Contestaţie la executare. Decizia nr. 1201/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1201/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 19-10-2012 în dosarul nr. 1201/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1201/R
Ședința publică de la 19 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. C.
Judecător M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier T. I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul-contestator Președintele C. Județean M. împotriva sentinței civile nr.5338 din 05.07.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul T. V. S., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 cod procedură civilă, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, a reținut-o spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, la data de 15.06.2012, sub nr._, contestatorul Președintele C. Județean M. – ing.M. B. a solicitat anularea formelor de executare întocmite de B. C. G. în dosarul de executare nr. 48/E/2012 la cererea creditorului T. V. S..
În motivarea contestației se arată că prin Sentința nr.143/26 Ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, Consiliul Județean M. a fost obligat să plătească funcționarilor publici din aparatul de specialitate suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004, până la încetarea raporturilor de serviciu, corespunzător numirii fiecărui funcționar în aparatul de specialitate și timpul efectiv lucrat.
Mai arată contestatorul că împotriva acestei sentințe a declarat recurs iar Curtea de Apel C. prin Decizia nr.2740 din 28 mai 2009 a admis recursul și a modificat în parte sentința recurată, în sensul că pentru intervalul 01.01._05 dreptul la acțiune al reclamanților este prescris, stabilind că perioada pentru care funcționarii publici din cadrul aparatului de specialitate al consiliului județean beneficiază de aceste drepturi salariale, este 04.12.2005 – 31.12.2008.
Contestatorul a susținut că intimatului i se cuvenea pentru perioada decembrie 2005 – decembrie 2008 suma netă de_ lei, așa cum rezultă din calculul consiliului județean, astfel că în această situație a compensat suma ce i se cuvenea pentru perioada 04.12.2005 – 31.12.2008 cu debitul înregistrat de intimat, in sumă de 2777 lei, rezultând că intimatul mai avea de primit suma de 11.554 lei, sumă ce i-a fost virată în contul personal la data de 5 iunie 2009, odată cu salariul aferent lunii mai 2009, așa cum rezultă din statul de retribuție pe luna mai 2009, din fișa de cont a lunii iunie și din adeverința nr.4410/14.065.2012.
În drept, datoriile reciproce se sting prin compensație până la concurența celei mai mici dintre ele, potrivit art.1143 c.civ., iar compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide si exigibile, oricare ar fi izvorul lor și care au ca obiect o sumă de bani, fiind îndeplinite toate condițiile art.1153 c.civ.
În ceea ce privește raportul de expertiză contabilă întocmit in dosarul de executare nr.48/E/2012 a arătat că expertul nu a luat în calcul prima tranșă achitată intimatului in luna martie 2009, respectiv 2777 lei.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 400 și art. 401 alin.1 lit.a C., art. 242 C..
A depus la dosarul cauzei în fotocopie următoarele înscrisuri: comunicare, somație nr.48/E/2012, procesa verbal de stabilire cheltuieli de executare, raport de expertiză contabilă efectuată în dosarul de executare nr. 48/E/2012, calculul sumei privind suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, tabel stat salarii, adeverința nr.4410/2012, interogare fișă cont, iar in original împuternicire avocațială și delegație.
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare (f. 361-62) prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
A arătat că prin sentința civilă nr. 143/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ Președintele C. Județean a fost obligat să plătească funcționarilor publici din aparatul de specialitate suplimentul postului de procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.01.2004 până la încetarea raporturilor de serviciu, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. Această sentință fiind executorie, Direcția Economică–serviciul contabilitate, din cadrul C. Județean M. a calculat drepturile fiecărui funcționar public, virându-se în contul de salariu al fiecăruia la data de 05.03.2009 o parte din suma cuvenită, pentru perioada 01.01._05.
Împotriva acestei sentințe, Președintele C. Județean M. a declarat recurs, iar prin Decizia nr. 2740/28.05.2009 a Curții de Apel C. s-a admis recursul, modificându-se în parte sentința civilă nr. 143/2009, a Tribunalului M., în sensul acordării sumelor începând cu data de 04.12.2005, pentru intervalul 01.01._05, dreptul fiind prescris.
