Pretenţii. Decizia nr. 946/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 946/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 10208/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
Decizia civilă nr. 946
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte P. M.
Judecător A. T.
Judecător F. G. M.
Grefier A. E. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul P. L. și recurenta P. Izolda ambii domiciliați în Tg.M., ., . împotriva sentinței civile nr.2179 din 14 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul pârât P. L. și reprezentantul intimatei Asociația de proprietari nr.184, domnul L. S., lipsă fiind recurenta pârâtă P. Izolda.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recurentul P. L. prezent personal se legitimează cu cartea de identitate . nr._ eliberată la data de 08.05.2004 (CNP_). Totodată depune la dosar chitanța privind achitarea taxei de timbru de 226,6 lei și timbrul judiciar de 1,5 lei aferente recursului declarat de recurenta P. Izolda. Mai depune la dosar chitanța nr._/02.10.2013 privind achitarea sumei de 1200 lei reprezentând restanță cheltuieli de întreținere și chitanța nr._/19.11.2013 privind achitarea sumei de 500 lei cu același titlu. La întrebarea instanței arată că a reușit să dobândească explicați din partea reprezentanților unității intimate cu privire la sumele care i se impută și este de acord cu achitarea acestor sume pentru că se parte că există o nesincronizare între contorul său individual și contorul general de pe scară. În ceea ce privește penalitățile de întârziere arată că nu este de acord cu acestea. Mai arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul legal al unității intimate arată de asemenea că nu are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, instanța constată încheiată faza procedurii probatorii și acordă cuvântul pe fond asupra recursului declarat.
Recurentul prezent personal solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul unități intimate solicită respingerea recursului.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2179 din 14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M., s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 184, în contradictoriu cu pârâții P. L. și P. Izolda și în consecință, pârâții, au fost obligați în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 7769,97 lei reprezentând cote de întreținere aferente perioadei septembrie 2010 – august 2012, respingându – se ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 511,63 lei, cu titlu de penalități de întârziere. Totodată s-a dispus eșalonarea obligațiaeide plată a sumei de 7769,97 lei în 12 rate lunare egale, în cuantum de 647,50 lei scadente la data de 25 ale lunii, începând din luna aprilie 2013.
În motivare s-a arătat că astfel cum reiese din extrasul de carte funciară pentru informare, aflat la fila 66 din dosar, coroborat cu listele de plată (filele 17-43) și răspunsurile pârâților la interogatoriu (filele 78-79), pârâții P. L. și P. Izolda sunt proprietarii imobilului situat în Târgu-M., ., . și membri ai Asociației de P. nr. 184, iar în această calitate ei au beneficiat de serviciile prestate de asociație și de furnizorii de utilități (apă rece, energie electrică, gaz, salubritate) în perioada septembrie 2010 – august 2012.
În conformitate cu dispozițiile art. 46 din Legea 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari. Termenul de plată pentru achitarea cotelor de contribuție este potrivit art. 25 din HG nr. 1588/2007 de maximum 20 de zile de la data afișării listelor, dată care trebuie să fie înscrisă pe listele de plată respective.
Prin cheltuieli ale asociației în terminologia Legii 230/2007 se înțelege, potrivit art. 47 din acest act normativ: cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale, cheltuieli pe consumuri individuale, cheltuieli pe cota parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale, cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor dar gestionate financiar prin intermediul asociației, cheltuieli pe consumatori tehnici precum și cheltuieli de altă natură.
Prin urmare, obligația impusă proprietarilor de apartamente se referă atât la cheltuielile rezultate din folosința părților comune cât și cheltuielile constând în sumele datorate furnizorilor de servicii de canalizare, energie termică, apă, etc.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă respectiv listele de plată aferente fiecărei luni în perioada septembrie 2010 - august 2012 (filele 17-43), coroborat cu borderoul privind penalizările (fila 112), pârâții erau obligați să plătească cheltuielile ce le reveneau pentru serviciile prestate în termen de 20 zile de la data la care au fost afișate listele de plată însă au refuzat constant să își îndeplinească această îndatorire, acumulând un debit total de 8769,97 lei, din care a fost achitată în cursul procesului suma de 1000 lei (conform chitanței nr._ din data de 03 octombrie 2012 – fila 83). Mai mult, aceștia nu au contestat în vreun fel modul de calcul al cotei de contribuție la cheltuieli, deși aveau această posibilitate conform art. 12 lit. d din HG 1588/2007 în termen de 10 zile de la data afișării listelor de plată.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 1082 C.civ. conform cărora dacă creditorul face dovada creanței sale, culpa debitorului se prezumă, instanța a constatat că debitorii din prezenta cauză nu și-au îndeplinit în termen obligația legală, deși au beneficiat de serviciile furnizorilor de utilități pentru apartamentul pe care-l au în proprietate.
În ceea ce privește capătul de cerere privind penalitățile de întârziere solicitate de către reclamantă pentru neplata la termen a cheltuielilor de întreținere pentru perioada septembrie 2010 – august 2012, instanța a reținut că potrivit art. 49 din Legea 230/2007 asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, iar acestea nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Prin aceste dispoziții legale se consacră dreptul asociației de proprietari de a-și stabili un sistem propriu de penalizări pentru plata cu întârziere a cotelor de întreținere și a celorlalte cheltuieli comune prin hotărârea adunării generale astfel că, numai în măsura adoptării unei astfel de hotărâri, asociația poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, dispozițiile legale invocate de către reclamantă nefiind aplicabile direct în lipsa manifestării de voință a membrilor asociați.
