Obligaţie de a face. Decizia nr. 105/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 130/323/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE Nr. 105/2013
Ședința publică de la 23 Mai 2013
Completul constituit din:
Președinte A. B.
Judecător A. A.-B.
Grefier C. Simineț
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta D. A., cu domiciliul în Târnăveni, ..2/b, .,jud. M., împotriva sentintei civile nr. 1388 din 19 decembrie 2012 pronunțată de Judecatoria Târnăveni.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 mai 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când s-a dispus amânarea pronunțării deciziei pentru data de 23 mai 2013.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1388/19.12.2012 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosar nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive obligatorii invocate de pârât.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta D. A. în contradictoriu cu pârâtul M. T. M. pentru lipsa calității procesuale pasive obligatorii.
A fost respinsă excepția lipsei de interes lipsei de obiect și inadmisibilității acțiunii.
A fost obligată reclamanta să achite pârâtului suma de 593 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta D. A. a solicitat obligarea pârâtului M. M.,T. la refacerea sau chiar înlăturarea pervazului balconului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În condițiile în care prin întâmpinare au fost invocate mai multe excepții, acestea au fost analizate de instanță cu prioritate în condițiile art.137 Cod de procedură civilă.
Au fost respinse excepția lipsei de interes și a lipsei obiectului acțiunii.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive obligatorii instanța a reține că printre conditiile obligatorii de exercitare a actiunii civile se numara si calitatea procesuala pasivă care presupune existenta unei identitati intre persoana chemată în judecată si cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Apreciază prima instanță că raportul juridic dedus judecății de către reclamantă s-a născut din situația a două imobile, unul proprietatea reclamantei, celălalt coproprietatea pârâtului din proces și a soției sale, mai precis, modalitatea în care proprietarii apartamentului de la nivelul inferior și-au montat pervazul balconului, ajungându-se ,potrivit susținerilor reclamantei, să fie afectată proprietatea acesteia.
Se arată în continuare că după cum au stabilit în mod constant doctrina și practica, în materie de imobile guvernează regula unanimității, ceea ce înseamnă că nici-un fel de act nu poate fi înfăptuit cu privire la întregul bun, în materialitatea lui, fără acordul celuilalt coproprietar.
S-a constatat că în speță, reclamanta a chemat în judecată doar unul dintre cele două părți pasive ale raportului juridic dedus judecății.
Instanța a apreciat excepția analizată ca fiind este oarecum atipică, nefiind consacrată ca atare în tratatele de specialitate, fiind o creație a practicii, dar existența și temeinicia ei nu pot fi negate, dată fiind starea de fapt conturată în speță și consecințele ei juridice.
Pentru considerentele expuse instanța a apreciat ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive obligatorii și va respinge acțiunea pe acest considerent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta D. A., solicitând desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar modificarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii acțiunii introductive.
În esență, apelanta apreciază că în mod greșit a soluționat prima instanța cauza pe cale de excepție, fără a intra în cercetarea fondului.
Arată apelanta că prima instanță a invocat aplicabilitatea în cauză a regulii unanimității, pe care o interpretează în sensul că nici un fel de act nu poate fi înfăptuit cu privire la întregul bun, în materialitatea lui, fără acordul celuilalt coproprietar, fără însă a indica temeiul legal al soluției pronunțate și făcând referire la o doctrină și jurisprudență care au apreciat că regula unanimității ar fi o creație a practicii judiciare.
Se arată că în speță nu se poate pune în discuție aplicarea regulii unanimității, deoarece această regulă îi vizează doar pe reclamanți, în situațiile în care se revendică un bun aflat în proprietate comună (însă în lumina noii legislații în materie și această regulă cunoaște mai multe atenuări).
