Grăniţuire. Decizia nr. 611/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 611/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 446/251/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 611
Ședința publică de la 27 Iunie 2013
Completul constituit din:
Președinte C. M.
Judecător E. O.
Judecător A. T.
Grefier C. S.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta B. A. M. cu domiciliul în orașul Iernut, ..2/A, jud.M. împotriva Sentinței civile nr. 9 din 8 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Luduș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în recurs ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 20 iunie 2013 când instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta.
TRIBUNALUL,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9/08.01.2013, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Luduș, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanții M. R. și M. M., respectiv intervenienta M. LUCREȚIA în contradictoriu cu pârâta B. A. M., dispunându-se modificarea suprafeței înscrise în CF_ Iernut, nr. cadastral 550/1 de la 810 mp la 880 mp pe numele reclamanților.
Totodată, a fost stabilită linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamanților și al pârâtei pe aliniamentul delimitat de punctele 107; 0108; 0204; 301 și 107 identificat pe planul de situație de la fila 42 dosar ce face parte din raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul Durigu R.. Pârâta a fost obligată să mute gardul despărțitor pe amplasamentul stabilit mai sus, iar în caz de refuz au fost autorizați reclamanții să mute gardul existent pe noua linie de hotar cuprinsă între punctele 0108; 0204 din planul de situație.
De asemenea, pârâta a fost obligată să predea în deplină posesie și proprietate suprafața de 70 mp reclamanților, teren identificat pe planul de situație fila 42 dosar prin punctele 108; 204; 0204 și 0108 înscris în CF_ Iernut, nr. cadastral 550/2.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 270 mp prin contractul de vânzare-cumpărare autentic 721 din 16.11.2006, fiind înscrisă în foaia B a cărții funciare la B9, dreptul acesteia fiind înscris în CF_ Iernut cadastral 550/2, nr. top 270.
A mai reținut prima instanță că reclamanții au dobândit terenul în anul 2002 prin cumpărare, însă a unei cote ideale de ¾ din terenul inițial. În anul 2004 s-a făcut dezmembrarea terenului conform planului de amplasament de la fila 55 dosar, acordându-se parcelelor numere cadastrale, iar ulterior acestei operațiuni s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare prin care pârâta a dobândit suprafața de 270 mp teren.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expertul topografic Durigu R. instanța a reținut că pârâta folosește din terenul reclamanților suprafața de 70 mp.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs pârâta B. A.-M., solicitând în principal casarea hotărârii primei instanțe și ca urmare a rejudecării cauzei să se dispună „respingerea cererii reclamanților sau admiterea în parte a cererii reclamanților în privința petitului 1 în sensul modificării suprafeței de teren înscrisă în C.F. nr._ Iernut, nr. cad. 550/1, de la 810 mp la 843 mp și respingerea celorlalte petite”.
În subsidiar, recurenta a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Luduș.
S-a solicitat totodată obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în esență s-a apreciat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, iar solicitarea reclamanților de a folosi mai mult decât au în proprietate este nefondată.
A arătat recurenta că prin contractul autentificat sub numărul 721/16.11.2006 a cumpărat imobilul în litigiu de la numiții V. Aladar și V. O.. Cei doi vânzători au cumpărat anterior în cursul anului 2004 de la M. R. și M. M., fiind încheiat în acest sens contractul de vânzare-cumpărare nr. 781/31.05.2004.
A precizat recurenta că „reclamanta M. M. și M. Bara sunt copii lui M. I. și soția M. Lucreția” și că aceștia au dobândit nuda proprietate asupra cotei de ¾ din terenul în litigiu prin contractul nr. 388/2002. Ulterior, terenul a fost dezmembrat prin actul de dezmembrare nr. 231/17.02.2004, cota de ¾ revenind reclamanților, iar cota de ¼ revenind numiților M. Bara și M. M. M..
Concluzionând, recurenta a arătat că „atât timp cât în anul 2004 reclamanții și coproprietarii de la acea vreme, prin bună înțelegere, au convenit să iasă din indiviziune, să delimiteze prin gard despărțitor cele două proprietăți… este inadmisibil să soliciți instanței să stabilească o altă linie de hotar cu proprietarul vecin care îi succede celui inițial”.
În motivarea cererii de trimitere a cauzei spre rejudecare, recurenta a apreciat că prima instanță a pronunțat hotărârea fără a intra în cercetarea fondului, prin aceea că nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor la raportul de expertiză și nici asupra capătului de cerere privind majorarea suprafeței înscrisă în C.F._ Iernut de la 810 m2 la 880 m2.
Deși legal citați, intimații M. R., M. M. și M. LUCREȚIA nu și-au desemnat reprezentant în fața instanței de recurs și nu a formulat întâmpinare sau alte cereri scrise .
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Examinând raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe de către expertul DURIGU R., tribunalul constată că, într-adevăr terenul înscris în C.F. 371/N Iernut, nr. cad 550/1 și 550/2 are o suprafață reală de 1.183 m2, iar nu de 1080 m2, astfel cum apare înscris în cartea funciară.
