Pretenţii. Decizia nr. 1099/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1099/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 2141/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1099/2013
Ședința publică de la 19 Decembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte A. B.
Judecător R. I.
Judecător A. A.-B.
Grefier M. T.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul M. JUDEȚEAN M., cu sediul în Tg-M., ./A, jud.M. împotriva sentinței civile nr. 5053/05.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 12 decembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5053/05.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ a fost admisă cererea formulată de reclamanții C. C. M. și C. G. în contradictoriu cu pârâtul M. Județean M..
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1430 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul marca Audi A6 și suma de 128,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 17.02.2012 în timp ce autoturismul marca Audi A6 cu număr de înmatriculare_, proprietatea reclamanților se afla parcat regulamentar pe . dreptul intrării în incinta Palatului Culturii, a fost avariat de zăpada căzută de pe acoperișul Palatului Culturii; avariile produse autovehiculului au constat în spargerea lunetei și a parbrizului autoturismului, iar habitaclul a fost inundat de zăpadă.
Incidentul a fost comunicat organelor de poliție, care s-au prezentat la fața locului și au constatat că mașina este avariată ca urmare a căderii zăpezii de pe acoperișul Palatului Culturii din municipiul Târgu M.. În acest sens, au emis o adresă nr._/05.03.2012, prin care au arătat că, în lipsa unei polițe de asigurare pentru autoturism care să includă și repararea unor astfel de daune și dacă nu pot obține repararea prejudiciului pe cale amiabilă au la dispoziție calea formulării unei acțiuni în justiție.
Instanța a reținut că reclamanții nu dețin o poliță de asigurare care să includă și repararea unor astfel de daune și nici nu au reușit să obțină repararea prejudiciului pe cale amiabilă, neexistând un răspuns favorabil din partea intimatului.
Reținând prevederile art.137, 1378 și 1379 al.1 C. civil instanța a apreciat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: a) existența unui prejudiciu; b) existența unei fapte; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta și prejudiciu, constatând că în cauză toate aceste condiții sunt îndeplinite.
Prejudiciul constă în distrugerea parțială a autoturismului marca Audi A6 cu număr de înmatriculare_ (spargere lunetă, parbriz). Prejudiciul este cert și nu a fost încă reparat în natură sau prin echivalent de persoana răspunzătoare.
Fapta (evenimentul) constă în aceea că zăpada acumulată pe acoperișul Palatului Culturii a căzut pe mașina reclamanților, producând spargerea lunetei și inundarea habitaclului cu zăpadă.
Existența raportului de cauzalitate între eveniment și prejudiciu rezultă din succesiunea acțiunilor. Mai mult, instanța reține acest aspect și din procesul verbal încheiat de Poliția Municipiului Târgu M. – Biroul de Investigații Criminale la data de 17.02.2012, atașat la dosar (f.42) și necontestat de pârât sub aspectul situației de fapt reținute.
Din cuprinsul procesului verbal instanța a reținut că, în urma constatărilor personale ale agenților din cadrul Biroului, aceștia au concluzionat în sensul că autoturismul cu număr de înmatriculare_, în timp ce era staționat pe . dreptul Palatului Culturii, respectiv la o distanță de aproximativ 2 m, a suferit distrugeri, ca urmare a căderii unor bucăți de gheață și zăpadă de pe acoperișul imobilului indicat. Au precizat agenții constatatori că luneta spate a mașinii era spartă iar cioburi de sticlă și bucăți de gheață se aflau împrăștiate pe bancheta spate și pe portbagaj. Totodată, plafonul autoturismului era acoperit de zăpadă și gheață iar parbrizul prezenta mai multe fisuri.
Conform constatărilor la fața locului, distrugerile suferite de autovehicul au fost provocate de alunecarea de pe acoperișul Palatului Culturii a unor cantități de gheață și zăpadă.
În același sens, instanța a observat că datele cuprinse în procesul verbal se coroborează cu planșele foto realizate cu ocazia incidentului (f.47-50).
