Contestaţie la executare. Decizia nr. 370/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 370/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 5640/320/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 370/2015
Ședința publică din data de 18 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. O.
Judecător M. M.
Grefier S. D.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B.- Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. cu sediul procesual ales în Târgu-M., .. 1-3, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 5293/08.12.2014, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Târgu M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța verificând din oficiu competența în raport de prevederile art. 131 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece apelul declarat de apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., împotriva sentinței civile nr. 5293/08.12.2014, pronunțată de Judecătoria Târgu M., apel care este declarat și motivat în termen, fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. De asemenea, constată că apelanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă prin cererea de apel (fila 3 dosar).
În baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată încheiată faza procedurii probatorii și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5293/08.12.2014, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Târgu M., a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea H. M. L. CNP_, în contradictoriu cu intimata D. B. – AJFP M., dispunându-se anularea formelor de executare silită emise în dosarul execuțional întocmit de intimată pe numele contestatoarei, respectiv somația nr._/16.04.2013 și titlul executoriu nr._/21.03.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că împotriva contestatoarei H. M. L. s-a demarat executarea silită în baza titlului de creanță reprezentat de Decizia nr. 35/17.01.2013 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M., prin care s-a angajat răspunderea solidară la plată a acesteia, în calitate de administrator și asociat unic al debitoarei ., pentru obligațiile fiscale rămase neachitate, în cuantum de 10.423 lei (f. 8-11).
Astfel, la data de 21.03.2013 pe numele contestatoarei H. M. L. în solidar cu debitoarea . s-a emis titlul executoriu nr._ (f. 17-18) și somația nr._ din 16.04.2013 (f. 19-20).
A mai reținut prima instanță că organul fiscal emitent al actului administrativ-fiscal atacat a ignorat dispozițiile aliniatului 2"^2 ale articolului 44 din O.G. 92/2003 și a procedat la comunicarea actului administrativ - fiscal direct prin publicitate în situația în care comunicarea acestuia era posibilă în condițiile articolului 44, aliniatul (2).
Din actele dosarului de executare silită depuse de intimată, s-a reținut că în mod nelegal titlul de creanță a fost comunicat prin publicitate, respectiv anunț colectiv din 08.02.2013 (f. 12, 13), în condițiile în care intimata nu a făcut concomitent dovada faptului că a încercat comunicarea actului administrativ fiscal prin serviciile poștale, la adresa de domiciliu a contestatoarei.
Astfel, a apreciat prima instanță că, în cauză devin incidente prevederile art. 45 “Opozabilitatea actului administrativ fiscal” din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, rep.:
„ (1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
(2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic. ”
Prin procesul-verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr._ din data de 08.02.2013 emis de DGFP M. nu se indică motivele pentru care nu a putut fi comunicat actul administrativ fiscal în conformitate cu prevederile art. 44, alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscal.
S-a apreciat că nu a fost probată în cauză consemnarea făcută de organul fiscal “ [...] nu a putut fi comunicat prin una dintre modalitățile de comunicare prevăzute la art.44, alin.(2), lit. a), b) și c) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003.
Mai mult, la data de 17.01.2013 (data emiterii Deciziei nr. 35/17.01.2013) și 08.02.2013 (data afișării anunțului publicitar), conținutul la zi al art. 44, alin.(2) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, rep. era următorul:
„(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. ”
La data afișării anunțului de comunicare a titlului de creanță, în mod nereal a reținut intimata domiciliul contestatoarei ca fiind cel din Tg-M., ., ap. 12, . în care din accesarea Bazei de date privind Evidența Populației, aflată la dispoziția instanței (fila 115) reiese faptul că din 10.01.2013 contestatoarea H. M. L. își schimbase adresa de domiciliu în ., sat Nazna, ., jud. M..
În consecință, aplicând o prezumție simplă dedusă din coroborarea tuturor acestor înscrisuri, prima instanță a dedus că și comunicarea prin serviciile poștale, a cărei dovadă nu s-a făcut la dosar, a fost nelegală și din acest considerent, fiind expediată la o adresă de domiciliu nereală.
Pe de altă parte, în ceea ce privește comunicarea actelor de executare silită contestate în cauză, s-a reținut că nici în privința acestora, intimata nu a respectat dispozițiile imperative privind legala comunicare, în situația în care confirmarea de primire de la fila 21 este semnată de fiica contestatoarei, care era minoră în aprilie 2013 (cf. fila 21, 33), având capacitate de exercițiu restrânsă .
Astfel, sunt aplicabile prin similitudine prevederile art. 163 alin. 6 Cod proced. civilă, (care completează prevederile Codului de procedură fiscală), care dispun în sensul că „corespondența se înmânează destinatarului sau, în lipsa acestuia, oricărei persoane majore care locuiește cu destinatarul.” În consecință, în situația înmânării corespondenței către o persoană minoră, prevederile legale aplicabile nu au fost respectate, cu consecința aprecierii ca necomunicată a respectivei corespondențe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel D.G.R.F.P. B. – A.J.F.P. M., solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii contestației la executare și a menținerii actelor de executare silită.
În dezvoltarea motivelor de apel, după o reluare succintă a celor dispuse de către prima instanță, apelanta a apreciat hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică. Au fost reluate parțial susținerile făcute prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, arătându-se că destinatarul a refuzat primirea/ridicarea de la oficiul poștal a actelor administrativ-fiscale. Acest fapt nu poate conduce la concluzia că organul fiscal nu a respectat obligațiile prevăzute de lege în ceea ce privește comunicarea titlului de creanță, respectiv a actelor emise în procedura execuțională.
