Contestaţie la executare. Decizia nr. 774/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 774/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 2786/308/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
Decizia civilă nr. 774
Ședința publică din data de 03 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte A. B.
Judecător A. A.-B.
Judecător F. G. M.
Grefier A. E. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de J. R. cu domiciliul în S. . județul M., atât în nume propriu cât și ca reprezentată a Cabinetului de Tehnică Dentară Agodent cu sediul în S. . județul M., împotriva sentinței civile nr. 536/26 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa tuturor părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 19 septembrie 2013, când s-a amânat pronunțarea asupra deciziei pentru data de 26 septembrie 2013 iar apoi pentru data de azi, 03 octombrie 2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.536/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._ a fost respinsă contestația la executare a contestatorilor J. K. R. persoană fizică titulară a cabinetului de liberă practică AGODENT și J. R. în nume propriu în contradictoriu cu intimatul ORAȘUL S. PRIN PRIMAR, împotriva Titlului executoriu nr. 670/6.11.2012 și Somației nr. 9958/6.11.2012 emise în dosarul execuțional nr. 670/2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Contractul de concesionare nr._/3.12.2004, încheiat între Primăria orașului S. în calitate de concedent și J. R., ca titular al laboratorului dentar înregistrat sub nr. 2178/948/28.01.2003 în calitate de concesionar, s-a convenit concesionarea pe timp de 49 de ani, începând cu data de 1.12.2004, a spațiului cu destinația de laborator dentar, situat în S., ., format dintr-o încăpere în suprafață de 15 mp și spații de folosință comune, săli de așteptare, grupuri sanitare în suprafață de 14 mp, reprezentând cota de ½ parte din acest imobil.
Conform prevederilor art. 4, pct.4.1 din acest contract, redevența s-a convenit a fi de 1 Euro/mp/an în primii 5 ani; potrivit art. 4, pct. 4.2 din același contract, s-a stabilit clauza potrivit căreia după primii 5 ani, nivelul minim al redevenței se va stabili de concedent, pornind de la prețul pieței, sub care redevența nu poate fi acceptată, după negociere cuantumul redevenței urmând să fie prevăzut într-un act adițional semnat de ambele părți.
Ulterior, fapt necontestat, la data de 1.07.2011 s-a încheiat între aceleași părți un act adițional la contractul de concesionare nr._/3.12.2004, prin care, art. 4.1 din contractul de concesiune s-a modificat, cuantumul redevenței fiind stabilit ca fiind de 2 Euro/mp/lună, conform cursului BNR de la data plății.
S-a reținut că prin pct.6 din considerentele Deciziei nr. 946/12.08.2011 a Camerei de Conturi a Județului M. și pct.2 lit.j din dispozitivul acestei decizii, s-a dispus ca până la data de 14.10.2011 să se aplice măsurile care să asigure încasarea în contul bugetului local al veniturilor fiscale suplimentare stabilite și înregistrate în urma misiunii de audit, în sumă totală de_ lei reprezentând redevența aferentă spațiilor cu destinația de cabinete medicale individuale ce fac obiectul contractelor de concesiune încheiate în baza HGR 884/2004 și penalități de întârziere în sumă de 2832 lei, ce urmau să fie actualizate la data încasării creanțelor bugetare.
La aceleași sume se referă și Decizia 1380/30.08.2012 a Camerei de Conturi a județului M., la pct.II 2 din considerente și pct. 6 din dispozitiv, termenul de realizare fiind 30.11.2012.
Ca urmare, s-a efectuat înștiințarea nr. 8971/15.10.2012 prin care contestatoarei J. R. i s-a adus la cunoștință de către orașul S. că, urmare a constatărilor acțiunii de audit financiar, s-a emis Decizia nr. 1380/30.08.2012 a Camerei de Conturi a Județului M., și că se datorează de către contestatoare suma de 5629,59 lei reprezentând redevență aferentă spațiului cu destinația de cabinet stomatologic individual ce face obiectul contractului de concesiune încheiat în baza HG 884/2004 privind concesionarea unor spații cu destinația de cabinete medicale, suma fiind compusă din 3544,78 lei cu titlu de redevență restantă pentru anii 2009 – 2011 și 2084,81 lei dobânzi aferente redevenței restante, dobânzile fiind calculate până la data de 30.10.2012, menționându-se că acestea au fost calculate conform graficului de calcul anexat și că, obligația achitării acestor sume îi revine debitoarei până la data de 30.10.2012.
