Acţiune în constatare. Decizia nr. 114/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 114/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 1600/308/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 114
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Completul constituit din:
Președinte M. M.
Judecător E. O.
Grefier A. A.
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamantul B. F. A., cu domiciliul în Sighișoara, ., ., jud.M., împotriva sentinței civile nr.2394/12 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 14 mai 2013, când s-a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 21 mai 2013, iar apoi pentru data de 28 mai 2013.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2394/12 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul B. F. A. în contradictoriu cu pârâții R. V. și R. V. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond reținut că prin cererea dedusă judecății s-a cerut constatarea perimării executării sentinței civile nr. 912 /2009 a Judecătoriei Sighișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Față de această cerere, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale și de asemenea a constatat că sentința civilă mai sus menționată a fost pusă în executare, iar în cursul executării silite au fost formulate mai multe contestații la executare, care au fost respinse .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul B. F. A., solicitând anularea hotărârii și rejudecarea cauzei .
Se arată prin memoriul de apel că în primă instanță cauza a fost defectuos instrumentată de completul de judecată, iar judecătorul care a soluționat cauza s-ar fi impus a se abține de la judecarea dosarului, întrucât aceste s-a “autorecuzat” în alte dosar privitoare la litigii similare. În consecință, se apreciază că ar exista o relație de gravă vrăjmășie între judecătorul care a soluționat cauza și familia reclamantului .
Apelantul mai susține că este victima unu abuz, motivat de faptul că în mod greșit a fost admis un drept în favoarea soților R. și de asemeni ilegal s-a dispus evacuarea reclamantului din locuința sa .
Reclamantul susține că, în prezenta cauză, a operat de drept perimarea în ceea ce privește investirea sentinței civile nr.912/3 iulie 2009 cu formulă executorie, intervenind și prescripția în ceea ce privește dreptul soților R. de a își intabula vreun drept în carte funciară .
Se mai arată că, în prezenta cauză, deși au fost acordate mai multe termene de judecată, nu i s-a solicitat reclamantului să depună probe, cu toate acestea acțiunea fost respinsă tocmai în considerarea faptului că nu este dovedită, cu încălcarea prevederilor art.129 Cod de procedură civilă .
Reclamantul critică de asemeni faptul că, urmare a unor declarații de abținere a judecătorilor desemnați spre a soluționa cauza s-a ajuns la o tergiversare a dosarului, dar solicită totodată respingerea celei din urmă declarația de abținere, cea privitoare la judecătorul care în final a soluționat fondul .
Mai arată reclamantul că în mod abuziv s-a stabilit, după repunerea pe rol a cauzei o taxă de timbru judiciar în cuantum de 8611 lei .
Referitor la soluția dată în cauză, se susține că aceasta nu este motivată, menționându-se doar că acțiunea nu a fost dovedită și făcându-se trimiteri la dosarul nr._ al Judecătoriei Sighișoara, fără ca între prezenta cauză și cea care a făcut obiectul dosului menționat să existe vreo legătură .
În consecință, apelantul arată că solicită a se constata perimarea executării sentinței civile nr.912/2 iulie 2009 a Judecătoriei Sighișoara, de asemenea solicită sancționarea judecătorului fondului pentru rea credință și abuz de drept și solicită daune morale și materiale în cuantum de 50.000 euro .
În drept, au fost invocate prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 2 și art. 52 alin.3 din Constituția României, art. 998-999 cod civil .
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel expuse și având în vedere efectul devolutiv al căii de atac, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește primul din motivele de apel, referitoare la soluționarea dosarului de către un judecător aflat în “relații de dușmănie“ cu familia reclamantului, tribunalul constată că, prin declarația formulată la data de 09.10.2012, judecătorul cauzei a arătat că înțelege să se abțină, întrucât a dispus într-o altă pricină evacuarea reclamantului din imobilul în litigiu .
