Obligaţie de a face. Decizia nr. 63/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 63/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 12212/320/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi_/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ NR.63
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013
Completul constituit din:
Președinte M. B.-I.
Judecător A. B.
Grefier C. S.
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamantul N. S. cu domiciliul ales în mun.Tg.M., ., jud.M., împotriva Sentinței civile nr.7458 din 19 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ .
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în apel ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 aprilie 2013 când instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7458/19.10.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Tg. M. a admis excepția lipsei de interes, invocată de oficiu din instanță și, în consecință, a respins cererea formulată de către reclamantul N. S., în contradictoriu cu pârâții Ș. A., V. Steluța și Ș. M. A., ca lipsită de interes.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a avut în vedere că la termenul de judecată din data de 19.10.2012, a fost invocată din oficiu și pus în discuție, excepția lipsei de interes, pronunțându-se cu prioritate asupra excepției lipsei de interes, având în vedere caracterul acesteia de excepție de fond peremptorie și absolută.
Instanța de fond a reținut, din coroborarea susținerilor reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată cu contractul autentificat sub nr. 389/27.03.2008, că, reclamantul este coproprietarul cotei de 1/2 parte, din întregul imobil situat în Tîrgu-M., ., iar pârâta, este coproprietara cotei de 1/2 parte, din același imobil. Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 560/24.06.2011, reclamantul N. S., a vândut cumpărătorilor dreptul de uzufruct, asupra cotei de 1/2 parte, de sub B1 și B2, din imobilul înscris în CF nr._ Tîrgu-M., păstrându-și nuda proprietate. Așa cum rezultă din cuprinsul extrasului CF nr._ (f.24-25), și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2217/28.10.2011, reclamantul N. S., a vândut numiților N. A. și N. E. dreptul de nudă proprietate asupra cotei de 1/2 parte, din imobilul situat în Tîrgu-M., ., înscris în CF nr._ Tîrgu-M.. Având în vedere această situație de fapt, instanța apreciază că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, este lipsită de interes.
Astfel, printre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, se numără și interesul, prin care se înțelege folosul practic imediat pe care l-ar putea justifica punerea în mișcare, a unei proceduri judiciare.
Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul, trebuie să fie unul legitim, născut și actual, direct și personal.
În cauză, condiția ca, interesul să fie personal și direct, nu este îndeplinită în condițiile în care, folosul practic urmărit de reclamant nu-l vizează pe acesta, ci pe actualii proprietari ai dreptului de nudă proprietate asupra cotei de 1/2 parte, din imobilul situat în Tîrgu-M., ., înscris în CF nr._ Tîrgu-M. pe numiții N. A. și N. E.. Acordul acestor proprietari cu privire la efectuarea lucrărilor de construcție potrivit autorizației de construire nr. 219/27.04.2010, emis de Primăria Municipiului Tîrgu-M., nu este de natură să justifice un interes personal și direct al reclamantului, în condițiile în care dreptul de nudă proprietate asupra cotei de 1/2 parte, din imobil s-a transmis.
Împotriva acestei sentințe a declarata apel reclamantul N. S., solicitând admiterea apelului, anularea pe fond a sentinței apelate, judecarea pe fond a cauzei și admiterea acțiunii pe care a formulat-o cu cheltuieli de judecată, în primă instanță și în apel.
În motivare, reclamantul a arătat că întrucât autorizația de construire nr. 219/2010 fiind eliberată pentru mansardare, prin realizarea construirii autorizate prin această autorizație, urmărește să obțină pentru sine apartamentul suplimentar față de actualele două etaje, care se va realiza la mansardă. În contextul în care, chiar dacă în momentul de față nu mai este proprietar asupra vreunei părți din imobilul situat în Tg. M., ., județul M., totuși ar deveni prin efectul actului juridic administrativ al autorizației de construire nr. 219/2010, proprietarul mansardei ce s-ar realiza, respectiv titularul unui drept de creanță împotriva proprietarilor actuali pentru sporul de valoare și îmbunătățirile care s-ar aduce implicit construcțiilor existente în prezent..
A mai subliniat reclamantul că dreptul său de construire rezultând din autorizația de construire nr. 219/27.04.2010 subzistă până la 10 aprilie 2012, iar acest drept de construire rezultă exclusiv din autorizația de construire nr. 219/27.04.2010 și nu din faptul că în prezent este sau nu proprietar al imobilului situat în Tg. M., ., județul M..
De asemenea, a menționat reclamantul că persoanele în favoarea cărora a înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului au consimțit în continuare ca reclamantul să fie investitor beneficiar al autorizației de construire nr. 219/2010, precum și că potrivit legii autorizării construcțiilor, schimbarea proprietarului nu înseamnă de la sine schimbarea investitorului beneficiar al autorizației, ci doar posibilitatea preluării de către noul proprietar al dreptului de construire al vechiului proprietar, rezultând din autorizația de construire, fără a fi nevoie de eliberarea unei autorizații noi. Termenul de execuție al lucrărilor de construcție autorizate expiră la data de 10.04.2013.