Întrucât acest debit nu rezultă că s-a achitat, s-au emis Titlul executoriu nr. 670/6.11.2012, pentru suma de 5629, 59 lei și somația nr. 9958/6.11.2012 privind aceeași sumă, compusă din redevența restantă pe anii 2009 – 2011 aferentă spațiului cu destinația de cabinet stomatologic individual, de 3544,78 lei și dobânzi de 2084,81 lei (filele 53, 54 din dosar).
Instanța arată în continuare că mai întâi este de lămurit calitatea de debitor și implicit de stabilit calitatea procesuală activă și interesul în promovarea prezentei contestații.
A constatat instanța că are calitatea de parte în raportul juridic de drept fiscal persoana fizică autorizată (PFA) J. R. în calitate de reprezentantă a cabinetului de liberă practică Agodent, iar nu J. R. în nume propriu, acestea fiind și părțile contractului de concesionare nr._/3.12.2004 și actului adițional la același contract, din 1.07.2011, sub acest aspect fiind aplicabile prevederile art. 17 al. 1 din OG 92/2003, care definește subiectele raportului juridic fiscal.
A apreciat instanța că (PFA) J. R. menționată datorează sumele înscrise în titlul executoriu și somația emise de către intimată, din următoarele considerente:
S-a apreciat în continuare că clauza contractuală de la pct. 4 din contractul de concesionare a fost una negociabilă, convenită de către ambele părți, astfel că neîncheierea actului adițional la data împlinirii primilor 5 ani de concesiune, se datorează culpei ambelor părți contractante, iar prin pct.4.2 s-a stabilit de către părți modalitatea de calcul a redevenței după primii 5 ani ai concesiunii.
Arată instanța că deși contestă că ar datora debitul de 5629,59 lei, înscris în titlul executoriu și somație, nu rezultă să fi fost contestată Decizia nr. 1380/30.08.2012 a Camerei de Conturi a Județului M., cu toate că, prin înștiințarea nr. 8971/25.10.2012 i s-a comunicat că debitul s-a constatat prin această decizie.
Pe de altă parte, s-a apreciat că debitul nu a fost afectat de prescripție, nefiind nicidecum împlinit termenul prev. de art. 131 din OG 92/2003.
Consideră instanța nu se poate susține de către contestatorul cu personalitate juridică, că nu datorează debitul, cât timp rezultă că a folosit neîntrerupt spațiul cu destinația de cabinet stomatologic, nefiind o chestiune de neretroactivitate, ci de îndeplinire a unei obligații legale și nu sunt dovezi depuse de către nici o parte în sensul că s-ar fi încheiat contract de vânzare – cumpărare cu privire la acesta, dimpotrivă, din cuprinsul întâmpinării, necombătute cu înscrisuri de către contestatori rezultă că, de către aceasta s-a achitat doar un avans din preț la data de 24.03.2010, iar la 14.09.2011 s-a achitat cu titlu de redevență suma de 665 lei.
Se arată în continuare că în privința contestatoarei persoană fizică J. R. nu s-au efectuat acte de executare, mențiunile referitoare la aceasta existând doar cu referire la PFA pe care o reprezintă în calitate de titulară a cabinetului de liberă practică AGODENT.
Apreciază instanța că s-au respectat dispozițiile. art. 110, 119 și 120 din OG 92/2003 prin care se reglementează expres titlurile de creanță, ca și penalitățile și dobânzile care trebuie calculate, ca și cele ale art. 141 și art. 145 din OG 92/2003 ce prevăd mențiunile pe care trebuie să le cuprindă titlul executoriu și somația, nefiind constatate încălcări ce ar putea atrage sancțiunea nulității.