Prin încheierea dată în cameră de consiliu la data de 10 octombrie 2012, această declarație de abținere a fost respinsă, constatându-e în mod corect că finalitatea acțiunii în evacuare cu privire la care s-a pronunțat judecătorul este radical diferită de cea a prezentei cauze.
În aceste împrejurări, nimic nu oprea reclamantul, ca în temeiul prevederilor art. 27 pct. 9 Cod de procedură civilă, să formuleze o cerere de recuzare, prin urmare această critică este nefondată .
În ceea ce privește critica adusă lipsei de rol activ a jucătorului fondului cu privire la care s-a susținut de către reclamantul apelant că nu a cerut producerea de probe și cu toate aceste a respins cerere ca nedovedită, tribunalul arată că, potrivit prevederilor art. 129 alin.5 indice 1 Cod de procedură civilă, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii, și pe cale de consecință, nici această critică nu este întemeiată .
Apelantul a expus pe larg în declarația de apel considerente referitoare la modul în care au fost pronunțate anterior soluții în litigiile în urma căror a fost evacuat din imobilul său, dar care nu prezintă relevanță față de cererea dedusă judecății .
În ceea ce privește criticile privitoare la modul succint în care soluția pronunțată de instanță de fond a fost motivată, tribunalul arată că, chiar dacă lapidare, considerentele hotărârii relevă aspectele avute în vedere de instanță în pronunțarea hotărârii .
Aspectele reținute de către instanța de fond în ceea ce privește faptul că nu s-au dovedit susținerile din cererea introductivă, tribunalul constată că, deși reclamantul apelant face referire la o hotărâre judecătorească cu privire la care cere constatarea perimării și a prescripției, nu a depus în probațiune la dosarul cauzei nici măcar hotărârea la care face referire .
Reclamantul apelant a solicitat prin cererea sa constatarea perimării unei hotărâri judecătorești, însă perimarea este o sancțiune procedurală, care determină stingerea activități judiciare datorită lipsei de stăruință a părților, și poate intervenii în cursul judecării unei cauze sau în cursul executării silite a unei hotărâri - în acest din urmă caz, perimarea poate fi invocată și prin contestații formulate împotriva actelor de executare. Reclamantul însă nu a solicitat a se constata perimarea executării silite, cu, după cum mai sus s-a arătat, ci a unei hotărâri judecătorești .
În ceea ce privește prescripția invocată de reclamantul apelant, ar părea, potrivit motivelor echivoce formulate de reclamant că se referă la prescripția dreptului soților R. de a pune în executare sentința civilă nr. 912/ 3 iulie 2009 .
În lipsa unor date cu privire la conținutul sentinței la care se face referire, pentru se putea constat în ce măsură aceasta cuprinde dispoziții ce pot fi puse în executare și de asemenea cu privire la data la care hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă, nu se poate conchide că la data de 3 iulie 2012, așa cum a susținut reclamantul ,a intervenit prescripția, potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958 .
În fine, în ceea ce privește modalitatea de stabilire a taxei de timbru judiciar în cauză, tribunalul constată că, prin încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2012 s-a stabilit o taxă de timbru suplimentară având în vedere petitul prin care s-au solicitat daune materiale, iar ca urmare a precizării depuse de reclamant referitoare la obiectul cereri, s-a reținut ca fiind corectă și suficientă taxa de timbru achitată la depunerea cererii .
Cererile reclamantului privitoare la sancționarea judecătorul de fond al cauzei, nu pot face obiect căii de atac, întrucât în calea de atac nu este analizată decât hotărârea pronunțată de instanța de fond.
Pentru toate considerentele mai sus arătate, apelul dedus judecății nefiind fondat, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă, va dispune respingerea apelului dedus judecății .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul B. F. A., împotriva sentinței civile nr.2394 din 12 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Sighișoara.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2013
Președinte, M. M. | Judecător, E. O. | |
Grefier, A. A. |
Red.tehnored.M.M./12.06.2013
Listat A.A./13.06.2013/9 ex
Jud.fond V. Aenoaie
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 539/2013.... | Cereri. Decizia nr. 558/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
