Contestaţie la executare. Decizia nr. 482/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 482/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 2597/102/2011*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 482/2013
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul constituit din:
Președinte M. M.
Judecător C. S.
Judecător A. A.-B.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul V. M., domiciliat în Tg-M., ., . împotriva sentinței civile nr. 5387/03.07.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 mai 2013 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul de azi.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5387 din 03 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul V. M. în contradictoriu cu intimata D.G.F.P. M..
Instanța de fond a reținut că prin precizarea cererii de chemare în judecată formulată pentru termenul de judecată din_ contestatorul a invocat două categorii de motive și critici: o categorie de critici referitoare la deciziile de impunere, care reprezintă acte administrative fiscale, o a doua categorie de critici referitoare la executarea silită din dosarul de executare nr. 3812 din 14.01.2009. Astfel, pentru această a doua categorie de critici contestația introdusă inițial pe rolul Tribunalului M. - Secția C. administrativ și fiscal a fost disjunsă și trimisă pentru competentă soluționare judecătoriei.
Criticile și argumentele aduse împotriva deciziilor de impunere, care constituie acte administrative fiscale, nu au fost analizate de instanță, motivat de faptul că în materie fiscală, legea a pus la dispoziția contestatorului o cale de atac prin intermediul căreia poate să valorifice apărările de fond împotriva titlului executoriu (critici împotriva titlului de creanță devenit titlu executoriu) respectiv contestația împotriva actului administrativ fiscal, reglementată de art. 205 - 208 din O.G. nr.92/2003, astfel încât în cadrul soluționării contestației la executare, instanța nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei cu excepția situației în care nu a avut la dispoziție mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cărora să poată fi invocată.
Cu privire la motivele și argumentele redactate în sprijinul fiecărei categorii de critici, instanța a constatat că, în realitate, contestatorul nu a adus argumente și critici efective actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 3812/2009, nici prin precizarea contestației la executare și nici în contestația inițială.
S-a mai reținut și faptul că prin sentința nr. 657 din 15 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului M., a fost respinsă contestația formulată de același contestator împotriva deciziilor de impunere, așa încât executarea silită efectuată în temeiul acestor acte este justificată.
Procedând la analiza din oficiu a actelor de executare silită, instanța a constatat că acestea au fost efectuate în conformitate cu legea, motiv pentru care contestația la executare a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul V. M., solicitând modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației și anulării actelor de executare supuse judecății ca nelegale și netemeinice.
A mai solicitat recurentul restituirea sumelor încasate nelegal, pe bază de acte false și semnături falsificate.
Arată recurentul că instanța nu a luat act de faptul că a reclamant Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. M. falsificarea confirmărilor de primire la care face referire în cuprinsul contestației, solicitând efectuarea unei expertize grafice.
Se mai arată că instanța nu a ținut cont de demersurile pe care le-a făcut pentru dovedirea erorilor comise cu ocazia întocmirii deciziilor contestate, dovada că au fost contestate în termen.
Mai invocă recurentul și faptul că instanța nu a ținut cont de solicitarea sa de extindere a cercetărilor și de judecare a cauzei în ansamblul ei, deoarece, în opinia recurentului este nefiresc să desparți competența de soluționare a unor decizii de impunere emise de A.F.P. M. de soluționarea somațiilor și a celorlalte acte de executare silită.
Mai arată recurentul că a solicitat înscrierea în fals, însă la nici un termen de judecată A.F.P. M. nu a fost asistată de nici un împuternicit și nu a prezentat, nici la solicitarea instanței actele contestate pentru ca instanța să dispună în conformitate cu prevederile art.180 Cod de procedură civilă.
În drept se invocă prevederile art.304 pct.1 și 9 Cod de procedură civilă.
Recurentul solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat în fața instanței de fond, în cuantum de 2.500 de lei.
În probațiune s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: copia deciziei nr.1777/18.03.2010 emisă de AFP Tg-M. (fila 8), copia situației analitice debite plăți solduri pe anii 2008-2009 (filele 9-10), copia adresei nr.2289/04.02.2013 emisă de A.F.P. Tg-M. (fila 11), copiile a două confirmări de primire corespondență (filele 12-13), copia adresei nr._/30.10.2007 emisă de A.F.P. Tg-M. (fila 14), copia referatului nr._/30.10.2007 al A.F.P. Tg-M. (fila 15), copia adresei nr.3921 emisă de D. M. (fila 16), copia procesului-verbal nr.1733/2006 (fila 17), copia deciziei de impunere anuală pentru anul 2007 (fila 18), copia deciziei civile nr.924/2012 a Tribunalului M. (filele 19-21), copia sentinței civile nr.623/2007 a Tribunalului M. (filele 22-24), copia sentinței civile nr.3667/2010 a Judecătoriei Tg-M. (filele 25-27), raport de expertiză judiciară contabilă efectuată de expert N. S. M. M. (filele 28-62), raport de expertiză judiciară contabilă efectuată de expert L. C. Ș. (filele 63-76).
În cursul judecării recursului a fost administrată proba cu înscrisuri, recurentul depunând la dosarul cauzei în copie: rezoluția din 29 martie 2013 pronunțată în dosarul nr. 5556/P/2011 (fila 81), referatul privind neînceperea urmăririi penale din 21 martie 2013 din dosarul nr. 5556/P/2011 (filele 82-84).