Împotriva hotărârii a declarat recurs contestatoarea solicitând ca în urma admiterii acestuia să se modifice în tot hotărârea în sensul admiterii contestației la executare. S-a mai cerut suspendarea executării silite până la soluționarea recursului și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Arată recurenta că nu decizia Curții de Conturi nr.1380/30.08.2012 emisă de Curtea de Conturi M. este temeiul în baza căruia i s-a imputat suma de 5.629,59 lei ci contractul de concesiune nr._/2004, la care a încheiat act adițional în data de 01.07.2011 în care s-a stabilit nivelul redevenței la 2 euro mp, la baza acestui act adițional fiind invocată Hotărârea de consiliu a orașului S. nr.54/30.06.2011.
Arată recurenta că această hotărâre prevede redevența doar pentru viitor, nicidecum retroactiv și raportat la actul adițional din 01.07.2011 care prevede majorarea redevenței tot pentru viitor, motivarea instanței de fond apare ca nefondată și nelegală.
Mai arată recurenta că nu a invocat faptul că debitul reținut în sarcina sa s-ar fi prescris ci că este reținut nejustificat în sarcina sa, așa încât aprecierile instanței cu privire la prescripție sunt lipsite de relevanță în speță.
Intimata, legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând în limitele declarației de recurs, precum și din oficiu, potrivit art. 3041 Cod de procedură civilă, legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, tribunalul apreciază că recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente:.
Executarea silită împotriva recurentei s-a derulat în lipsa unui titlu executoriu care să aibă la bază un titlu de creanță, deoarece actul adițional nr._/03.12.2012 nu poate să producă efecte retroactive, în lipsa unei clauze contrare, asumată de ambele părți atâta vreme cât prin contractul de concesionare nr._/03.12.2004 s-a stabilit, la art.4 că valoarea redevenței, după primii 5 ani se negociază.
Nici dintre decizia nr. 1380/2012 a Camerei de Conturi a județului M., nici hotărârea Consiliului Local S. nr. 54/30.06.2011 și nici actul adițional nr10562/03.12.2012 la contractul de concesiune nu reprezintă titluri de creanță.
În privința Deciziei nr. 1380/2012 a Camerei de Conturi a județului M. aceasta nu este opozabilă debitoarei recurentei, nu reprezintă un act administrativ ce i se adresează și pe care să aibă calitatea de a-l constata astfel că susținerea instanței, potrivit căreia debitoarea nu a contestat această decizie, nu este întemeiată.
Măsurile de recuperare a redevențelor la care se referă Curtea de Conturi în respectiva decizie nu puteau în nici un caz să conducă la executarea directă a debitoarei în lipsa unui titlu executoriu; în condițiile în care titlul executoriu emis de creditoare nu are la bază un titlu de creanță, acesta este lovit de nulitate, la fel ca și toate celelalte acte de executare emise ulterior împotriva debitoarei, căreia nu i se poate imputa faptul că nu a inițiat negocierile în vederea recalculării redevenței.
În considerarea celor anterior expuse, în baza art. 312 Co de procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă tribunalul va admite recursul declarat și în consecință va modifica în tot hotărârea în sensul admiterii contestației la executare și a anulării titlul executoriu nr. 670 din 06.11.2012 și a somației nr. 9958/06.11.2012, emise de intimat.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă va obliga intimatul la plata către contestatoare a sumei de 505 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fața primei instanțe și a sumei de 510 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul declarat de recurenta J. R. cu domiciliul în S. . județul M. împotriva sentinței civile nr. 536 din 26 martie 2013 a Judecătoriei Sighișoara și în consecință:
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că admite contestația la executare formulată de contestatoarea J. R. împotriva intimatului Orașul S. și în consecință:
Anulează titlul executoriu nr. 670 din 06.11.2012 emis de intimat și somația nr. 9958/06.11.2012 emisă de intimat.
Obligă intimatul la plata către contestatoare a sumei de 505 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă intimatul la plata către recurentă a sumei de 502,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 3 octombrie 2013.
Președinte, A. B. | Judecător, A. A.-B. | Judecător, F. G. M. |
Grefier, A. E. C. |
Red.A.A.B.
Tehnored.A.E.C.
2 ex./04.02.2014
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 783/2013. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 482/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
