Fond funciar. Decizia nr. 782/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 782/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 2241/308/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
Decizia civilă nr. 782
Ședința publică din data de 10 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte A. B.
Judecător A. A.-B.
Judecător F. G. M.
Grefier A. E. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. cu sediul în Tg. M. Piața Victoriei nr.1 județul M. împotriva sentinței civile nr.632/15 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa tuturor părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la dosar din partea intimatului R. V. Ș., prin serviciul registratură al instanței la data de 23 septembrie 2013, concluzii scrise într-un singur exemplar.
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 19 septembrie 2013, când s-a amânat pronunțarea asupra deciziei pentru data de 26 septembrie 2013, apoi pentru data de 03 octombrie 2013 iar apoi pentru data de azi, 10 octombrie 2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.632/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._ a fost admisă acțiunea civilă precizată a reclamantului R. V. Ș. în contradictoriu cu pârâții C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor M., C. locală de Fond Funciar Sighișoara și R. O. R..
S-a dispus anularea TP_ din 26 februarie 1997 emis de către comisia județeană pârâtă și obligarea aceleiași comisii să emită un nou titlu de proprietate pe numele titularilor R. V.V. și R. V.Ș., cu titlu de reconstituire drept de proprietate, în calitate de succesori ai lui R. V. și R. M., cu privire la suprafața de 1,10 ha teren extravilan pe același amplasament cu cel menționat în T.P._.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 19.03.1991 reclamantul R. V.Ș. și numitul R. V.V. au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5,79 ha teren arabil pe vechile amplasamente aflate pe teritoriul municipiului Sighișoara, în zona Venchi, terenurile preluate la CAP Sighișoara de la antecesorii solicitanților, respectiv R. V.(decedat în 1945) și R. M. (decedată în1964).
La data de 11 mai 1993 s-a emis Titlul de Proprietate nr._, de către C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor M., în favoarea titularilor R. V. V. și R. V. Ș., pentru suprafața de 5.79 ha teren extravilan.
La data de 16.10.1996, C. locală pârâtă înaintează propunerea nr.5466 prin care se solicită completarea tabelului anexă cu R. V. V., pentru suprafața de 1,10 ha în baza cererii nr.995/1991, cu privire la care prin Hotărârea nr.262/15.11.1996 a Comisiei Județene s-a amânat soluționarea, solicitându-se comunicarea amplasamentul, iar prin Hotărârea nr.18/17.01.1997 a aceleiași comisii județene s-a aprobat atribuirea în proprietatea lui R. V. V. a suprafeței de 1,10 ha teren agricol în extravilan.
Ulterior, la data de 26 februarie 1997 s-a emis și T.P._, contestat în prezenta cauză, pentru suprafața de 1,10 ha teren extravilan, pe teritoriul municipiului Sighișoara, în favoarea titularului R. V. V., emițându-se și fișa de punere în posesie privind acest teren.
C. Județeană, prin întâmpinare, a confirmat că singura cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietatea fost cea cu nr.995/1991 prin care atât reclamantul R. V. Ș., cât și fratele acestuia, R. V. V. au solicitat să li se reconstituie dreptul de proprietate după antecesori.
Instanța a constatat că acest fapt corespunde realității pentru că între înscrisurile remise instanței de către C. Județeană nu se regăsește vreo altă cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate care să fi fost formulată numai de către R. V. V., fie în nume propriu, fie în calitate de succesor al lui R. M. și R. V., cu atât mai mult cu cât la f.46 din dosar există declarația acestuia din 19.03.1991 în conformitate cu care nu deține alte suprafețe de teren.
Mai mult, prin cererea nr.995/1991 s-a făcut dovada acceptării succesiunii după acești defuncți, atât de către R. V. V. cât și de către R. V. Ș., conform prevederilor art.13 al.2 din L.18/1991/R, astfel că și titlul de proprietate_/26.02.1997 trebuia emis pe numele ambilor moștenitori, după cum se reglementează prin dispozițiile art.13 al.3 din L.18/1992 R.
Au fost apreciate ca reale și susținerile reclamantului în sensul că nu a avut cunoștință despre emiterea Titlului de Proprietate nr._/26.02.1997 până la momentul când a fost citat în cauza penală cu nr._ a Judecătoriei Sighisoara, instanța reținând că acestuia nu i s-a comunicat Hotărârea nr.18/17.01.1997 a Comisiei Județene, în baza căreia s-a emis titlul de proprietate atacat în prezenta cauză.
Față de starea de fapt rezultată din probele administrate, instanța a apreciat acțiunea reclamantului ca întemeiată, fiind astfel admisă în temeiul prev. art.III din L.169/1997, pentru modificarea și completarea L.18/1991 așa cum a fost modificată prin Titlul V din Legea 247/2005, ca și a celor ale art.63 din L.18/1991R.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M., solicitând casarea sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Arată recurenta că prin cererea nr.995/19.03.1991 numiții R. V. și R. Ș. au solicitat după defuncții R. V. și R. M. suprafața de 5,79 ha de teren agricol, suprafață care a fost validată de C. județeană, fiind eliberat titlul de proprietate nr._/11.05.1993 pe numele ambilor titulari.
Ulterior, C. locală de fond funciar Sighișoara a înaintat Comisiei județene o nouă propunere (nr.5466/16.10.1996) prin care se solicită completarea tabelului anexă cu R. V. V. cu 1,10 ha de teren, propunerea având la bază aceeași cerere cu nr.995/1991.
