fostului proprietar, care, prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane, ce s-a comportat ca un adevărat proprietar, potrivit art. 1895 c.civ este necesar ca în cazul uzucapiunii de la 10-20 de ani să fie îndeplinite două condiții speciale: posesia să se întemeieze pe just titlu sau justă cauză și posesia să fie de bună credință.
Instanța a reținut că potrivit art.1897 c.civ., justa cauză este orice titlu translativ de proprietate, precum vinderea, schimbul, etc.(alin. 1), un titlu nul neputând servi de bază prescripției de la 10 la 20 de ani (alin. 2). Ori, în pricina pendinte, reclamantul nu are just titlu, translativ de proprietate, astfel, fără îndeplinirea primei condiții, instanța constată că este inutilă examinarea cerinței secunde, referitoare la posesia de bună credință.
În ceea ce privește uzucapiunea de 30 de ani, instanța reține că pentru a opera această uzucapiune, trebuie îndeplinite două condiții: să existe o posesie de 30 ani iar posesie sa fie utilă, adică neviciată, posesorul putând fi în acest caz de bună credință ori de rea-credință si fără nici un titlu.
În speță, din depozițiile martorilor audiați nemijlocit în instanță, coroborate cu înscrisurile aflate la dosar, se constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pretinse de art. 1846 și urm. C.civ., uzucapiunea fiind acel mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale prin posedarea neîntreruptă a unui imobil în timpul și în condițiile prevăzute de lege.
Deși uzucapiunea de 30 de ani presupune doar o posesie utilă, neviciată, este necesar ca posesorul să posede pentru sine, cu intenția de a se comporta ca un proprietar pe tot termenul prevăzut de art. 1890 c.civ., iar art. 1847 c.civ. dispune că termenul de 30 de ani trebuie să curgă neîntrerupt.
Ori, martorii audiați în cauză nu au confirmat susținerile reclamantului, în sensul că acesta ar fi exercitat o posesie utilă pe perioada prescrisă de lege asupra bunurilor în litigiu, în condițiile în care până în anul 2006 persoana care a exercitat posesia asupra bunurilor solicitate în prezenta a fost tocmai proprietarul acestora, autorul C. I..
Mai mult, instanța constată că potrivit art.1863 și urm. c.civ. prescripția poate fi întreruptă în mod natural, atunci când posesorul este lipsit mai mult de un an de folosința lucrului de către vechiul proprietar sau de către o a treia persoană, iar întreruperea civilă are loc în cazul introducerii unei acțiuni directe la instanță, sau pe cale incidentală. În această situație, potrivit art. 1867 c.civ. întreruperea șterge orice prescripție începută înaintea sa, acea prescripție în nici un caz nemaiputând fi continuată.
În speță, instanța constată că oricum termenul necesar uzucapiunii, a fost întrerupt prin sentința civilă nr. 4406/06.10.2011, prin care s-a soluționat acțiunea de partaj succesoral de pe urma autorului C. I..
În raport de situația de fapt reținută de instanță, cu aplicarea dispozițiilor legale apreciate ca incidente, instanța urmează să constate că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pretinse pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune,astfel că va respinge ca neîntemeiată prezenta acțiune, așa cum a fost precizată la fila 23.
Cum reclamantul este în culpă procesuală, văzând dispozițiile art. 274 alin.1 c.p.civ., potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la suportarea cheltuielilor de judecată, instanța îl va obliga către pârâtul B. G. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G. M. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că instanța de fond nu a analizat în mod corespunzător actele din dosarul cauzei, a interpretat greșit actul dedus judecății și a pronunțat o sentință cu aplicarea greșită a legii .
În motivare a arătat că instanța de fond a ignorat faptul că a fost posesor de bună credință, și că a exercitat o posesie utilă asupra bunurilor defunctului C. I. .