Or, în cauză reclamanta nu a depus hotărârea adunării generale, prin care s-a stabilit perceperea penalităților de întârziere, sau modul de repartizare în cazul în care penalizările sunt cele aplicate de furnizori. Ca atare, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, instanța a apreciat că pretențiile reclamantei constând în plata sumei de 511,63 lei (conform borderoului de la fila 112), reprezentând penalități de întârziere nu au fost dovedite din perspectiva adoptării unei hotărâri în acest sens de către asociația de proprietari, respingându-le ca atare.
Instanța a mai reținut că potrivit art. 262 Cod procedură civilă raportat art.1101 Cod civil, prin chiar hotărârea ce se va pronunța, instanța poate acorda termene pentru plata sumei datorate. Având în vedere că pârâții au depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă că aceștia obțin un venit lunar cumulat de aproximativ 700 lei, instanța a admis cererea acestora de eșalonare a obligației de plată și a acordat un termen de grație pentru plata debitului în cuantum de 7769,97 lei, care a fost eșalonat în 12 rate lunare egale de 647,50 lei fiecare cu scadența pe data de 25 ale fiecărei luni, începând din luna aprilie 2013. .
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. L. și P. Izolda prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul reducerii cuantumului sumei la care au fost obligați, sentința fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct. 9. Cod procedură civilă.
În motivare a arătat că au verificat calculele afișate de reclamantă pe lunile ianuarie2012 – august 2012, iar conform celor afișate există mari diferențe, între ce au consumat și obligația de plată afișată. Spre exemplu, în luna februarie 2012 cheltuielile cu încălzirea au fost în cuantum de 554.40 lei, cu apa caldă în cuantum de 69.04 lei, cu apa rece, în cuantum de 23.50 lei, cheltuielile în comun pe persoane de 19.11 lei, în total 468.52 lei, iar cu toate acestea consumul afișat a fost de 1.134,60 lei. Diferențe s-au mai înregistrat și în lunile ianuarie 2012, în cuantum de 237,88 lei, martie 2012, în cuantum de 200,60 lei, aprilie, în cuantum de 95.55 lei, mai în cuantum de 273 lei, iunie în cuantum de 173,01 lei, iulie, în cuantum de 177,37 lei și august în cuantum de 99, 40 lei.
În privința penalităților, au arătat că în fiecare lună, reclamanta le percepe penalități, fără arăta cuantumul lor și că deși reclamanta a depus la dosar o singură factură cu penalitățile, instanța nu aținut cont de ceasta.
În concluzie, au arătat că reclamanta nu a individualizat clar cheltuielile comune datorate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare prin care a arătat că la data de 15.10.2013, reclamanții au achitat suma de 1200 lei și că aceștia nu au contestat listele de plată afișate lunar.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Examinând legalitatea hotărârii prin raportare la motivele de recurs invocate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul reține, în primul rând că prima instanță a reținut corect că sumele datorate de către recurenți sunt calculate conform dispozițiilor art. 47 din Legea 230/2007. Astfel, criticile aduse de recurenți cu privire la modul de calcul a acestor sume sunt lipsite de consistență în condițiile în care aceștia, cu ocazia judecării recursului, la termenul de judecată din data de 21. 11.2013, au arătat că sunt de acord cu sumele pretinse, diferențele invocate avându-și sursa în nesincronizarea între controlul individual și cel de scară.
Mai mult, au depus la dosar chitanța nr._/02.10.2013 și chitanța nr._/19.11.2013, din care rezultă că au achitat suma de 1200 lei, respectiv 500 lei, ceea ce demonstrează, odată în plus recunoașterea pretențiilor reclamantei. aceste sume urmând a fi deduse, din suma de 7769,97 lei, la care aceștia au fost obligați prin hotărârea atacată.
În, aceste condiții, baza art.312 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de recurenții P. L. și P. Izolda și va modifica, în parte hotărârea atacată în sensul că va obliga pârâții, în solidar, la plata către reclamanta Asociația de Proprietari nr. 184 a sumei de 6069,97 lei reprezentând cote de întreținere aferente perioadei septembrie 2010 – august 2012, urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate în ceea ce privește cererea de obligare a pârâților la plata sumei de 511,63 lei cu titlu de penalități de întârziere.
De asemenea, va menține dispoziția primei instanțe de eșalonare a obligației de plată stabilite în sarcina pârâților, în 12 rate lunare egale, scadente la data de 25 ale lunii începând din luna aprilie 2013 dar micșorează cuantumul ratei lunare la suma de 505,83 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul declarat de recurentul P. L. și recurenta P. Izolda ambii domiciliați în Tg.M., ., . împotriva sentinței civile nr.2179 din 14 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosar nr._ .
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Obligă pârâții, în solidar, la plata către reclamanta Asociația de Proprietari nr. 184 cu sediul în Tg. M. . E județul M. a sumei de 6069,97 lei reprezentând cote de întreținere aferente perioadei septembrie 2010 – august 2012.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate în ceea ce privește cererea de obligare a pârâților la plata sumei de 511,63 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Menține dispoziția primei instanțe de eșalonare a obligației de plată stabilite în sarcina pârâților, în 12 rate lunare egale, scadente la data de 25 ale lunii începând din luna aprilie 2013 dar micșorează cuantumul ratei lunare la suma de 505,83 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 noiembrie 2013.
Președinte, P. M. | Judecător, A. T. | Judecător, F. G. M. | |
Grefier, A. E. C. | |||
Red.F.Gh.M.
Tehnored.A.E.C.
2 ex./06.01.2014
| ← Cereri. Decizia nr. 558/2013. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 144/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
