Contestaţie la executare. Decizia nr. 554/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 554/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 554/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 554/2015
Ședința publică de la 06 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător C. M.
Grefier C. M. P.
Pe rol judecarea apelului formulat de contestatorul T. E. (cu domiciliul în Tg. M., ., județul M. având CNP_), împotriva sentinței civile nr. 1719 din data de 14 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria Tîrgu-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul Țirca E., identificat cu C.I. . nr._,, lipsă fiind reprezentantul legal al instituției intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Potrivit art. 482 și 219 Cod procedură civilă instanța procedează la efectuarea verificărilor privind prezența părților și îndeplinirea procedurii de citare cu părțile.
Potrivit art. 131 coroborat cu prev. art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța verificând din oficiu competența stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În baza art. 390 Cod procedură civilă, reprezentantul apelantei arată că nu mai formulează alte cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri în probațiune, în baza prevederilor art. 244 Cod procedură civilă instanța declară terminată faza cercetării procesului și în temeiul art. 392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile în fond și acordă cuvântul apelantului asupra căii de atac exercitată în cauză.
Acesta solicită să se ia în considerare aspectul de hărțuire pe care instanța de fond nu l-a luat în considerare și că pentru aceeași faptă comisă de apelant este de fapt utilizarea căii de acces în propria curte primăria Tg. M. a ales să aplice două sancțiuni prin două instituții diferite, respectiv prin Poliția Municipiului Tg. M. și pe de altă parte Poliția Comunitară în așa fel încât fără știrea sa, una din sancțiuni a fost neavizată, respectiv somația în cazul de față, fiind comunicată ca și somație de executare. Mai arată că prima sancțiune, în urma descinderii sale la Avocatul Poporului a fost soluționată prin anularea respectivului proces verbal.
Potrivit art. 394 Cod procedură civilă închide dezbaterile în fond și reține cauza în pronunțare, urmând ca soluția să fie pusă la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1719 din data de 14 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria Tîrgu-M. în dosarul nr._ constată următoarele:
Prin sentința civilă atacată s-a respins excepția inadmisibilității formulării contestației la executare, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul T. E. și s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut cu privire la excepția inadmisibilității contestației că raportat la criticile aduse de contestator executării silite și actelor de executare atacate, nu se poate susține cu temei inadmisibilitatea formulării contestației la executare cât timp aceasta vizează neajunsuri ale actelor de executare silită iar faptul că contestatorul nu a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție ce constituie titlu executoriu nu îi răpește acestuia posibilitatea de a formula critici împotriva actelor de executare silită, cu atât mai mult cu cât aceste critici nu vizează fondul titlului executoriu astfel că prima instanță a respins excepția inadmisibilității formulării contestației la executare.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut că executarea silită a fost demarată în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție încheiat de Direcția Poliția Locală iar din probele administrate în cauză rezultă că acesta a fost legal comunicat contestatorului, confirmarea de primire fiind semnată de contestator. Se mai reține faptul că contestatorul nu a înțeles să achite amenda contravențională aplicată prin procesul-verbal de contravenție și nici nu l-a atacat astfel că potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cod procedură fiscală coroborat cu art. 141 alin. 2 Cod procedură fiscală, intimatul a demarat procedurile legale în vederea executării silite, somația emisă respectă prevederile legale iar înscrisurile depuse de contestator care se referă la lucrările de modernizare a .-M. nu sunt utile și pertinente în cauză în cauza pendinte putând fi analizate exclusiv actele de executare silită iar nu fondul procesului-verbal de contravenție care nu a fost atacat în termenul prevăzut de lege.
Privitor la suspendarea executării silite, prima instanță a apreciat că pronunțându-se asupra fondului contestației la executare, această solicitare a rămas fără obiect și ca urmare a respins-o.
Împotriva acestei soluții a declarat apel contestatorul Tărca E. solicitând anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea declarației de apel se arată că potrivit art. 22 Cod procedură civilă rolul judecătorului este acela de a stărui pentru aflarea adevărului în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale astfel că înscrisurile de care prima instanță, în mod eronat în opinia apelantului, nu a ținut seama, tind să probeze susținerile sale cu privire la acțiunile de intimidare desfășurate de reprezentanții autorităților locale, aspecte ce trebuiau analizate de prima instanță reprezentând motive de ordine publică aflate într-un raport direct proporțional și de cauzalitate, cu amenda aplicată.
La declarația de apel a fost anexată în copie hotărârea atacată (f. 4).
