Contestaţie la executare. Decizia nr. 1018/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1018/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 1261/308/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ NR. 1018
Ședința publică din data de 05 decembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: E. O.
Judecător: C. M.
Judecător: M. L.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-contestatoare C. Națională de Căi Ferate ”C.F.R.” SA – Sucursala ”C.R.E.I.R. C.F.” B., cu sediul în B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 634 din data de 15 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa reprezentanților legali ai părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 noiembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei pentru data de azi, 05 decembrie 2013.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.634/15.04.2013 a Judecătoriei Tg.M. s-a dispus respingerea contestației la executare formulată de contestatoarea C. de Căi ferate CFR SA București, Sucursala Centrul regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF B. în contradictoriu cu intimatul M. Sighișoara prin primar, pentru anulare somație și titlu executoriu, ambele din dosarul execuțional nr._/07.05.2012 pentru suma de 424.089,48 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut căprin Decizia civilă nr. 1030/11.12.2012 Tribunalul M. s-a admis recursul Municipiului Sighișoara, împotriva Încheierii din 29.10.2012 a Judecătoriei Sighișoara, dată în acest dosar și s-a respins cererea de suspendare, dispunându-se continuarea judecății.
La termenul de soluționare a contestației la executare nu exista o soluție dată de Tribunalul M. în acțiunea în contencios administrativ privind anularea Deciziei de impunere nr. 483/27.02.2012, care a stat la baza emiterii titlului executoriu nr._/7.05.2012 în dosarul de executare nr._/7.05.2012, reprezentând taxă clădiri din care debitul restant 407.772 lei și majorări de_ lei, calculate până la 7.05.2012.
În aceste condiții instanța de executare verificând conformitatea actelor de executare contestate a constatat că, nu se invocă expres de către contestatoare vreun motiv de nelegalitate ale acestora, ci faptul că la calculul impozitului datorat de persoanele juridice cu titlu de impozit pe clădiri conform art. 253 C.fiscal, nu s-a ținut seama la stabilirea cotei de impozitare de coeficientul de reducere care se aplică în cazul în care se realizează lucrări de renovare. Instanța a respins contestația la executare, privind actele de executare constând în somație și titlu executoriu din Dosarul execuțional_/2012, care sunt în concordanță cu legislația în vigoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea C. Națională de Căi Ferate CFR SA – Sucursala CREIR CF B. prin reprezentant legal, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate conform art. 304 pct.8, 9 precum și 304 ind.1 din C.pr.civ.
În motivare s-a arătat că prin sentința atacată a fost respinsă contestația la executare având în vedere faptul că a fost dispusă continuarea judecății coroborat cu faptul că în contestația promovată nu a fost indicat nici un motiv de conformitate al actelor de executare, că deoarece unul dintre motivele invocate prin contestația la executare a fost suma stabilită cu titlu de impozit clădiri consideră că prin continuarea judecății le-a fost încălcat accesul la justiție consacrat de art.6 pct.1 și art.21 din Constituția României, în art.10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului precum și în art.14 pct.1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, accesul liber la justiție fiind conceput ca drept al oricărei persoane de a se putea adresa justiției pentru apărarea drepturilor și libertăților și a intereselor sale legitime garantându-se că exercitarea acestui drept nu poate fi îngrădită prin nici o lege, că au motivat contestația și pe prevederile art.172 din C.pr.fiscală care la al.3 stabilește că, contestația la executare poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege, art. 172 concretizând principiul constituțional instituit de art. 21 al.1 și 2 din Constituția României, astfel că față de acestea le-a fost încălcat dreptul de acces la justiție, că principiul repunerii în situația anterioară reprezintă tot ce s-a executat în temeiul unui act anulat, în sensul că părțile raportului juridic trebuie să ajungă în situația în care acel act nu s-ar fi încheiat, ori prin continuarea judecății și respingerea contestației la executare sunt în imposibilitatea de a fi repuși în situația anterioară, că pe de altă parte cu privire la debitele accesorii au arătat faptul că intimatul M. Sighișoara a încălcat prevederile art.111 din C.pr.fiscală în sensul că nu le-a comunicat cuantumul debitelor accesorii care ar fi devenit scadente la un termen stabilit de legiuitor în funcție de data comunicării acestora coroborat cu prevederile art. 110 al.3 din C.pr.fiscală.
Intimatul M. Sighișoara a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea în întregime a sentinței recurate în sensul respingerii contestației la executare formulate.
