Pretenţii. Decizia nr. 106/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 106/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 1672/251/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 5185/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ NR. 106/2013
Ședința publică din data de 07 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte: E. O.
Judecător: C. M.
Judecător: A. B.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul-pârât Z. A., cu domiciliul în Luduș, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 279 din data de 19 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 31 ianuarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de azi, 07 februarie 2013.
INSTANȚA ,
Deliberând, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 279 din data de 19 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamanta - creditoare ., fiind obligat pârâtul - debitor Z. A. să plătească creditoarei suma de 4.664,67 lei la care se adaugă dobânda legală, începând cu data de 01.12.2011. Totodată, debitorul a fost obligat la plata sumei de 1187 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta . a dovedit prin înscrisul sub semnătură privată depus la dosar (fila 3-4) că a încheiat un contract individual de muncă nr._/2009 cu pârâtul Z. A. în temeiul căruia pârâtul a obținut funcția de casier-încasator la această societate, principala sa activitate fiind prevăzută în fișa postului (f. 5-6), la capitolele “atribuții” și “responsabilități”. Contractul de muncă a fost încheiat inițial pe o durată nedeterminată, activitatea începând la data de 1.09.2009, iar durata muncii a fost stabilită la 2 h/zi (10 h/ săptămână), însă ulterior acesta a încetat la data de 30.09.2010.
Potrivit înscrisului “Angajament de plată” aflat la fila 17, prima instanță a constatat că pârâtul Z. A. a recunoscut producerea unei pagube în patrimoniul societății A., prejudiciu în cuantum total de 5444,67 lei provenit din nepredarea sumelor încasate în virtutea funcției ocupate, pe care s-a asumat să îl repare. Astfel, la data de 6.12.2010, acesta și-a luat angajamentul de a plăti unității A. întreaga sumă pretinsă, cu mențiunea returnării acesteia în tranșe lunare, fiecare rată fiind de aproximativ 500 lei, înscrisul fiind semnat și recunoscut de către acesta.
În temeiul acestui angajament, pârâtul a procedat la achitarea debitului restant societății, efectuând în contul reclamantei două plăți în cuantum total de 800 lei, conform chitanțelor nr. 365/06.12.2010 și 383/27.01.2011, rămânând prin urmare un rest de plată de 4644,67 lei.
S-a reținut astfel că existența creanței . față de pârâtul debitor Z. A. este dovedită atât prin angajamentul de plată încheiat cât și prin executarea parțială a acestuia.
Potrivit art. 969 C.civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, principiul forței obligatorii a contractului – pacta sunt servanda - impunând ca părțile care consimt să încheie un angajament juridic să fie legate de acel angajament, până în momentul la care se descarcă de răspundere fie de bunăvoie, fie silit.
Prima instanță a calificat acest angajament de plată, drept un contract unilateral, care dă naștere unei obligații în sarcina pârâtului, fiind totodată îndeplinite condițiile esențiale pentru validitatea sa, astfel cum prevede art. 948 C.civ. Deși pârâtul a invocat existența unei violențe exercitată asupra sa, drept viciu de consimțământ la momentul încheierii acestei convenții, totuși nu a reușit să dovedească această cauză de nulitate a actului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs pârâtul Z. A., solicitând casarea hotărârii primei instanțe și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii promovată de S.C. A. S.A..
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a apreciat că hotărârea a fost pronunțată de Judecătoria Luduș prin încălcarea competenței materiale a Tribunalului M., competență stabilită conform art. 2 pct. 1 lit. „c” Cod procedură civilă.
În privința competenței, recurentul a apreciat că obligația de plată ce face obiectul acțiunii introductive derivă dintr-un contract individual de muncă.
Pe fondul recursului s-a arătat că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile necesare angajării răspunderii patrimoniale a reclamantului, în conformitate cu art. 254 din Codul muncii.
A mai arătat recurentul că, instanța de fond a schimbat natura însăși a actului juridic dedus judecății prin greșita încadrare a acestuia într-o anumită categorie juridică, în cauză fiind incidente cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 din Codul de procedură civilă.
P. întâmpinarea comunicată (f. 9), intimata .. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe. De asemenea, s-a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 1591 alin. 2 Cod procedură civilă, necompetența materială de ordine publică, poate fi invocată de către părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.
Întrucât reclamantul-recurent nu a invocat necompetența materială a Judecătoriei Luduș în termenul prevăzut de textul de lege anterior citat, tribunalul constată că această excepția nu poate face obiectul analizei în fața instanței de recurs, reclamantul fiind decăzut din dreptul de a o mai invoca.
Contrar susținerilor recurentului, prima instanță nu a schimbat natura actului juridic dedus judecății, iar sentința atacată nu conține motive străine de natura pricinii.
Astfel, reclamanta și-a întemeiat acțiunea introductivă pe dispozițiile art. 942 și următoarele, respectiv art. 998 și următoarele din Codul civil.
Respectând principiul disponibilității, prima instanță a ținut cont de cauza acțiunii introductive. Soluția adoptată de judecătorie este întemeiată pe instituția răspunderii civile contractuale. S-a reținut astfel că angajamentul de plată pe care pârâtul și l-a asuma la data de 6.12.2010, reprezintă conform art. 944 Cod civil, un contract unilateral, care dă naștere unei obligații în sarcina pârâtului, fiind totodată îndeplinite condițiile esențiale pentru validitatea sa, astfel cum prevede art. 948 din Codul civil.
P. urmare, raportat la cauza acțiunii introductive, nu pot fi reținute susținerile recurentului, susțineri referitoare la faptul că instanța ar fi schimbat natura actului juridic dedus judecății. Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe răspunderea civilă contractuală, răspundere ce derivă din angajamentul de plată semnat de pârât la data de 06.10.2010, iar soluția instanței s-a întemeiat întocmai pe această instituție.
Pentru aceleași argumente, nu pot fi reținute nici susținerile referitoare la faptul că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul apreciază ca nefondate criticile aduse de către recurent hotărârii primei instanțe, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge prezentul recurs ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, prin raportare la soluția adoptată, va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul Z. A., cu domiciliul în Luduș, ., jud. M., împotriva Sentinței civile nr. 279/19.03.2012, pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2013.
Președinte, E. O. | Judecător, C. M. | Judecător, A. B. |
Grefier, M. M. |
Red:/Tehnored: E.O.
Listat: M.M.
Data: 19.03.2013/2 ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 387/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 173/2013.... → |
|---|
