Anulare act. Decizia nr. 263/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 263/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 1109/320/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 263
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător L. D.
Grefier A. A.
Pe rol judecarea apelului formulat de pârâtul B. R., cu domiciliul în Sîntana de M., ., jud.M., CNP_, împotriva sentinței civile nr.4164/06 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt cuprinse în încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2015, când a fost amânată pronunțarea pentru data de 30.04.2015, iar apoi pentru 07.05.2015, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin Sentinta civila 4164/6.10.2014 pronuntata de Judecatoria tg M. in dosar_ a fost admisa în parte cererea formulată de reclamantul C. M., împotriva pârâtului B. R., dispunandu-se anularea contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat la data de 28.02.2012 între pârâtul B. R., în calitate de vânzător și reclamantul C. M., în calitate de cumpărător, având ca obiect autoturismul marca Mercedes cu nr. de identificare WDB2110061A340169.
Prin aceeasi sentinta prima instanta a dispus totodata si repunerea părților contractului de vânzare cumpărare în situația anterioară încheierii actului în sensul revenirii dreptului de proprietate asupra autoturismului pârâtului B. R., respectiv al restituirii autoturismului către acesta și obligării pârâtului la restituirea către reclamant a sumei de 7700 euro reprezentând prețul de vânzare al autoturismului, respingand in schimb cererea privind obligarea reclamantului la restituire.
Cu privire la cheltuielile de judecata s-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 2135 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
In motivare s-a retinut ca prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 28.02.2013 între reclamant și pârât, pârâtul, în calitate de vânzător vinde vehicul marca Mercedes,_, cu număr de identificare nr. WDB2110061A340169, ._, cilindree 2148 cmc, număr înmatriculare_, numărul cărții de identitate a vehiculului J162281. (f.9)
Pe baza raspunsurilor date la interogatoriu, s-a retinut ca un element hotărâtor pentru reclamant la încheierea actului de vânzare-cumpărare, l-a constituit faptul că pentru autoturismul în discuție nu mai trebuia să plătească nicio taxă.
A mai retinut prima instanta ca prețul vânzării a fost stabilit la suma de 7700 euro, achitat si ca vânzătorul pârât a predat vehicul, cheile, fișa de înmatriculare și cartea de identitate a vehiculului.
Pe baza răspunsurilor la interogatoriu s-a retinut ca pârâtul a dat reclamantului și adeverința nr. 4019/28.01.2013 eliberată de AFP Târgu M. (f.6), prin care se atestă nerestituirea taxei de poluare pentru autovehicule / taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule sau a valorii reziduale a taxei eliberată la solicitarea pârâtului, adeverință emisă în baza dispozițiilor art. 4 alin.1 din HG 9/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 9/2012.
Analizand cartea de identitate a vehiculului s-a retinut că primul proprietar al mașinii a fost M. I. C., care a înmatriculat autoturismul la data de 5.10.2011 (f. 4), dată ce corespunde cu data înscrisă în fișa de înmatriculare ca fiind data primei înmatriculări a autovehiculului (f.11).
Față de probele reținute, instanța a apreciat ca la încheierea contractului de vânzare-cumpărare mai sus-menționat, reclamantul a fost în eroare, asupra unei împrejurări esențiale, acesta crezând că, în realitate, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul pentru care nu trebuie să plătească timbru de mediu întrucât pentru acesta nu a fost recuperată taxa auto percepută conform reglementărilor anterioare Legii 9/2012.
S-a mai retinut ca din înscrisurile eliberate de către AFP D. a rezultat că, în realitate, pentru acest autoturism este datorat timbru de mediu în valoare de 22.221 lei (adică 5018 Euro la cursul valutar BNR din data încheierii contractului 28.02.2013), întrucât autovehicul a fost înmatriculat în România pentru prima dată la data de 27.04.2006 (f.7-8).
Din conținutul adresei AFP D. nr. 9242/13.03.2013, prima instanta a retinut ca pentru astfel de autovehiculele nu se eliberează adeverințe conform art. 4 alin.1 din HG 9/2012.
F. de acestea, s-a apreciat că la incheierea contractului reclamantul s-a afla in eroare cu privire la existența obligației de a achita timbru de mediu pentru înmatricularea autoturismului, eroare generată de data la care autoturismul a fost înmatriculat pentru prima dată, conform actelor mașinii, precum și de confirmarea făcută de o instituție a statului cu privire la nerecuperarea taxei auto plătită conform legislației anterioare Legii 9/2012.