În motivare s-a răspuns considerentelor invocate în recurs, s-a solicitat a se avea în vedere că prin contestația ce face obiectul prezentului dosar practic nu se invocă în mod expres nici un motiv de nelegalitate a actelor întocmite în dosarul execuțional, cu privire la invocarea încălcării dreptului recurentei de acces la justiție prin continuarea judecății cauzei s-a arătat că recurenta și-a exercitat în mod necondiționat dreptul de acces la justiție când a atacat conform dispozițiilor legale în vigoare decizia de impunere în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului M. – secția de contencios administrativ și fiscal, decizia de impunere nefiind suspendată prin formularea unei cereri în justiție în condițiile art. 215 din OG nr.92/2003 coroborat cu dispozițiile art.14 din legea nr.554/2004.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 304 indice 1 C.pr.civ tribunalul îl constată fondat, numai sub aspectul contestării sumei de_,88 de lei reprezentând majorare calculată până la data de 07.05.2012, astfel cum se va arăta în continuare.
Tribunalul constată nefondate criticile recurentei că deoarece unul dintre motivele invocate prin contestația la executare a fost suma stabilită cu titlu de impozit clădiri consideră că prin continuarea judecății le-a fost încălcat accesul la justiție consacrat de art.6 pct.1 și art.21 din Constituția României, în art.10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului precum și în art.14 pct.1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Recurenta a avut la dispoziție pentru contestarea deciziei de impunere nr. 483/27.02.2012, prin care au fost stabilite sumele pe care le datorează cu titlu de impozit pe clădiri, contestația administrativ fiscală prevăzută de art. 205 și următoarele din OG nr. 92/2003, de care recurenta a și uzat astfel cum rezultă din dosarul primei instanțe. În condițiile în care recurenta contestatoare nu a obținut suspendarea executării actului administrativ fiscal conform art.14 din legea contenciosului administrativ nr.554/2004, declanșarea procedurii executării silite pentru recuperarea sumelor stabilite prin decizia de impunere este pe deplin legală.
De altfel recurenta nu a motivat în nici un fel de ce i-a fost încălcat dreptul de acces la justiție prin continuarea judecății contestației la executare, judecarea contestației pe care ea a formulat-o constituind concretizarea dreptului de acces la justiție.
Tribunalul constată însă fondate criticile recurentei vizând faptul că intimatul M. Sighișoara a încălcat în legătură cu debitele accesorii prevederile art.111 din OG nr. 92/2003 coroborat cu prevederile art. 110 al.3 din OG nr. 92/2003.
Astfel se reține că potrivit art. 110 al.3 din OG nr. 92/2003 „Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declarația fiscală;
c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii;
d) declarația vamală;
e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;
f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28;
h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.”
Potrivit art. 141 al.1-2 din OG nr.92/2003 „(1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(1^1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
(1^2) Executarea silită a creanțelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătorești sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
Intimatul M. Sighișoara a emis titlul executoriu nr._/07.05.2012 și somația nr. 80.180/07.05.2012 atât pentru debitul reprezentat de impozitul pe clădiri în sumă de_ de lei cât și pentru majorările de întârziere calculate până la data de 07.05.2012 în sumă de_,88 de lei, deși din probele de la dosarul cauzei reiese că există titlu de creanță doar pentru debitul constând în impozitul pe clădiri(decizia de impunere nr. 483/27.02.2012 f.46 dosar primă instanță), nefăcându-se dovada că a fost emisă o decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii în sumă de_,88 de lei.
Prin urmare se constată că în privința majorărilor de întârziere calculate până la data de 07.05.2012 în sumă de_,88 de lei, intimatul a încălcat prevederile art.110 al.3 lit.c coroborate cu prevederile art. 141 al.1 ind.1 din OG nr. 92/2003.
Față de cele reținute anterior urmează ca în temeiul art. 312 al.3 raportat la prevederile art. 304 pct.9 din C.pr.civ. și ale textelor legale citate anterior să se admită recursul și să se modifice în tot hotărârea atacată, în sensul că se va dispune anularea parțială a titlului executoriu nr._/07.05.2012 și somației nr. 80.180/07.05.2012 din dosarul execuțional nr._/07.05.2012 al Municipiului Sighișoara, în sensul eliminării creanței în sumă de_,88 lei reprezentând majorare calculată până la data de 07.05.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de C. Națională de Căi Ferate - C.F.R. S.C. – Sucursala C.R.E.I.R. C.F. B., cu sediul în B., ., jud. B., împotriva Sentinței civile nr. 634/15.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ și în consecință:
Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că:
-dispune anularea parțial a somației nr. 80.180/07.05.2012 și a titlului executoriu nr._/07.05.2012 din dosarul execuțional nr._/07.05.2012 al Municipiului Sighișoara – Biroul Executare Creanțe, în sensul eliminării creanței în sumă de 16.310,88 lei reprezentând majorare calculată până la data de 07.05.2012.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2013.
Președinte, E. O. | Judecător, C. M. fiind plecat în concediu de odihnă semnează vicepreședintele instanței A. B. | Judecător, M. L. fiind plecată în concediu de odihnă semnează vicepreședintele instanței A. B. |
Grefier, M. M. fiind plecată în concediu de odihnă semnează grefier-șef secția civilă A. A. |
Red./Tehnored.C.M/21.08.2014
Listat C.Ș./25.08.2014
5 pag/2 ex.
Jud.fond G.B.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 264/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 97/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
