Rectificare carte funciară. Decizia nr. 264/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 264/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 8666/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 264
Ședința publică de la 12 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: A. B.
Judecător: P. M.
Grefier: C. S.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta . cu sediul în mun. Tg.-M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2143 din 13 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în apel ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 5 noiembrie 2013, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2143 din data de 13 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ , s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta ., având ca obiect rectificare de carte funciară.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că înainte de a proceda la analiza problematicii ridicate de soluționarea cauzei de față, a fost necesar a se lămuri aspectele legate de dreptul material aplicabil în speță.
Astfel, instanța de fond a reținut faptul că prin Legea nr. 71/2011 sunt aduse o . dispoziții tranzitorii cu privire la aplicarea în timp a dispozițiilor legale cuprinse în Noul Cod Civil, prin care legea menține principiul tradițional al aplicării în timp a legii civile, potrivit căruia: „Codul civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”.
De asemenea art. 76 din Legea nr. 71/2011 stipulează că „dispozițiile art. 876-915 din Codul civil, privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară, se aplică numai actelor sau faptelor juridice încheiate, sau după caz săvârșite ori produse după . Codului Civil”.
A constatat așadar prima instanță, că de principiu, situațiile în care se aplică dispozițiile noului cod civil sunt cele născute după . acestuia, iar situațiile juridice născute anterior intrării în vigoare a noului Cod Civil urmează regimul dispozițiilor legale sub efectul cărora au luat naștere.
Față de aceste dispoziții legale, instanța de fond a soluționat cauza de față potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data nașterii situațiilor juridice care au generat prezentul litigiu, respectiv Legea nr. 7/1996.
Cu privire la situația de fapt, judecătoria a reținut faptul că reclamanta ., cu sediul în Tîrgu-M., este proprietară a imobilului teren intravilan edificat cu construcții, înscris în CF nr. 9274/N Tîrgu-M., nr. top. 5078/1/1/1/2, cu suprafața de 4.404 mp.
Potrivit susținerilor reclamantei, în urma unor măsurători efectuate cu privire la imobilul menționat, s-a constatat că suprafața reală a terenului este de 4.779 mp, respectiv cu 375 mp mai mare decât cea care apare în evidențele de CF.
Dispozițiile art. 25 din Ordinul nr. 364/2006 al Ministerului Administrației și Internelor, reglementează modalitățile de rectificare a înscrierilor de CF pe cale administrativă, în situația în care diferența de suprafață care se cere a fi rectificată nu depășește un procent de 5% din suprafața înscrisă în CF.
Pentru situațiile care nu se încadrează în prevederile legale mai sus invocate, singura posibilitate de a obține rectificarea este aceea prevăzută de art. 33 alin. 4 din Legea nr. 7/1996, forma în vigoare la data înscrierii dreptului reclamantei în CF.
Potrivit dispozițiilor art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, „orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că (…) 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului”.
Pentru a opera rectificarea este necesar să se stabilească împrejurarea că diferența dintre suprafața înscrisă actualmente în cartea funciară și cea până la care se solicită rectificarea se află în perimetrul parcelei reclamanților, astfel cum a fost identificată topografic și nicidecum nu se regăsește în perimetrul parcelelor învecinate. Natura cererii în rectificare de CF devine în ipoteza menționată, una contencioasă, întrucât ca efect al admiterii cererii reclamantului se poate aduce atingere drepturilor persoanelor asupra cărora poartă înscrierile din CF.
Câtă vreme textele de lege nu prevăd în mod expres persoanele împotriva cărora s-ar îndrepta acțiunea în justiție, instanța de fond a apreciat că doar titularii dreptului de proprietate asupra imobilelor învecinate pot avea calitatea procesuală pasivă, întrucât este de neconceput rectificarea unei suprafețe de teren în detrimentul altei suprafețe înscrise în altă carte funciară sau sub un nr. top. diferit în aceeași carte funciară.
