Contestaţie la executare. Decizia nr. 744/2015. Tribunalul MUREŞ

Fără citarea părților

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 12 noiembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, 19 noiembrie 2015.

INSTANȚA

Prin Sentința civilă nr. 757/16.07.2015 a Judecătoriei Reghin a fost admisă contestatia la executare formulată de contestatoarea T. A. în contradictoriu cu intimata .-a dispus anularea executării silite demarată în dosarul execuțional nr. 4/2015 al intimatei și a tuturor actelor de executare întocmite în acest dosar. De asemenea s-a respins cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit prevederilor art. 2 alin.1 din Legea 124/2014 a operat o amnistie în ceea ce privește obligația de restituire, constituind un impediment la executarea silită.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel intimata . apelului si schimbarea în tot a hotărârii în sensul respingerii contestatiei la executare, menționând că sumele ce trebuie restituite nu fac obiectul Legii 124/2014.

Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare la apelul formulat.

Instanța retine următoarele:

Apelanta a considerat că sumele ce fac obiectul executării silite nu intră sub incidența Legii 124/2014 deoarece conform Codului fiscal sumele respective nu sunt impozabile și nu sunt incluse în veniturile salariale, fiind vorba de drepturi de hrană și indemnizație de dispozitiv..

Instanța de apel observă că potrivit dispozițiilor art. 2 alin.1 din Legea nr. 124/2014 s-a aprobat exonerarea personalului ale cărui salarii au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea din sectorul bugetar de la plata sumelor reprezentând venituri de natură salarială care trebuie restituite drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii. Conform prevederilor art. 3, alin. 1 din același act normativ: „La data intrării în vigoare a prezentei legi încetează plata de către personalul prevăzut la art. 1 a sumelor reprezentând venituri de natură salarială pentru care Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control au constatat că au fost acordate cu crearea de prejudicii”.

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor legale menționate anterior, instanța constată, la fel ca prima instanță, că persoana executată este funcționar public, aspect necontestat de părți și care reiese din toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Sumele pentru a căror nerestituire s-a demarat procedura de executare silită au caracter de venituri de natură salarială, sporul de dispozitiv fiind calificat ca venit de natură salarială prin prevederile art. 55 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care îl include în categoria veniturilor din salarii „sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.”

Susținerea apelantei că de fapt ar fi incidente prevederile art.55 alin.4 nu poate fi primită. Astfel în cauză nu contează dacă aceste drepturi se impozitează sau nu ci dacă acestea reprezintă venituri de natură salarială. Or după cum dispune legiuitorul în deschiderea articolului aceste venituri sunt de natură salarială. Dea altfel în același sens s-a pronunțat în mod constant practica judiciară și doctrina de specialitate.

De asemenea, instanța de apel reține că este îndeplinită și cea de a treia condiție prevăzută de lege, respectiv faptul că sumele la a căror restituire a fost obligată contestatoarea prin Decizia de impunere nr. 17/2012 și în baza căreia s-a emis titlul executoriu nr. 862/24.03.2015 au fost constatate ca fiind prejudicii de către Camera de Conturi a județului M. așa cum rezultă din cuprinsul Deciziei nr. 1325/2011, inclusiv din cuprinsul Sentinței nr. 1853/07.05.2014 a Tribunalului M..

Astfel, instanța constată că titlul de creanță în baza căruia s-a emis titlul executoriu nu putea fi anulat de instanța de contencios administrativ pentru că actul administrativ de impunere a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 124/2014, iar anularea putea viza doar verificarea conformității acestui act cu normele legale în vigoare la data emiterii acestuia, iar nu cu norme ce au intrat în vigoare la un moment ulterior, cum este cazul Legii nr. 124/2014.

În consecină față de cele de mai sus se va respinge, apelul formulat de . civile nr. 757/16.07.2015 a Judecătoriei Reghin.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul . în S., ., jud. M. împotriva Sentinței civile nr.757 din 16.07.2015, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi, 19 noiembrie 2015.

Red RI/Teh GO

Predat 14.12.2015/ ex 4

. A. H.