Contestatorul cu rea credință face vorbire, fără a face dovada prin documente contabile întemeiate, adică actul prin care s-a efectuat regularizarea sumelor acordate la data de 05.03.2009 și la data de 05.06.2009, acesta limitându-se numai la calculele contabile fără valoare, încercând să inducă în eroare instanța.
Intimatul arată că pentru a opera o compensație este necesar ca ambele părți să aibă calități reciproce de debitor și creditor, așa cum prevăd disp. art.1143 si urm.c.civ. mai mult, potrivit prevederilor art.20 al.1 din Decretul 167/1958 „Debitorul care a executat obligația după ce dreptul la acțiune al creditorului s-a prescris, nu are dreptul să ceară înapoierea prestației, chiar dacă la data executării nu știa că termenul prescripției era împlinit”.
A mai susținut că din fișa fiscală privind impozitul pe veniturile din salarii pentru anul 2009 rezultă faptul că în luna martie 2009 intimatul a încasat numai drepturile salariale cuvenite, iar în luna mai 2009 au fost achitate și alte drepturi salariale, așa cum reiese din cuprinsul expertizei contabile întocmite în dosarul de executare.
În concluzie a solicitat respingerea contestației ca nefondată și menținerea ca legale și temeinice a formelor de executare contestate.
În drept, întâmpinarea a fost motivată pe disp. art. 115 C.p.c.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus la dosar în copie, fișa fiscală și precizări din dosarul nr._ .
Instanța, din oficiu a solicitat organului de executare B. C. G., să înainteze în copii certificate dosarul de executare nr. 48/E/2012.
Sub aspectul materialului probatoriu, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă recursului a respins ca neîntemeiată acțiunea.
A fost obligat contestatorul la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, prin sentința. nr. 143/2009, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ (f. 45-49), a fost admisă acțiunea reclamanților (printre care a figurat și intimatul T. V. S.), astfel că pârâtul Președintele C. Județean M. fost obligat să plătească funcționarilor publici din aparatul de specialitate suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004, până la încetarea raporturilor de serviciu, corespunzător numirii fiecărui funcționar în aparatul de specialitate și timpul efectiv lucrat.
Prin decizia nr. 2740 din 28.05.2009 (f. 42-44) a Curții de Apel C. s-a admis recursul și a fost modificată parțial sentința instanței de fond, în sensul acordării sumelor începând cu data de 04.12.2005, constatându-se că pentru intervalul 01.01._05 dreptul este prescris .
După învestirea cu formulă executorie a deciziei Curții de Apel, la solicitarea intimatului, s-a format dosarul de executare nr. 48/E/2012 pe rolul B. C. G., în cadrul căruia, prin adresa din data de 20.02.2012, executorul a dispus efectuarea unei expertize specialitatea contabilă, raportul fiind întocmit de expert P. I. (f. 56-57), fiind ulterior emis proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare (f.59) și somație de executare (f.58).
Contrar susținerilor contestatorului, cu privire la faptul că debitul a fost stins prin executare, din raportul de expertiză contabilă întocmit de expert P. I., coroborat cu înscrisurile de la dosar (f.66) instanța reține că debitorul a achitat la data de 05.06.2009 creditorului suma de 13.443 lei cu titlu de diferențe salariale brute privind suplimentul și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, respectiv 11.544 lei diferențe salariale nete, rămânând așadar de achitat suma de 1.401 lei, actualizată cu indicele de inflație, rezultând suma de1.608 lei.