În privința fondului cauzei, s-a reiterat că, întrucât a expirat termenul de plată al obligațiilor bugetare înscrise în documentul prin care s-a individualizat suma de plată, în speță fiind vorba despre obligații de plată materializate în Decizia nr. 35/17.01.2013 privind angajarea răspunderii solidare la plata a d-nei H. M. L. cu debitoarea declarata insolvabila .., în temeiul dispozițiilor art. 141 din OG nr. 92/ 2003 republicată, s-a procedat la emiterea titlului executoriu si respectiv somației ce fac obiectul dosarului pendinte.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei ca actele de executare sunt nelegale, in condițiile in care titlul de creanța comporta, in opinia, debitorului atât critici de fond cat si de forma si care are prevăzută o alta cale de atac potrivit dispozițiilor art. 205 din OG nr. 92/2003 - republicată, apreciem că susținerile referitoare la nelegalitatea, respectiv aspectele legate de modalitatea in care s-a atras răspunderea solidara, puteau fi analizate doar pe calea contestației administrative (cale de atac de care contestatorul a si uzat) și nicidecum pe calea contestației la executare. Referitor la afirmația contestatoarei, in opinia căreia procedura de comunicare a actelor administrative/de executare nu ar fi îndeplinita, întrucât, anterior comunicării prin publicitate, subscrisa nu ar fi încercat comunicarea prin scrisoare recomandata, învederam ca faptul in sine ca debitoarea refuza ori omite ridicarea documentelor nu poate fi imputat organului execuțional.
Prin urmare, a învederat faptul că demararea procedurii de executare silită, prin emiterea somației si titlului executoriu, nu poate fi lovită de critică atât timp cât au fost respectate dispozițiile legale, în speță fiind incidente dispozițiile art. 141 din OG nr. 92/2003 republicată.
Intimata H. M. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
Procedând la examinarea apelului declarat, prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 466-482 Cod procedură civilă, pentru motivele ce urmează a fi expuse în continuare, tribunalul apreciază că acesta nu este întemeiat:
După cu în mod legal și temeinic a reținut și prima instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. 1 din O.G. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat.
A.. 2 din aceleași text de lege instituie regula potrivit căreia actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar alin. 21, prevede ca și modalități alternative de comunicare remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se asigură primirea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal, respectiv expedierea prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia.
Potrivit alin. 22, doar în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă potrivit alin. (21), aceasta se realizează prin publicitate.
Această interpretare a fost adoptată Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 536 din_ . Astfel, se poate recurge la comunicarea actului prin publicitate numai după ce s-au epuizat în mod efectiv celelalte modalități de comunicare reglementate de art. 44 din OG 92/2003.
Executarea silită în cauză a început în baza titlului de creanță reprezentat de Decizia nr. 35/17.01.2013 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M.. Ulterior, în baza titlului de creanță, la data de 21.03.2013 pe numele contestatoarei H. M. L. în solidar cu debitoarea . s-a emis titlul executoriu nr._ (f. 17-18) și somația nr._ din 16.04.2013 (f. 19-20).
După cum a reținut și prima instanță, acest titlu de creanță nu a fost comunicat în mod legal intimatei-contestatoare. Astfel, publicarea acestei decizii prin anunț colectiv în data de 08.02.2013, după ce, în prealabil, s-a trimis prin poștă un document din partea CAS M. la o altă adresă decât cea a contestatoarei, nu este de natură a satisface cerințele impuse de dispozițiile art. 44 din O.G. 92/2003.
În acest context, mai trebuie precizat că, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 lit. „a” din O.G. 02/2003: prin domiciliu fiscal pentru persoanele fizice, se înțelege adresa unde își au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu;
În cauză, intimata-contestatoare a făcut dovada faptului că la data afișării anunțului de comunicare a titlului de creanță, în mod nereal s-a reținut de către apelantă domiciliul contestatoarei ca fiind cel din Tg-M., ., ap. 12, . în care din accesarea Bazei de date privind Evidența Populației, aflată la dispoziția instanței (fila 115) reiese faptul că din 10.01.2013 contestatoarea H. M. L. își schimbase adresa de domiciliu în ., sat Nazna, ., jud. M.. Acest aspect reiese de altfel și din copia actului de identitate al intimatei-contestatoare.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul constată că în mod legal și temeinic, prima instanță a dispus anularea tuturor actelor de executare silită datorită necomunicării legale a titlului de creanță.
Apar astfel ca neîntemeiate și susținerile recurentei referitoare la pretinsa legalitate a actelor de executare silită, precum și cele privitoare la comunicarea legală a titlului de creanță.
Față de cele anterior expuse, având în vedere că motivele invocate în declarația de apel nu sunt întemeiate, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge prezentul apel, conform dispozitivului.
Având în vedere și dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, prin raportare la soluția adoptată, instanță va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de D.G.R.F.P. B. – A.J.F.P. M. împotriva sentinței civile nr. 5293/08.12.2014, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Târgu M..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2015.
Președinte, E. O. | Judecător, M. M. | |
Grefier, S. D. |
Red./Tehnored./E.O.
Listat/S.D./4 ex./21.07.2015
Jud. fond. I. A. N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 133/2015. Tribunalul MUREŞ | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 131/2015.... → |
|---|