Arată recurenta că prin Hotărârea nr.262/15.11.1996 a aprobat această propunere, fără să aibă la bază alte acte în dovedirea proprietății decât cele în temeiul cărora a aprobat inițial cererea pentru suprafața de 5,79 ha și s-a liberat titlul de proprietate.
Se arată că instanța de fond a reținut doar faptul că T.P. nr._/26.02.1997 a fost emis doar pe numele unuia dintre moștenitori, respectiv pe numele R. V. V., fără a sesiza însă că validarea suprafeței de 1,1 ha s-a efectuat în temeiul aceleiași cereri (nr.995/1991) pentru care a fost emis T.P. nr._/11.05.1993 pe numele ambilor titulari, pentru suprafața solicitată de 5,79 ha.
Precizează recurenta că în arhiva instituției nu a fost identificată o altă cerere formulată de petenți cu privire la suprafața de 1,10 ha.
Mai evidențiază recurenta și faptul că atât propunerea Comisiei locale cât și validarea făcută de C. județeană au avut la bază aceeași cerere și documentație care a fost analizată o dată și validată, situație pentru care nu se impunea eliberarea unui nou titlu de proprietate.
În drept se invocă prevederile 299, 304 pct.9, 304 ind.1 Cod de procedură civilă, H.G. nr.890/2005, Legea nr.18/1991 completată prin Legea nr.247/2005.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 09.09.2013 intimatul R. V. Ș. a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Anexat întâmpinării, intimatul a depus o anexă cuprinzând detalierea modului de calcul a sumei de 1.800 de lei solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în data de 12.09.2013 C. locală de fond funciar Sighișoara arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl apreciază ca nefundat, pentru următoarele considerente:
Recurenta, C. județeană de fond funciar M. este emitentul T.P nr._/26.02.1997, titlu emis ca urmare a validării propunerii formulate de C. locală de fond funciar Sighișoara.
În exercitarea atribuțiilor sale, așa cum acestea sunt enumerate de H.G. nr.131/1991 (în vigoare la data emiterii titlului contestat), C. județeană avea obligația de a verifica legalitatea propunerilor comisiilor comunale, orășenești sau municipale și de a valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile comunale, orășenești sau municipale;
Prin recursul declarat, C. județeană susține în esență că titlul de proprietate în discuție ar fi fost nelegal emis, în condițiile în care cererea numiților R. V. Ș. și R. V. V. a fost soluționată în integralitatea sa, emițându-se T.P. nr._/11.05.1993 pentru suprafața de 5,79 ha reprezentând întregul teren solicitat de cei doi frați prin cererea nr.995/1991.
În aceste condiții arată recurenta că nu se mai justifica emiterea unui nou titlu de proprietate pentru o suprafață suplimentară, în lipsa unei alte cereri de retrocedare.
Aceste aspecte, chiar de ar fi reale, exced prezentului cadru procesual; ceea ce invocă recurenta este de fapt propria sa culpă în emiterea unui titlu de proprietate pe o suprafață de teren care excede suprafeței solicitate prin cererea nr.995/1991, suprafață retrocedată în întregime anterior prin T.P nr._/11.05.1993.
În condițiile în care al doilea titlu de proprietate a fost emis în baza aceleiași cereri, cu numărul 995/19.03.1991 (fapt recunoscut de toate părțile implicate în emiterea acestui al doilea titlu) este evident că acesta trebuia emis pe numele ambilor solicitanți, respectiv R. V. Ș. și R. V. V.
Aspectele alegate de recurentă referitoare la împrejurarea că nu ar fi existat în realitate nici un temei pentru emiterea celui de al doilea titlu nu pot fi primite, așa cum am arătat anterior, deoarece exced cadrului procesual stabilit de petentul R. V. Ș. la momentul formulării cererii, iar recurenta nu a formulat în cauză o cerere reconvențională prin care să solicite anularea aceluiași titlu de proprietate pentru motivele pe care le-a invocat prin întâmpinare în fața primei instanțe și pe care le-a reiterat ca motive de recurs ulterior.
Pentru considerentele anterior expuse, recursul declarat urmează a fi respins ca nefundat.
În privința cererii formulate de intimatul R. V. Ș. de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul apreciază că într-adevăr, în raport de prevederile art.274 Cod de procedură civilă acesta ar fi îndreptățit la recuperarea cheltuielilor efectuate în recurs, în condițiile în care recurenta apare ca fiind „căzută în pretenții” ca urmare a respingerii căii de atac promovate.
Cu toate acestea, cererea intimatului urmează a fi respinsă ca nefondată, deoarece acesta nu a făcut dovada cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu, limitându-se la a le enumera și detalia în cuprinsul anexei la întâmpinare intitulată „notă de calcul” fără însă a face dovada avansării lor efective (chitanțe, bonuri de combustibil etc.)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu sediul în Tg. M. Piața Victoriei nr.1 județul M. împotriva sentinței civile nr.632 din 15 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara.
Respinge cererea intimatului R. Ș. cu domiciliul în localitatea Fieni . județul Dâmbovița având ca obiect obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 octombrie 2013.
Președinte, A. B. | Judecător, A. A.-B. | Judecător, F. G. M. |
Grefier, A. E. C. |
Red.A.A.B.
Tehnored.A.E.C.
2 ex./25.11.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 66/2013. Tribunalul MUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 1099/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