Pentru considerentele mai sus arătate, întrucât reclamanta nu a înțeles să atragă în proces proprietarii imobilelor vecine cărora le-ar putea fi afectate substanța sau întinderea drepturilor cu care aceștia figurează ca fiind înscriși în CF, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă, având ca obiect rectificare de carte funciară.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta ., care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în întregime a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii formulate de apelanta reclamantă și în consecință, să se dispună modificarea înscrierilor de carte funciară din CF nr._/N Tg.-M., A1, nr. top. 5078/1/1/1/2, nr. cad. 1584, din „A. Partea I (Foaie de avere)” în ceea ce privește suprafața terenului intravilan, în sensul măririi acesteia de la 4.404 mp, cât apare evidențiat în CF, la 4.779 mp, cât există în realitate. A mai solicitat apelanta, să se dispună operarea modificării intervenite în evidențele de carte funciară.
În motivare, apelanta a arătat că sentința atacată este greșită, întrucât societatea comercială reclamantă are calitatea de proprietar al terenului mai sus menționat, imobilul teren cu pricina fiind bine delimitat, îngrădit cu garduri vechi în toate părțile. A mai arătat apelanta că diferența în plus de suprafață a aceluiași teren a rezultat în urma unor măsurători topografice, efectuate de către un expert de specialitate, iar în vederea evidențierii în cartea funciară a suprafeței reale a imobilului, apelanta reclamantă a solicitat instanței de judecată să dispună modificarea înscrierii din cartea funciară a imobilului în ceea ce privește suprafața acestuia, astfel încât să se reflecte situația reală.
A apreciat apelanta, că în drept acțiunea pe care a inițiat-o este reglementată de art. 33 alin. 1 și 3 din Legea nr. 7/1996, fiind incidente totodată, și dispozițiile Ordinului nr. 634/2006 al Directorului ANCPI, prin care s-a aprobat Regulamentul privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară.
A mai considerat apelanta, că instanța de fond în mod greșit a concluzionat că în cauză ar fi nevoie de introducerea în proces în calitate de pârâți a proprietarilor imobilelor învecinate, întrucât rectificarea suprafeței le-ar putea afecta dreptul de proprietate, în condițiile în care însăși instanța de fond menționează că textele de lege nu prevăd în mod expres persoanele împotriva cărora s-ar îndrepta acțiunea în justiție.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul declarat de reclamanta . este nefondat.
În această privință, reținem că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, nefiind dată cu încălcarea vreunor dispoziții de drept material ori de drept procesual. Mai mult decât atât, modul în care instanța de fond a interpretat probele administrate și textele legale incidente este și el ferit de critici. Prima instanță în mod corect și-a întemeiat soluția pe prevederile Legii nr. 7/1996 și pe cele ale Ordinului nr. 634/2006 al Directorului ANCPI. Sub acest aspect avem numai o singură observație critică și anume, în considerente s-a strecurat o eroare materială, instanța referindu-se greșit la art. 25 din Ordinul nr. 364/2006 al Ministerului Administrației și Internelor, când în realitate dispoziția aplicabilă era art. 25 din Ordinul nr. 634/2006 al Directorului ANCPI.
Reținem în acest sens, că potrivit art. 25 alin. 1 din Ordinul nr. 634/2006 al Directorului ANCPI, pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul, modul de întocmire și recepție a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, dacă suprafața din măsurători este diferită de suprafața înscrisă în cartea funciară, suprafața din documentația cadastrală precedentă pentru care nu s-a deschis carte funciară sau de suprafața din actele de proprietate, atunci se va proceda astfel:
a) dacă suprafața din măsurători este mai mică, atunci suprafața din măsurători se înscrie în cartea funciară în baza documentației cadastrale și a declarației proprietarului, conform anexei nr. 5;
b) dacă suprafața din măsurători este mai mare cu un procent de până la 2% inclusiv, atunci suprafața din măsurători se înscrie în cartea funciară în baza documentației cadastrale și a declarației proprietarului/proprietarilor, conform anexei nr. 5;
c) dacă suprafața din măsurători este mai mare cu un procent cuprins între 2 - 5% inclusiv, atunci suprafața din măsurători se înscrie în cartea funciară în baza documentației cadastrale, cu condiția prezentării declarației proprietarului/proprietarilor, conform anexei nr. 5 și a procesului-verbal de vecinătate care conține acordul proprietarilor tuturor imobilelor învecinate, întocmit conform anexei nr. 18. În această situație oficiul teritorial verifică la teren corectitudinea întocmirii documentației, verificare consemnată într-o notă de constatare semnată de către consilierul de cadastru și contrasemnată de către șeful serviciului cadastru.
d) dacă suprafața din măsurători este mai mare cu un procent de peste 5%, documentația se respinge.