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Contestația formulată de recurent atât împotriva deciziilor de impunere cat si a somațiilor și a actelor de executare a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului M.-secția de contencios administrativ care, prin încheierea de ședință din data de 08.04.2011 a disjuns petitele de anulare a somației nr._/ 02.10.2008, a somației nr.2709/10.01.2007 și respectiv anularea dosarului execuțional nr.3812/12.01.2009 dispunând formarea unui nou dosar.
În ceea ce privește contestația formulată împotriva somațiilor nr._/02.10.2008, a somației nr.2709/10.01.2007 și respectiv cererea de anulare a dosarului execuțional nr.3812/12.01.2009, prin sentința civilă nr.664/15.04.2011 s-a dispus declinarea competentei de soluționare a acesteia în favoarea Judecătoriei Tg. M..
Tribunalul M. a rămas astfel investit cu soluționarea acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei nr.32/07.04.2009 emisă de D.G.F.P. M., decizia de impunere anuală nr._/09.09.2006pentru venituri realizate de persoane fizice pe anul 2005, decizia de impunere anuală nr._/22.07.2009 pentru venituri realizate de persoane fizice pe anul 2007.
Tribunalul a apreciat ca acțiunea formulată este neîntemeiată, motivat de faptul că nu există motive de anulare a debitelor stabilite în sarcina reclamantului cu titlu de impozit, acestea nefiind contestate în termen.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de contencios administrativ a analizat și modalitatea de comunicare a actelor administrativ fiscale contestate, apreciind că comunicările au fost realizate cu respectarea prevederilor legale incidente în materie, iar reclamantul nu și-a probat susținerile referitoare la falsificarea semnăturilor, neînscriindu-se în fals.
Soluția Tribunalului M. a fost confirmată de Curtea de Apel Tg. M. care, prin decizia nr. 2303/R/26 iunie 2012 a respins recursul declarat de reclamant împotriva sentinței la care am făcut anterior referire.
În contextul celor anterior expuse, având în vedere și modul de soluționare a acțiunii în contencios administrativ vizând titlurile executorii (respectiv deciziile de impunere) tribunalul constată că Judecătoria Tg. M. a analizat în mod legal și temeinic contestația formulată în limita investirii și în limita competențelor sale, concluzionând în urma analizării probatoriului administrat în cauză ca actele de executare contestate au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale incidente în materie, neexistând nici un motiv de nulitate a acestora.
În cuprinsul recursului formulat contestatorul apreciază ca nefirească soluționarea separată a contestației administrative și a celei la executare, ignorând însă faptul că această modalitate de soluționare este imperativ prevăzută de norme de competență materială absolută, de la care nu se poate deroga.
De altfel, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, contestatorul nu aduce critici propriu zise actelor de executare, pretinsa nulitate a acestora derivând, în opinia contestatorului din nulitatea titlurilor executorii, respectiv a actelor administrative.
Actele administrative însă au fost atacate în procedura administrativă iar soluția pronunțata de organul emitent a fost suspusă controlului jurisdicțional.
Astfel, prin Decizia nr.32/07.04.2009 D.G.F.P. M. a soluționat contestația formulată de contestatorul din prezenta cauză împotriva deciziei nr.3008/14.01.2009 referitoare la obligații de plată; decizia de impunere anuală nr._/09.09.2006; decizia de impunere anuală nr._/ 22.07.2008 și somația de plată nr._/02.10.2008.
Decizia nr.32/07.04.2009 a fost atacată de contestator prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului M. - Secția contencios administrativ și fiscal (din care a fost disjunsă și prezenta contestație împotriva actelor de executare propriu zise); prin sentința nr. 657/15.04.2011 acțiunea în contencios formulată împotriva actelor administrative anterior enumerate a fost respinsă, soluția fiind menținută de Curtea de Apel M. -SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, care prin decizia nr.2303/R/26 iunie 2012 a respins ca nefondat recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de tribunal.
Singurul aspect relativ la actele administrativ fiscale care s-ar fi putut repercuta asupra actelor de executare este cel referitor la comunicarea deciziilor atacate în fața instanței de contencios administrativ, deoarece și în situația în care s-ar fi constatat legalitatea și temeinicia acestora, nelegala lor comunicare cu contestatorul ar fi condus la nulitatea actelor de executare silită.
Cu toate acestea însă, instanțele de contencios administrativ, analizând contestația formulată au analizat inclusiv modalitatea de comunicare a deciziilor de impunere, conchizând în mod irevocabil că acestea au fost comunicate cu contestatorul în mod legal.
În considerarea acestei concluzii, având în vedere puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de contencios administrativ (respectiv sentința nr. 657/15 aprilie 2011 pronunțate de Tribunalul M. în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia nr. 2303/R/26 iunie 2012 a Curții de apel Tg. M. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal) sub acest aspect, tribunalul apreciază ca nefondat recursul declarat, soluția instanței de fond fiind la adăpost de orice critică.
Împrejurarea că contestatorul a formulat ulterior și plângere penală pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de fals nu poate să conducă la o altă soluție în prezenta cauză, iar în ipoteza în care falsurile reclamate s-ar confirma în urma cercetărilor efectuate în procesul penal, acesta ar avea la dispoziție calea de atac extraordinară a revizuirii împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele civile/de contencios administrativ în temeiul unor înscrisuri declarate false.
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod de procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul V. M., domiciliat în Tg-M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 5387/3 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 mai 2013.
Președinte, M. M. | Judecător, C. S. | Judecător, A. A.-B. |
Grefier, M. T. |
Red.Thred:A.A.B./03.09.2013
M.T./2 ex./04.09.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 774/2013. Tribunalul MUREŞ | Întoarcere executare. Decizia nr. 894/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