S-a retinut ca relevant în conturarea adevăratei înțelegerii părților, este și punctul de vedere al pârâtului, expus sub forma întâmpinării, din depoziția dată în fața organelor de certare penală, astfel cum aceasta a fost reluată în rezoluția din 14 mai 2013 depusă de pârât la dosar (f.34-37), din care rezultă că a avut convingerea că este al doilea proprietar al autovehiculului după înmatricularea sa în România și că de bună credință a solicitat administrației financiare adeverința eliberată de AFP Tîrgu M., tocmai pentru ca posibilul cumpărător să fie în cunoștință de cauză cu privire la taxa de poluare.
S-a retinut ca intre datele ce rezultau din actele mașinii coroborat cu adeverința 4019/2013 eliberată de AFP Tîrgu M. și cele rezultate din adresa AFP D. nr.9242/2013, există o diferență majoră cât privește data primei înmatriculări în România cu repercusiuni asupra obligației de plată a timbrului de mediu la înmatricularea mașinii pe numele cumpărătorului și posibilitatea administrației financiare de a elibera o adeverință în baza prevederilor art. 4 alin.1 din HG 9/2012.
S-a retinut in continuare ca toate aceste împrejurări de fapt dovedite în cauză, alături de recunoașterea pârâtului din fața instanței la interogatoriu și în fața organelor de cercetare penală că la rândul său s-a aflat în eroare cu privire la situația reală a autovehiculului și că a cunoscut că pentru reclamant este esențial ca taxa de înmatriculare să nu fie recuperată (răspunsul la întrebarea nr. 12), susțin pretenția reclamantului că a încheiat actul de vânzare cumpărare aflându-se în eroare asupra unei împrejurări esențiale.
A mai apreciat instanta ca faptul că ambele părți s-au aflat în eroare nu are nicio importanță cu privire la prezența acestui viciu de consimțământ, ci doar exclude ipoteza dolului susținută de către reclamant, dar nedovedită în cauză.
S-a retinut in acest sens ca in ipoteza in care s-ar fi făcut dovada că pârâtul a cunoscut data primei înmatriculări a autovehiculului, prezentarea adeverinței de la AFP Tîrgu M. privind nerecuperarea taxei auto, ar fi îmbrăcat forma dolului, astfel cum acesta este reglementat prin art. 1214 Cod civil.
Instanța a inlaturat insa apărarea pârâtului în sensul că eroarea în care s-a aflat reclamantul este o eroare nescuzabilă în sensul art. 1208 cod civil apreciind ca orice persoană într-o situație similară, nu ar fi întreprins alte demersuri, atâta timp cât din actele mașinii rezulta că aceasta fusese înmatriculată pentru prima dată în 5.10.2011 și exista o adeverință eliberată de administrația financiară prin care se atesta nerecuperarea taxei auto.
S-a retinut in acest sens ca existența mențiunilor aflate pe cartea de identitate nu erau de natură să trezească suspiciuni cu privire la posibila înmatriculare a autovehiculului anterior datei de 1.01.2007, atâta timp cât pentru acest timp de autovehicule administrațiile financiare nu eliberează adeverințe prin care să ateste nerecuperarea taxei auto. S-a avut in acest sens in vedere si recunoasterea paratului in sesnul ca nici acesta nu a avut îndoieli cu privire la corectitudinea datelor pe care le-a furnizat cumpărătorului.
Cu privire la cheltuielile de judecata, s-a facut aplicarea prevederilor art 453 C pr civ, instanta obligand pârâtul la plata sumei de 2135 lei cu acest titlu reprezentand contravaloarea taxei judiciare de timbru și a onorariului avocat achitate de către reclamant.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul B. R. solicitand admiterea apelului si schimbarea in tot a sentintei in sensul respingerii acesteia ca neintemeiata.
In motivare s-a aratat ca consideratiile instantei potrivit carora paratul s-ar fi aflat in eroare ca urmare a mentiunii din actele masinii privind data la care a fost inmatriculat pentru prima data autoturismul precum si a confirmarii unei institutii a statului sunt criticabile.
Se arata in acest sens ca apelantul nu a încercat în nici un moment să creeze o falsă reprezentare asupra datelor furnizate, acesta bazându-se pe adeverința emisă de către DGFP M., din care rezulta fără putință de tăgadă că datele furnizate de către B. R. corespund adevărului, iar răspunsul furnizat de către administrația financiară nu putea fi verificat în niciun fel de către pârât.