Pentru ca răspunderea civilă a celui care avea paza imobilului (edificiului) să fie angajată este de ajuns să fi existat o faptă aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, având în vedere că nu este condiționată de existența unei forme de vinovăție, independent de orice culpă.
S-au mai reținut și prevederile art.11 din Hotărârea de Consiliu Local Târgu M. nr. 20/2008 - alin. 1 Proprietarii, administratorii si chiriasii imobilelor sunt obligati sa asigure curatenia trotuarelor, acoperisurilor, teraselor, etc., de zapada si gheața si sa execute desfundarea rigolelor.
Față de situația de fapt descrisă și de considerentele ce preced, instanța a apreciat că pârâtul M. Județean M., în calitate de proprietar al edificiului – imobilul Palatul Culturii din Târgu M. este obligat să răspundă de prejudiciul cauzat prin desprinderea acelei cantități de zăpadă și gheață de pe acoperișul său, neputând reține în prezenta cauză aplicarea dispozițiilor art. 1380 C.civ. în sensul că prejudiciul a fost cauzat ca urmare a producerii unui caz de forță majoră; instanțaa apreciat că paguba s-a produs ca urmare a lipsei de întreținere, aspect imputabil pârâtului în calitate de proprietar.
Pentru toate aceste considerente, avându-se în vedere dispozițiile art. 1376-1378 și 1379 C.civ., instanța a obligat pe pârâtul M. Județean M. la plata către reclamanții C. C. M. și C. G. C. a sumei de 1430 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs, respectiv contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul marca Audi A6: 1280 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații și a pieselor înlocuite, potrivit devizului nr. 426 /21.02.2012, facturii emise nr._/21.02.2012 și bonului fiscal aferent aceleiași valori, precum și 150 lei cosmetizare auto realizată la data de 27.02.2012.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, acestea au fost acordate, în considerarea prevederilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a declarat recurs solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță; apreciază recurenta ca fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 și art.304 ind.1 Cod de procedură civilă.
Recurentul apreciază că, raportat la dispozițiile art.1349 și ale art.1376 Cod civil, nu sunt întrunite toate elementele necesare angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului M. Județean M. pentru prejudiciile cauzate de lucruri.
Arată recurentul că documentele fiscale depuse în probațiune de reclamanți pentru justificarea prejudiciului sunt neconcludente, întrucât nu rezultă că produsele au fost achiziționate și serviciile prestate pentru reparația autovehiculului avariat, nefiind menționate în cuprinsul acestora nici numărul de înmatriculare, nici . sau vreun alt element de identificare a acestuia. Raportat la noțiunea de „lucru” și „pază juridică”, se arată că legiuitorul a avut în vedere la reglementarea acestor instituții juridice că persoanele fizice sau juridice devin răspunzătoare numai de prejudiciile cauzate de lucrurile ce se află în paza acestora.
Astfel, normele legale impun în mod expres ca pentru angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri să fie îndeplinită „o singură condiție specială și anume ca lucrul care a cauzat prejudiciul să se afle în paza unei persoane, prin urmare, nefiind admis ca această răspundere să poată interveni pentru prejudiciul cauzat de orice lucru.”( citat din „Teoria generală a obligațiilor civile”, Prof. univ. dr. Ernest L., Prof. univ. dr. R. I. M., Ed. Lumina Lex, București, 2005).
Arată recurentul că în speța dedusă judecății, chiar dacă se admite că prejudiciul a fost cauzat de căderea zăpezii de pe acoperișul clădirii palatului Culturii, este evident că lucrul care se afla în paza juridică a Muzeului Județean M. este însăși această clădire și nicidecum zăpada.