La solicitarea instanței, apelantul a depus chitanța de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei (f. 16).
La data de 06 august 2015 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și pe cale de consecință menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării s-a făcut un scurt rezumat al cauzei și s-a invocat excepția inadmisibilității contestației împotriva titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție motivat de faptul că procesul-verbal deși comunicat potrivit dispozițiilor legale contestatorului nu a fost atacat de acesta în termenul defipt de lege respectiv cel de 15 zile de la data comunicării către contestator, comunicare ce a intervenit la data de 25.03.2014 potrivit confirmării de primire depuse în copie la dosarul cauzei.
Cu privire la actele de executare, intimatul arată că în cauză procedura de executare silită a fost respectată, actele de executare au fost emise în conformitate cu dispozițiile legale incidente.
La data de 24 august 2015 apelantul a depus răspuns la întâmpinare subliniind faptul că intimatul recunoaște că procesul-verbal care reprezintă titlu executoriu a fost întocmit în lipsa sa și arătând că nu i-a fost comunicat în termenul prevăzut de art. 26 alin. 3 OG 2/2001 fiind astfel incidente dispozițiile art. 14 OG 2/2001, executarea sancțiunii contravenționale fiind prescrisă astfel că în opinia apelantului este întemeiat motivul de contestație constând în necomunicarea procesului-verbal de contravenție.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul declarat de contestatorul T. E. este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
În acest sens, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, nefiind dată cu încălcarea vreunor dispoziții de drept material ori de drept procesual. De asemenea, modul în care instanța de fond a interpretat probele administrate este și el ferit de critici. Constatăm că instanța a făcut deopotrivă o scurtă prezentare a dispozițiilor legale incidente în speță, dar și o corectă aplicare practică a acestora la situația concretă. De asemenea, cercetarea probelor realizată de judecătorie a fost conformă cu datele pe care le-au transmis acestea.
Reținem că în cuprinsul declarației de apel, contestatorul se limitează la a critica înlăturarea de către prima instanță a susținerilor sale privitoare la presiunea și acțiunile de intimidare pe care le reclamă apelantul ca fiind exercitate de către autoritatea locală împotriva sa, aspecte cu privire la care prima instanță a arătat că exced cadrului procesual din cauza pendinte, opinie împărtășită și de tribunal.
Reținem de asemenea faptul că prin declarația de apel nu se invocă alte motive de nelegalitate sau de netemeinicie a hotărârii atacate și apreciem că susținerea apelantului privitoare la rolul instanței în cadrul procesului civil, este denaturată, judecătorul cauzei neavând obligația de a cerceta aspecte ce exced cadrului procesual dedus judecății. Mai mult decât atât, arătăm că în măsura în care apelantul a apreciat că întocmirea procesului-verbal de contravenție reprezintă un demers nelegal, avea posibilitatea de a ataca acest act potrivit dispozițiilor legale, ceea ce însă nu s-a întâmplat.
Cu privire la susținerea apelantului din cuprinsul răspunsului la întâmpinare, reținem că aceasta nu poate fi avută în vedere ca un motiv de apel, nefiind invocată în condițiile prevăzute de art. 470 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă astfel că operează sancțiunea decăderii apelantului de a mai invoca alte motive de apel, potrivit dispozițiilor art. 470 alin. 3 Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, reținem că aspectul privitor la comunicarea procesului-verbal de contravenție a fost suspus analizei instanței de fond, ale cărei considerente ni le însușim, reținând că potrivit confirmării de primire aflate la fila 21 dosar de fond apelantul a primit sub semnătură procesul-verbal ce constituie titlu executoriu în cauza de față, iar semnătura aflată pe această confirmare de primire nu a fost contestată de apelant, care a evitat să facă susțineri privitoare la această dovadă de primire a procesului-verbal a cărui executare o contestă.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, coroborate cu cele arătate de prima instanță de judecată, pe care ni le însușim, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorul T. E., împotriva sentinței civile nr. 1719 din data de 14 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria Tîrgu-M. în dosarul nr._ reținând că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de contestatorul T. E. (cu domiciliul în Tg. M., ., județul M. având CNP_), împotriva sentinței civile nr. 1719 din data de 14 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria Tîrgu-M. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 06 octombrie 2015.
Președinte, M. L. | Judecător, C. M. | |
Grefier, C. M. P. |
Red.M.L./Dact. M.L.
2 ex./04.11.2015
Judecător fond: G. G. C.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 549/2015. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 744/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