Pârâta Ș. A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
În motivare, pârâta a arătat că la momentul eliberării autorizației de construcție, părțile doreau obținerea unei locuințe pentru familia lor, locuință pentru a cărei realizare se impunea demolarea unor pereți, desființarea unei camere și a garajului, precum și mansardarea. În prezent, familia menționată nu mai există, motiv pentru care reclamantul și-a înstrăinat partea din imobil, iar ea și-a revocat acordul dat autentic pentru efectuarea lucrărilor de construcție în discuție.
A subliniat pârâta că locuiește împreună cu minorul în imobilul situat în Tg. M., ., județul M., precum și că efectuarea lucrărilor de construcție i-ar pune în imposibilitate de locuire pe perioada derulării acestora. În privința imobilului există trei litigii, deci nici condiția prevăzută de legea specială de a nu exista vreun litigiu legat de imobil nu mai este îndeplinită.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de apel invocate și în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac prevăzută de art.295 alin.1 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
La momentul eliberării de către Municipiul Tg. M. a Autorizației de construcție nr. 219/27.04.2010, reclamantul era coproprietarul cotei de 1/2 parte, din întregul imobil situat în Tîrgu-M., ., județul M., pârâta Ș. A. fiind coproprietara cotei de 1/2 parte, din același imobil.
Ulterior, reclamantul a înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului în discuție, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 560/24.06.2011 și contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2217/28.10.2011.
Tribunalul reține că lucrările de construcție autorizate prin Autorizația de construcție nr. 219/27.04.2010 presupun, potrivit Memoriului tehnic privind reamenajarea și mansardarea casei familiale situate în Tg. M., ., județul M.(filele 25-28), recompartimentarea unei părți a construcției existente și mansardarea, implicând desființarea unei camere și a garajului la parter, consolidarea fundației, a structurii construcției, între parter și mansardă urmând a fi construit un planșeu din beton armat, etc.
În consecință, în mod judicios a reținut instanța de fond că reclamantul nu mai justifică, în prezent, un interes actual, personal și direct în ceea ce privește acțiunea dedusă judecății. Ca urmare a înstrăinării dreptului de proprietate a imobilului în privința căruia s-a obținut autorizația de reamenajare și mansardare, reclamantul nu mai face dovada interesului său în realizarea ansamblului elementelor prevăzute în autorizația de construcție.
Prin cererea de apel, reclamantul pretinde că folosul urmărit prin acțiunea promovată constă, pe de o parte, în dobândirea dreptului de proprietate asupra mansardei, iar, pe de altă parte, a unui drept de creanță împotriva proprietarilor actuali pentru sporul de valoare ce s-ar aduce imobilului, prin restul lucrărilor de construcției. Sub acest aspect, Tribunalul are în vedere că lucrările de construcție autorizate conform Autorizației de construcție nr. 219/27.04.2010 nu au început a fi efectuate până în prezent, iar reclamantul nu mai deține acordul tuturor coproprietarilor pentru lucrările de reamenajare a construcției existente(declarație autentică – fila 19), precum și că un eventual drept de creanță reflectând sporul de valoare și îmbunătățirile poate fi opus proprietarilor actuali ai imobilului doar de constructorul de bună-credință la momentul demarării lucrărilor de construcție.
În ipoteza în care reclamantul urmărește realizarea doar a unei părți din lucrările de construcție autorizate, respectiv doar construirea unei mansarde iar nu și reamenajarea construcției existente, ca urmare a survenienței unei modificări de temă privind lucrările de construcție autorizate, se impune solicitarea emiterii unei noi autorizații de construire conform art. 7 pct. 15 din Legea nr. 50/1991.
Față de cele expuse, apreciind sentința criticată ca fiind legală și temeinică, Tribunalul, în temeiul art. 216 C. proc. civ., va respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul N. S. împotriva Sentinței civile nr.7458 din 19 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ .
Având în vedere prevederile art. 274 C. proc. civ., faptul că reclamantul a căzut în pretenții, iar pârâta Ș. A. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens la dosarul cauzei, un înscris justificativ)chitanță onorariu avocațial – fila 171), va obliga reclamantul la plata către pârâta Ș. A. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul N. S. cu domiciliul ales în mun.Tg.M., ., jud.M., împotriva Sentinței civile nr.7458 din 19 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ .
Obligă reclamantul la plata către pârâta Ș. A. domiciliată în mun.Tg.M., ., jud.M. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 9 Aprilie 2013
Președinte, M. B.-I. | Judecător, A. B. | |
Grefier, C. S. |
Red.M.B.I/04.07.2013
Tehnored.C.S./04.07.2013
5 pag/6 ex.
| ← Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 347/2013. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 211/2013.... → |
|---|