Arată recurentul că starea de fapt este de natură a demonstra fără echivoc că M. Județean M. nu putea în nici un fel să aibă controlul asupra cantității de zăpadă căzută în acele zile și nici asupra evoluției temperaturilor exterioare, fiind în prezența unor fenomene meteorologice imprevizibile și de necontrolat, astfel încât, într-o asemenea situație, în acord cu jurisprudența în materie se impune ca păzitorul juridic al lucrului să fie scutit de obligația reparării atunci când prejudiciul a fost provocat de o cauză străină, pentru care păzitorul juridic nu este ținut a răspunde; consideră recurentul că fără îndoială, precipitațiile abundente sub formă de zăpadă, concomitent cu evoluția pozitivă a temperaturilor exterioare nu pot fi considerate decât cauze străine de păzitorul juridic al clădirii, pentru care nu se poate angaja răspunderea Muzeului Județean M..
Raportat la susținerile reclamanților privind „obligația de a preîntâmpina producerea oricărei pagube” menționează recurentul că în sarcina Muzeului Județean M. nu se poate reține săvârșirea cu vinovăție a unei fapte ilicite, întrucât precipitațiile sub formă de zăpadă, cantitatea acestora, temperaturile exterioare nu pot fi sub controlul sau dirijarea păzitorului juridic; din această perspectivă consideră recurentul că nu este probată nici culpa administratorului clădirii Palatului Culturii.
În același context subliniază recurentul faptul că nu este dovedit nici raportul de cauzalitate dintre așa zisa faptă ilicită a Muzeului Județean M. și avarierea autovehiculului, neexistând la dosarul cauzei înscrisuri relevante și concludente din care să rezulte fără echivoc o asemenea legătură.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, tribunalul, cu opinie majoritară îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit art.1349 al.(3) în cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului.
Potrivit art.1351 (1) Dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit.
(2) Forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil.
Art. 1376 C.civ. prevede că oricine este obligat să repare, indiferent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa, art. 1378 C.civ. prevede că proprietarul unui edificiu sau a unei construcții de orice fel este obligat să repare prejudiciul cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor părți din ele, dacă aceasta este urmarea lipsei de întreținere sau a unui viciu de construcție, iar art. 1379 alin.1 C.civ. prevede că cel care ocupă un imobil răspunde pentru prejudiciul cauzat prin căderea sau aruncarea din imobil a unui lucru.
Având în vedere aceste prevederi legale raportat la situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză prima instanță a reținut în mod corect îndeplinirea în cauză a condițiilor de angajare a răspunderii civile a păzitorului lucrului, respectiv recurentul.
Așa cum rezultă din prevederile art.1376 Cod civil, răspunderea civilă se angajează independent de orice culpă a păzitorului lucrului, doar forța majoră sau cazul fortuit fiind cauze exoneratoare de răspundere.
În speță recurenta invocă o cauză de forță majoră, respectiv caracterul imprevizibil și de necontrolat al fenomenului meteorologic implicat în producerea faptei ilicite. În mod evident că o asemenea susținere nu poate fi primită, deoarece în plină iarnă (luna februarie) căderile de zăpadă nu pot fi niciodată considerate fenomene meteorologice imprevizibile și de necontrolat.
Principala obligație a păzitorului lucrului este aceea de a preîntâmpina producerea prejudiciului cauzat de lucrul său, iar în cazul în care nu își îndeplinește această obligație iar faptul ilicit generator de prejudicii se produce, îi revine obligația de a repara respectivul prejudiciu.
Recurentul nu a manifestat minime diligențe pentru preîntâmpinarea căderilor de zăpadă, deși este îndeobște cunoscut faptul că ulterior căderilor masive de zăpadă pe acoperișuri, concomitent cu încălzirea vremii se produce dislocarea, alunecarea și în final căderea blocurilor de zăpadă sau chiar gheață de pe acoperișuri, cu consecințe ce pot fi deosebit de grave.
Mai mult decât atât recurenta ignoră faptul că obligația de preîntâmpinare a căderilor de zăpadă îi revenea și în considerarea prevederilor art.11 al.1 din H.CL Tg. M. nr.20/2008 în conformitate cu care „proprietarii, administratorii și chiriașii imobilelor sunt obligați să asigure curățenia trotuarelor, acoperișurilor, teraselor, etc., de zăpadă și gheață și sa execute desfundarea rigolelor”.