Se arata ca paratul nu a afirmat decat ca taxa de mediu nu ar fi recuperata iar nu ca pentru inmatricularea amsinii nu ar fi necesara plata unei taxe iar obligatia de a se informa cu privire la aceasta revenea reclamantului, care ar fi fost si cel care trebuia sa o achite.
Se arata ca paratul s-a aflat ., deoarece, predandu-i-se actele masinii putea descoperi cu usurinta faptul ca cartea de identitate a autoturismului inlocuia o alta carte de identitate specificata in act, putand in consecinta sa obtina toate informatiile privind data primei inmatriculari.
Se arata in continuare că dacă s-ar reține existența la încheierea contractului a erorii, aceasta nu îi este imputabilă în niciun fel pârâtului, care și-a îndeplinit îndatoririle și diligențele contractuale, ci este imputabilă chiar reclamantului, care nu s-a informat asupra necesității plății taxei de poluare, deși acest fapt putea fi cunoscut nu neapărat cu diligențe rezonabile, ci chiar cu diligențe minime.
Apelantul susține că reclamantul își invocă propria culpă împotriva sa, încălcând astfel regula de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Se arata ca este excesiva afirmatia primei instante potrivit careia orice persoana . nu ar mai fi intreprins alte demersuri atata vreme cat reclamantul nu a fost grabit ori presat sa incheie contractul iar actele masinii nu stipulau ca aceasta a fost pentru prima data inmatriculata in 5.10.2011 deoarece in careta de identitate se mentiona ca aceasta inlocuieste o carte de dientitata mai veche. Se arata ca fata de pretul bunului obiect al contractului notiunea de diligente rezonabile ar trebui interrpetata mai strict iar nu in modalitatea de a conferi o protectie si unei persoane care adopta o atitudine caracterizata prin neglijenta, asa cum a fost paratul.
Se mai arata ca solutia intantei este si inechitabila deoarece obliga apelantul la suportarea lipsei de diligenta a cumparatorului.
Intimatul a depus intampinare f. 16 solicitand respingerea apelului ca nefondat.
In motivare arata ca cele doua scripte prezentate de apelant sunt suficiente sa il absolve pe reclamant de orice obligatie de diligenta suplimentara invocata de parat.
S-a retinut ca solicitarea adeverintei eliberata de AFP M. si a cartii de identitate in original rerpezinta manifestari a unei persoane suficient de diligente, aceste scripte fiind insa totodata si cele care l-au indus in eroare pe reclamant.
Analizand apelul tribunalul constata ca este nefondat, pentru considerentele expuse in continuare.
In acord cu prima instanta tribunalul constata ca un element hotărâtor pentru încheierea actului de vânzare-cumpărare de catre reclamant l-a constituit faptul că pentru autoturismul în discuție nu mai trebuia să plătească nicio taxă, fapt cunoscut de parat inca de la momentul vanzarii.
Pe baza inscrisului de la fila 13 reiese ca reclamantul s-a aflat in eroare asupra elementului determinant pentru incheierea contractului deoarece pentru acest autoturism este datorat timbru de mediu în valoare de 22.221 lei (adică 5018 Euro la cursul valutar BNR din data încheierii contractului 28.02.2013), întrucât autovehicul a fost înmatriculat în România pentru prima dată la data de 27.04.2006 (f.7-8).
In aceste conditii, potrivit art. 1207 C civ si art 1208 alin 1 C civ partea care s-a aflat in eroare poate cere anularea actului cu exceptia situatiei cand faptul asupra caruia poarta eroarea putea fi, dupa imprejurari, cunoscut cu diligente rezonabile.
Se retine ca in conditiile concrete ale incheierii contractului de vanzare, nu poate fi retinuta in sarcina paratului lipsa unei diligente rezonabile care ar fi putut conduce la cunoasterea faptului asupra caruia purta eroarea.
Pentru a aprecia in acest sens tribunalul retine ca pârâtul a solicitat încă de la încheierea contractului actele masinii, iar din cuprinsul cărtii de identitate reiese ca data data primei inmatriculari ar fi aceea de 5.10.2011.