Față de cele reținute și în raport de obiectul cauzei deduse judecății și de motivele invocate de contestator, instanța reține că debitorul nu a făcut dovada, în condițiile art. 129 alin. 1 teza finală c.p.civ. și art. 1169 c.civ., a existenței vreunui incident legat de executarea propriu-zisă sau a unei neregularități legate de modul de efectuare a executării silite, în condițiile în care dispozițiile art. 399 c.p.civ. stabilesc posibilitatea formulării contestației la executare de către cei interesați sau vătămați prin executare, împotriva executării însăși, precum și împotriva oricărui act de executare.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs recurentul contestator Președintele C. Județean M., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs contestatorul relatează faptul că prima instanță în considerentele hotărârii și-a însușit în totalitate aspectele menționate de expertul contabil în raportul de expertiză contabilă efectuat în dosarul de executare nr.48/E/ 2011 ignorând înscrisurile depuse de Președintele C. Județean M., respectiv adresa nr. 689/27.06.2012 emisă de Raiffeisen Bank, adresă din care rezultă că, intimatului i-au fost virate, în două tranșe, drepturile salariale cuvenite în baza titlului executoriu, prima în sumă de 2777 lei la data de 06.03.2009, iar cea de-a doua_ lei, la data de 05.06.2009.
A arătat și că, deși expertul a reținut efectuarea plății în sumă de_ lei, nu a luat în calcul prima tranșă achitată, ce totalizează 2777 lei, deși la fila 2 din dosar face vorbire de plata unor drepturi salariale în martie 2009.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, în motivare susținând că, nu poate opera compensația legală invocată de către recurent tocmai pentru lipsa calității reciproce a părților de creditor, respectiv debitor, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.20 alin.1 din decretul 167/1958 potrivit căruia „ debitorul care a executat obligația după ce dreptul la acțiune al creditorului s-a prescris, nu are dreptul să ceară înapoierea prestației, chiar dacă la data executării nu știa că termenul prescripției era împlinit”.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În baza titlurilor executorii reprezentate de sentința nr.143/26.01.2009 a Tribunalului M., astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 2740/28.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel C., suma netă actualizată cu indicele de inflație ce i se cuvenea intimatului, însumează_ lei, reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 04.12.2005 – 31.12.2008 .
Înscrisurile aflate la dosarul cauzei la filele 14-19 și 68, expertiza efectuată, ca și poziția procesuală exprimată de chiar intimat în cuprinsul întâmpinării, confirmă susținerile contestatorului în sensul că, la data de 06.03.2009, deci la un moment anterior modificării titlului executoriu dat de către Tribunalul M.-titlu ce recunoștea intimatului drepturile salariale ce au făcut obiectul judecății și pentru intervalul 01.01._05, s-a plătit acestuia, prin virament bancar, suma de 2777 lei, iar diferența cuvenită i-a fost achitată ulterior, mai precis la data de 05.06.2009 (_ lei).
Apărarea făcută de către intimat în prezenta cale de atac în sensul aplicabilității disp.art.20 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, nu poate fi primită tocmai pentru că, starea de fapt reținută este diferită de cea la care face referire textul citat, concret, debitorul din prezenta a procedat la efectuarea plății sumei de 2777 lei în considerarea executării obligației cuprinsă într-o hotărâre judecătorească ce avea caracter executoriu (sentința nr.143/26.01.2009 a Tribunalului M.), manifestarea în acest sens acest fiind normală nu numai pentru a da eficiență dispoziției cuprinsă în art.3711 alin.1 C.pr.civ.- potrivit căreia obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie -, dar și pentru a evita o ulterioară urmărire silită.
Astfel fiind și văzând că, intimatul creditor a demarat procedura executării silite la un moment în care întreg debitul datorat era stins prin plată benevolă a debitorului, în temeiul art. 312 c.pr.civ, va fi admis recursul și modificată sentința în sensul admiterii contestației, cu consecința anulării tuturor actelor de executare silită efectuate de B. C. G. în acest dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul-contestator Președintele C. Județean M. împotriva sentinței civile nr.5338 din 05.07.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul T. V. S..
Modifică sentința.
Admite contestația.
Dispune anularea formelor de executare silită îndeplinite de B. C. G. în dosarul nr. 48/E/2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19 Octombrie 2012, la sediul Tribunalului M..
Președinte, S. C. | Judecător, M. C. O. | Judecător, A. M. |
Grefier, T. I. |
M.A.- 2 ex.
Jud. fond O. C.
06.11.2012
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1207/2012. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 197/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