Chiar dacă nu a fost angajată răspunderea contravențională a recurentului pentru neîndeplinirea acestor obligații, producerea prejudiciului ca urmare a conduitei sale omisive este de natură a angaja răspunderea sa civilă.
În privința inexistenței raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, susținerile recurentei sunt de asemenea nefondate, în raport de probele administrate în cauză (proces verbal din 17.02.2012 întocmit de Biroul de investigații criminale din cadrul Poliției mun. Tg. M., planșe foto, ) care nu au fost răsturnate de recurent sub aspect probatoriu.
În privința prejudiciului, acesta este dovedit, constă în daunele provocate autoturismului ca urmare a căderilor de gheață și zăpadă; în privința întinderii prejudiciului, acesta constă în contravaloarea reparațiilor și a tuturor manoperelor necesare aducerii autovehiculului într-o stare apropiată de cea în care se găsea anterior producerii incidentului.
Faptul că facturile depuse de reclamanți în probațiune nu ar menționa numărul autovehiculului este lipsit de relevanță, atâta vreme cât produsele/serviciile enumerate în factură se coroborează cu devizul de comandă nr.4126/21.02.2012 în cuprinsul căruia se indică numărul de înmatriculare al autovehiculului, tipul și ..
De altfel recurenta, invocând lipsa mențiunilor referitoare la identificarea autovehiculului pe cele 2 facturi depuse în probațiune, ignoră faptul că această mențiune există, numărul de înmatriculare fiind menționat pe fiecare factură, la rubrica „date privind expediția” (f.6, 8).
Reține tribunalul că potrivit art.1385 Cod civil, reparația prejudiciului trebuie să fie integrală, astfel încât, în vederea aducerii autovehiculului într-o stare apropiată de cea avută anterior producerii prejudiciului, având în vedere amploarea avariilor suferite, era necesară și cosmetizarea auto pentru care a fost achitată suma de 150 de lei.
În considerarea celor anterior expuse tribunalul, cu opinie majoritară, apreciază recursul declarat ca nefondat, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art.312 Cod de procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul M. Județean de Istorie M., cu sediul în Tg-M., ./A, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 5053 din 5 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 decembrie 2013.
Președinte, A. B. | Judecător, A. A.-B. | |
Grefier, M. T. |
Red./Thred:A.A.B./03.04.2014
M.T./2 ex./03.04.2014
Jud.fond:O. M. Z.
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului și admiterii în parte a cererii.
Judecător,
R. I.
Motivarea opiniei separate a domnului judecător R. I.:
Suntem de acord cu opinia majoritară în ceea ce privește întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului. În dezacord însă cu opinia majoritară nu putem considera că s-a dovedit întreg prejudiciul solicitat.
Astfel conform art.1169 cod civil cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o și dovedească.
Se observă că, după cum a susținut și recurentul M. Județean de Istorie M., în cuprinsul facturii nr._/27.02.2012 nu se face referire la autoturismul reclamantei. De asemenea nu se face referire la natura serviciilor efectuate de prestator pentru a se putea observa legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat.
În mod eronat opinia majoritară consideră că produsele/serviciile enumerate în factură se coroborează cu devizul de comandă nr.4126/21.02.2012 în cuprinsul căruia se indică numărul de înmatriculare al autovehiculului, tipul și .. Această coroborare nu se poate face deoarece devizul de comanda este întocmit de o altă societate și pentru alte servicii.
Nedovedirea legăturii de cauzalitate rezultă ca urmare a nemenționării serviciilor prestate și la ce mașină. De exemplu o spălare sau lustruire cu ceară a mașinii nu este o cheltuială necesară ca urmare a faptei ilicite și nu este un prejudiciu.
Or potrivit art.1385 Cod civil, reparația prejudiciului trebuie să fie integrală, însă în măsura dovedirii acestuia.
Prin urmare se impunea admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe, admiterea acțiunii însă fără cuprinderea sumei de 150 de lei cuprinsă în factura nr._/27.02.2012
Judecător,
R. I.
Red./Thred:R.I./03.04.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 782/2013. Tribunalul MUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 806/2013.... → |
|---|