În acest sens a arătat că s-a îngrijit de defunct la înmormântat, a posedat împreună cu acesta bunurile imobile, iar după deces s-a îngrijit singur de gospodărie și de terenurile extravilane și a procedat de acestă manieră deoarece C. I. a vrut să-l adopte și l-a considerat copilul lui.
A mai criticat recurentul sentința și a arătat că în mod greșit s-a reținut de instanța de fond că, termenul uzucapiunii a fost întrerupt prin sentința civilă nr. 4406/6.10.2010, însă acestă hotărâre nu a fost dată în contradictoriu cu el și nu poate duce la întreruperea cursului prescripției.
Verificând sentința pronunțată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu potrivit art. 304, 304 ind.1 și 306 C pr civilă, tribunalul constată neîntemeiat recursul.
Astfel, recurentul a susținut că a posedat de bună credință și sub nume de proprietar, bunurile aparținând lui C. I. din anul 1999, când acesta din urmă a dat o declarație notarială potrivit căreia dorea să-l înfieze și ca atare termenul prescripției achizitive a început să curgă de la acea dată neîntrerupt.
În speță, nu operează însă nici prescripția achizitivă de 30 ani, nici uzucapiunea scurtă de la 10-20 ani.
Așa cum a reținut instanța de fond reclamantul nu a exercitat o posesie utilă timp de 30 de ani asupra bunurilor proprietatea lui C. I..
Probatoriul administrat în cauză relevă faptul că până la decesul autorului în anul 2006, însuși proprietarul a stăpânit și a posedat bunurile sale, iar faptul că reclamantul și tatăl lui l-au ajutat în gospodărie nu echivalează cu o posesie utilă în sensul art. 1846 și următoarele C pr civilă.
Posesia exercitată de către reclamant până la decesul autorului a fost o posesie viciată, cu titlu de detentor precar, reclamantul exercitând actele de posesie cu permisiunea și pentru proprietarul C. I..
Întrucât precaritatea posesiei este echivalentă cu o lipsă a posesiei, lipsindu-i „animus domini”, nu poate duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Mai mult nici nu s-a împlinit în cauză termenul de 30 de ani prevăzut de lege ca o condiție pentru dobândirea proprietății prin uzucapiune .
De asemenea, nu poate fi vorba nici de incidența dispozițiilor referitoare la uzucapiunea prescurtată de la 10-20 de ani, întrucât reclamantul nu a exhibat cu un just titlu care unit cu posesia de bună credință să ducă la dobândirea dreptului de proprietate .
A ajutorul dat defunctului în gospodărie sau efectuarea cheltuielilor de înmormântare nu pot fi valorificate în cadrul acțiunii pentru constatarea uzucapiunii putând fi eventual folosite în cadrul unei alte acțiuni îndreptată împotriva pârâtului.
Critica referitoare la neîntreuperea cursului prescripției este de asemenea nejustificată.
Prescripția așa cum este reglementată de dispozițiile legale operează „ope legis” iar instanța doar constată incidența ei, implicit a cauzelor de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției.
În atare situație nu are relevanță faptul că, hotărârea de partaj succesoral (cauză de întrerupere a prescripției ) nu a fost pronunțată în contradictoriu cu recurentul care de altfel nu este moștenitorul autorului C. I..
Față de considerentele expuse, tribunalul apreciază nefondat recursul, urmând ca în baza art. 312 alin1 C pr civilă, să-l respingă.
Văzând și dis part. 274 C pr civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat formulat de recurentul reclamant G. M. D., împotriva sentinței civile nr. 4095/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimații pârâți Primarul ., C. L. al comunei Husnicioar și B. G..
Obligă recurentul reclamant la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul B. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 Octombrie 2012, la sediul Tribunalului M. .
Președinte, A. B. | Judecător, M. P. | Judecător, V. N. |
Grefier, D. A. D. |
PM/DDA
ex.2/05.11.2012
j.f. O. C.
cod operator 2626
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 38/2012.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1207/2012. Tribunalul... → |
|---|