Or, noi ne găsim în această ultimă ipoteză, prevăzută de art. 25 alin. 1 lit. d din Ordinul nr. 634/2006 al Directorului ANCPI. Ca atare, teoretic, realizarea unei modificări în evidențele cadastrale pe cale administrativă, prin mijlocirea exclusivă a serviciilor de cadastru și publicitate imobiliară, nu este posibilă.
Prin urmare, într-o astfel de ipoteză devin aplicabile prevederile art. 33-37 din Legea nr. 7/1996 (în forma în vigoare la data realizării înscrierii inițiale – 17.09.2007), care rânduiesc rectificarea și modificarea înscrierilor de carte funciară, cu toate semnificațiile juridice pe care le produc. Cercetând reglementarea mai sus menționată, constatăm că prima instanță a dat o interpretare corectă acestor norme juridice, atunci când a reclamat necesitatea ca eventualele proceduri judiciare să fie purtate în condiții de contradictorialitate cu proprietarii imobilelor învecinate. Legiuitorul a prevăzut posibilitatea realizării rectificărilor de carte funciară atât pe cale amiabilă, în baza unui înscris autentic, cât și prin hotărâre judecătorească, în caz de litigiu. Pe cale de consecință, în ipoteza în care vorbim despre intervenția instanței de judecată, avem în mod necesar ca situație premisă existența unei situații litigioase. În lipsa acestei premise, intervenția instanței de judecată nu își mai găsește rațiunea. Având în vedere că în prezenta speță reclamanta nu a adus în fața instanței o situație litigioasă, pronunțarea unei hotărâri judecătorești este inutilă și imposibilă. Rectificarea cărții funciare, atunci când trebuie să primească un caracter jurisdicțional, nu se constituie într-o procedură necontencioasă, întrucât instanța de judecată nu poate fi asimilată unui organ administrativ și nici nu ne putem situa într-o astfel de situație, pe terenul art. 331 din Codul de procedură civilă. Totodată, este ilogic apelul la instanță în astfel de situații în care așa-zisele drepturi ale reclamantei nu sunt contestate de nimeni. Instanța nu are ca atribuție supravegherea, tutelarea modului în care sunt ținute evidențele de carte funciară, ci exercită controlul numai atunci când îi sunt deferite situații litigioase de către persoanele interesate. Cu alte cuvinte, pentru dezlegarea acestei chestiuni, nu este nevoie de mijlocirea instanței, decât dacă ar exista și contestări ale drepturilor persoanei interesate. În lipsa unor asemenea litigii, chestiunea fie se poate rezolva pe cale administrativă, prin adresarea directă către serviciul competent de cadastru și publicitate imobiliară, fie prin atragerea într-un proces a proprietarilor imobilelor vecine, pentru a se verifica, în condiții de contradictorialitate, dacă nu cumva drepturile majorate pe care le pretinde reclamanta nu afectează drepturile corespunzătoare ale vecinilor.
În prezent, aparența este în sensul că problema adusă de reclamantă în fața instanței se poate rezolva prin apelul direct la organul administrativ care se ocupă de ținerea evidențelor cadastrale și de publicitate imobiliară, întrucât art. 2 alin. 1 din Ordinul nr. 40/2013 al Directorului ANCPI cuprinde dispoziții ce ar putea fi incidente în situația concretă.
Pentru toate motivele mai sus expuse, în temeiul art. 296 C., instanța va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta ., împotriva sentinței civile nr. 2143 din 13 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta . cu sediul în mun. Tg.-M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2143 din 13 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu M..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 noiembrie 2013.
Președinte, A. B. | Judecător, P. M. | |
Grefier, C. S. |
Red. P.M./Dact. P.M.
29.11.2013/2 ex.
Judecător fond: M. M. G.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 525/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1018/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