In acord cu paratul, imprejurarea ca in cadrul mentiunilor din cuprinsul cartii de identitate se mentioneaza ca aceasta inlocuieste o alta cartea de identitate, cu specificarea exacta a seriei acesteia, ar fi putut impune din perspectiva art 1208 alin 1 C civ efectuarea unor demersuri suplimentare din partea paratului pentru inlaturarea oricaror indoieli cu privire la data primei inmatriculari, in caz contrar eroarea putand fi calificata ca fiind nescuzabila.
Cu toate acestea, fata de faptul ca inlocuirea cartii de identitate a fost efectuata concomitent cu omologarea reiese ca potrivit Capitol II Subcapitol 12 pct 7.2, Subcapitol 14 pct 22.3 si 22.5, 25 si 27 din Ordinul Ministrului Transporturilor 2132/2005 împrejurarea că data de 5.10.2011 ar fi fost data primei inmatriculari in Romania a autovehiculului ori ca din cuprinsul cartii de identitate noi nu lipsesc datele despre proprietarii autovehiculului cuprinse in cartea de identitate pe care o inlocuieste, nu este exclusă.
Se mai retine ca oferta de vânzare cu mențiunea că taxa nu a fost recuperata a fost publicată de către pârât pe un site specializat pentru vânzârea unor mașini utilizate, respectiv masini-second.ro
Ori toate aceste imprejurari ale incheierii contractului la care s-au adăugat prezentarea din partea apelantului a adeverintei 4019/2013 eliberată de AFP Tîrgu M. si care potrivit adresei AFP D. nr. 9242/13.03.2013 nu putea fi eliberata decat in conditiile in care se solicita prima transcriere a unui autovehicul in Romania dupa 1.01.2007, erau de natură a înlătura orice dubiu rezonabil din partea unui cumpărător diligent cu privire la necesitatea platii taxei.
Se retine ca insusi apelantul afirma ca informatiile comunicate in adeverința emisă de către DGFP M. nu puteau fi verificate în niciun fel de către acesta si că buna sa credință la încheierea contractului s-a fundamentat pe mențiunile din actele autoturismului vândut.
Ori atâta vreme cât pârâtul afirmă că în prezența adeverinței eliberate de DGFP M. privind nerecuperarea taxei auto, orice diligență suplimentară din partea sa pentru clarificarea situației juridice a autoturismului ar fi fost atât imposibilă cât și de prisos, cu atât mai mult nu i se poate pretinde reclamantului sa efectueze demersuri suplimentare.
Pe de altă parte, dacă așa cum pretinde reclamantul, aflarea datei primei înmatriculari ar fi fost posibilă cu diligențe minime ca urmare a studiului cărtii de identitate in care se preciza faptul că actul inlocuiește o alta carte de identitate ar reieși că aceleași demersuri ar fi putut fi făcute cu și mai mare ușurință de reclamant anterior momentului vânzarii. Ori în aceste condiții, publicarea anunțului de vânzare cu mentiunea privind nerecuperarea taxei auto si oferta de a contracta cu această mențiune, in lipsa efectuării acelor demersuri „minime” ar fi lovit contractul de nulitate conform art. 1214 C civ ca urmare a dolului săvârșit de reclamant iar nu doar ca urmare a erorii scuzabile a pârâtului.
In consecință, constatând că la încheierea contractului de vânzare cumparare din 28.02.2013 între reclamant și pârât, consimtamantul pârâtului a fost afectat de viciul erorii cu privire la o împrejurare considerată esențială de părți în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat și că în condițiile incheierii actului, faptul asupra căruia poartă eroarea nu putea fi cunoscut de pârât cu diligente rezonabile, reiese ca în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamantului, dispunând in conformitate cu art 1207 C civ si art. 1254 alin 3 C civ anularea actului si repunerea partilor in situatia anterioara vanzarii.
F. de acestea, reținând că atât în privința soluției adoptate cât și a considerentelor arătate, hotărârea primei instanțe este legală si temeinică, în baza art 480 C pr civ, va respinge apelul ca nefondat, menținând hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul B. R., cu domiciliul în Sîntana de M., ., jud.M., CNP_ împotriva sentinței civile nr.4164 din 06.10.2014, pronunțată de Judecătoria Tg M., în dosarul nr._ .
Respinge cererile de cheltuieli de judecată în apel.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 7.05.2015
Președinte, C. S. | Judecător, L. D. | |
Grefier, A. A. |
Red DAL, 10.07.2015
Listat A.A./13.07.2015/4 ex
Jud.fond C. S. A. R.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 257/2015. Tribunalul MUREŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 253/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