Mai arată apelanta că în același dosar s-a cerut introducerea în cauză și a soției coproprietare, cerere care a fost însă disjunsă în mod greșit de către instanță care, ulterior a refuzat conexarea atât cu dosarul disjuns cât și cu dosarul nou înregistrat (având aceleași obiect și aceleași părți), pentru ca apoi să invoce regula unanimității ; acest raționament echivalând chiar cu refuzul judecării cauzei, în conformitate cu legea, ceea ce constituie o încălcarea a art.6 din C.E.D.O.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei în data de 10.05.2013 intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefundat, menținerea integrală a sentinței atacate și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând hotărârea atacată în raport de motivele de apel invocate și de prevederile art. 294 și urm. Cod de procedură civilă, instanța de control judiciar apreciază că apelul reclamantei este întemeiat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse în continuare:
Caracterul facultativ sau obligatoriu al coparticipării procesuale urmează a fi analizat în raport de obiectul pricinii, respectiv natura litigiului, deoarece potrivit art. 47 Cod de procedură civilă mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte, dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligațiune comună ori dacă drepturile și obligațiile lor au aceeași cauză.
Excepția lipsei coparticipării procesuale obligatorii, pe care însă o analizează sub denumirea inedită de „lipsa calității procesuale pasive obligatorii”, (excepție inexistentă în peisajul doctrinar/jurisprudențial) nu poate fi reținută în cauza pendinte.
Coparticiparea procesuală facultativă a fost consacrată ca regulă, iar cea obligatorie, ce excepție.
Astfel, coparticiparea procesuală obligatorie se impune în acele situații în care litigiul trebuie să fie soluționat în mod unitar, în raport de toți coparticipanții, datorită legăturii ce există între mai multe persoane, jurisprudența consacrând ca obligatorie coparticiparea procesuală în situația partajului judiciar, a acțiunii pentru anularea unui act, sau a acțiunii în revendicare.
În speță, obiectul și natura litigiului - obligație de a face ( de desființare a anumitor elemente accesorii ale apartamentului, care însă nu afectează bunul în substanța sa și implicit nici dreptul asociat acelui bun-dreptul de proprietate al pârâtului și al soției sale) nu impun în mod obligatoriu antrenarea în litigiu a ambilor coproprietari devălmași ai apartamentului.
În privința regulii unanimității, pe care prima instanță își întemeiază raționamentul, reține tribunalul că această regulă are aplicabilitate în actelor juridice de dispoziție efectuate de coproprietari cu privire la un bun comun, însă chiar și în această materie regula cunoaște nenumărate excepții și atenuări.
În speță însă nu ne aflăm în prezenta unor acte de dispoziție ci a unor acte materiale, de întreținere a unui bun care nu îl afectează în materialitatea sa și așa cum am arătat anterior, nu aduce atingere drepturilor asociate bunului respectiv, astfel încât această regulă nu este aplicabilă în speță.
Tribunalul împărtășește punctul de vedere exprimat de reclamanta apelantă, referitor la faptul că soluționarea prezentei cauze pe cale de excepție ridică probleme și din perspectiva respectării dreptului de acces la justiție, așa cum acesta este consacrat de Constituția României și de Conv. E.D.O.
Pentru considerentele anterior expuse, având în vedere faptul că prima instanță a soluționat litigiul în mod greșit pe cale de excepție, fără a intra în judecata fondului, față de faptul că în mod expres apelanta a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare prime instanțe, tribunalul, în temeiul art.296, 297 al.1 Cod de procedură civilă va admite apelul declarat; va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Târnăveni.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta D. A., cu domiciliul în Târnăveni, ..2/B, ., împotriva sentintei civile nr.1388 din 19 decembrie 2012 pronunțată de Judecatoria Târnăveni și în consecință:
Anulează hotărârea apelată și dispune trimiterea cauzei la Judecatoria Târnăveni, în vederea soluționării fondului cauzei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Mai 2013
Președinte, A. B. | Judecător, A. A.-B. | |
Grefier, C. Simineț |
Red. A.B.A
Tehred. C.S./09.09.2013/ 4 ex.
| ← Evacuare. Decizia nr. 1/2013. Tribunalul MUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 539/2013.... → |
|---|