Din cuprinsul aceluiași raport de expertiză, instanța de recurs a mai constatat că atât recurenta B. A.-M., cât și intimații M. R. și M. M., folosesc în realitate o suprafață mai mare decât cea cu care figurează înscriși în C.F.
Astfel, intimații M. R. și M. M. folosesc în realitate 843 m2, față de 810 m2 cât figurează înscris în C.F. 371/N, nr. cad. 550/1.
Recurenta B. A.-M. folosește 340 m2, comparativ cu 270 m2, cât figurează înscris în C.F. 371/N, nr. cad. 550/2.
Excedentul față de suprafața înscrisă în C.F. este unul ce se regăsește inclusiv anterior dezmembrării ce s-a făcut în baza actului de dezmembrare nr. 231/17.02.2004.
Altfel spus, recurenta nu folosește din terenul reclamanților suprafața de 70 m2, ci această suprafață provine din excedentul față de suprafața de 1080 m2 înscrisă în C.F. 371/N Iernut – provenită din C.F. 1402.
Pornind de la aceste considerente, contrar opiniei primei instanțe, tribunalul apreciază că nu poate fi acceptată cererea reclamanților de a li se atribui în întregime acest excedent.
Astfel, inclusiv intimații-reclamanți, au dobândit dreptul de proprietate asupra unei cote determinate de 3/4 din suprafața de 1080 m2 teren. În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea nr. 388/18.07.2002 s-a consemnat în mod expres că întreținătorii dobândesc nuda proprietate asupra imobilului casă de locuit „și cota de ¾ parte din teren cu suprafața totală de 1.080 mp. Situat în Iernut, .. 4, jud. M.” înscris la acea dată în C.F. 1402, nr. top. 537/2/2; 537/3/2.
În aceste condiții nu pot fi valorificate în favoarea intimaților-reclamanți susținerile formulate prin precizarea de acțiune, potrivit cărora „pârâta a cumpărat nu o cotă ideală din teren ci o suprafață de 270 mp rezultată în urma dezmembrării efectuate la data de 17.02.2004”.
Pentru argumentele anterior expuse, tribunalul constată că, deopotrivă, intimații au cumpărat cota de ¾ din suprafața de 1080 m2, iar nu din suprafața reală de 1183 m2.
Astfel, chiar în condițiile în care excedentul de suprafață este rezultatul unor măsurări inițiale eronate, nu apare ca fiind echitabil ca acesta să revină în mod exclusiv reclamanților-intimați.
În acest context, tribunalul va înlătura propunerea expertului de delimitare a celor două proprietăți. Această concluzie se impune în primul rând datorită faptului că excedentul de suprafață nu a fost împărțit conform cotelor de proprietate. Mai mult, atât expertul, cât și reclamanții, fac referire la o lucrare topografică efectuată la solicitarea unilaterală a reclamanților, ulterior operațiunii de dezmembrare și nicidecum la lucrarea topografică ce a stat la baza dezmembrării efectuată în baza actului autentic nr. 231/17.02.2004.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul apreciază ca fiind întemeiate criticile aduse de către recurentă hotărârii primei instanțe, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, urmează a admite prezentul recurs cu consecința modificării integrale a sentinței atacate în respingerii acțiunii formulată și precizată de reclamanții M. R. și M. M., precum și a cererii de intervenție accesorie formulată intervenienta M. Lucreția în contradictoriu cu pârâta B. A. M..
Având în vedere admiterea capătului de cerere formulat pe cale principală prin cererea de recurs, tribunalul constată că nu se mai impune analizarea motivelor invocate în susținerea cererii formulate de recurentă în subsidiar.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, prin raportare la soluția adoptată, tribunalul urmează a obliga pe intimații M. R. și M. M. să plătească recurentei suma 604 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, sumă ce reprezintă contravaloarea onorariului avocațial și a taxelor judiciare achitate conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei. S-a avut în vedere că apărările formulate de intervenienta M. Lucreția nu au condus la efectuarea unor cheltuieli de judecată suplimentare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta B. A. M. cu domiciliul în orașul Iernut, ..2/A, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 9/08.01.2013, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Luduș și în consecință:
- modifică integral sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată și precizată de reclamanții M. R. și M. M., precum și cererea de intervenție accesorie formulată intervenienta M. Lucreția în contradictoriu cu pârâta B. A. M..
Obligă pe intimații M. R. și M. M. să plătească recurentei suma 604 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, E. O. fiind plecat în concediu semnează vicepreședintele instanței I. L. | Judecător, A. T. fiind plecată în concediu semnează vicepreședintele instanței I. L. |
Grefier, C. S. fiind plecată în concediu semnează Grefier delegat, S. T.-T. |
Red: E.O.
Tehnored: M.M.
Data: 31.07.2013/2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 225/2013. Tribunalul MUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 418/2013.... → |
|---|
