Fond funciar. Decizia nr. 36/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 760/308/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 36/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
Președinte V. S.
Judecător A. A.-B.
Grefier M. T.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant B. B. C., cu CNP_ și cu domiciliul în Sighișoara, .. 106, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1026 din data de 08 august 2014, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ /2012.
Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 ianuarie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 20 ianuarie 2015 și apoi pentru termenul de azi.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.1026/08.08.2014 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea civilă a reclamantului B. B. C. formulată în contradictoriu cu pârâții PREFECTUL JUDEȚULUI M. și M. SIGHIȘOARA.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul a cumpărat prin act de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1029/23.07.2012 de la vânzătorii G. V.-Helmut și soția, dreptul de nudă proprietate asupra construcțiilor situate în Sighișoara, .. 10, ., înscris în CF nr_-C1-U2, nr. top 1980/2/1/II. Terenul aferent acestor construcții nu a făcut obiectul contractului. Același reclamant a cumpărat prin act autentic de vânzare cumpărare nr. 1030/23.07.2012 de la vânzătorii Schaeufele S. Liselotte și R. Ursula M., cotele de câte 1/2 parte, însumând întregul, asupra construcțiilor situate în Sighișoara, .. 10, . CF_-C1-U1, top 1980/2/1/I, fără terenul aferent acestor construcții. Prin încheierea nr._/31.07.2012 a OCPI M. – BCPI Sighișoara reclamantul și-a intabulat dreptul de proprietate prin cumpărare a unei proprietăți de la soții G. V.-Helmut și G. E.-M., iar prin încheierea nr._/30.07.2012 dreptul de proprietate asupra imobilului construcții de la foștii proprietari vânzători Polder Ursula și Schaeufele S. Liselotte. Din cuprinsul actelor de vânzare cumpărare rezultă că vânzătorii G. V.-Helmut și soția au dobândit imobilul construcții . drept de cumpărare în anul 2004 de la S.C. ATT SA Sighișoara.
S-a mai reținut că terenul de 831 mp este evidențiat în CF nr._ Sighișoara top 1980/2/1, fiind intabulat pe numele Statului Român, iar construcțiile vândute de vânzătoarele Schaeufele S. Liselotte și R. Ursula M. au fost dobândite de acestea cu titlu drept moștenire prin hotărâre judecătorească din anul 2009 (sentința civilă nr. 1164/2009). Arată instanța că reclamantul nu este cumpărător al construcțiilor C1 din CF_-C1 Sighișoara, top 1980/2/1 în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru a pretinde că odată cu cumpărarea apartamentelor a dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului aferent.
Cu privire la situația juridică a terenurilor aferente apartamentelor vândute foștilor chiriași, prin formularea inițială a art. 33 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 aprobate prin HG 20/1996 s-a dispus că în atare caz, odată cu cumpărarea apartamentelor se dobândește de către chiriașii cumpărători și dreptul de proprietate asupra terenului de sub construcții, în condițiile art. 35 al.2 (art. 36 al.2) din Legea nr. 18/1991. Potrivit art. 33 din HG 20/1996 privind normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 modificată și completată prin HG nr. 11/1997, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea prevederilor art. 26 al. Final Legea nr. 112/1995.
Arată instanța că odată cu vânzarea în anul 2004 realizată în favoarea numiților G. V.-Helmut și E.-M., în baza Legii nr. 112/1995 nu se cunoștea nefiind depuse înscrisuri, dacă s-a prevăzut prin contractul nr. 1018/2004 că cumpărătorii chiriași au dobândit nu doar construcția . dreptul de proprietate asupra terenului de sub construcții, în aplicarea art. 33 din HG 20/1996 și pentru ce suprafețe de teren ocupate de construcții, mai ales că întreaga suprafață de 831 mp este aferentă a două apartamente, unul cumpărat de la S.C. ATT SA, altul dobândit cu titlu drept de moștenire, și nici unul dintre dobânditorii anteriori nu și-au intabulat dreptul de proprietate asupra terenului decât cel asupra clădirii, rezultând că dreptul de proprietate asupra terenului nu a ajuns în patrimoniul cumpărătorilor Lg. 112/1995, fam. G.. În vânzarea cumpărarea realizată de aceștia în favoarea reclamantului s-a prevăzut expres că terenul ce face obiectul vânzării, iar din înscrierile de CF, terenul este în suprafață de 831 mp în proprietatea Statului Român.
Astfel, instanța a concluzionat că reclamantul a dobândit prin contractele de vânzare cumpărare nr.1029 și 1030/ 2012 numai proprietatea asupra casei de locuit, ., terenul rămânând în proprietatea tabulară a statului român.
S-a apreciat că sub nici o formă acest teren de 841 mp nu poate face obiectul aplicării art.36 al. 2 din Legea nr. 18/1991, cum pretinde reclamantul, deoarece el nu a achiziționat apartamentele în temeiul Legii nr.112/1995, nefiind locuințe deținute cu chirie, iar antecesorii vânzători, foști chiriași G. nu au solicitat atribuirea suprafeței de teren aferente imobilului .. I de la vânzătoarele Schaeufele S. Liselotte și R. Ursula M. a fost dobândit prin moștenire pe cale judecătorească neexistând pentru acest apartament individualizată suprafața aferentă acestuia. Cum primii vânzători, cumpărători chiriași la Legea nr. 112/1995 nu și-au intabulat dreptul de proprietate asupra terenului înstrăinat de stat odată cu vânzarea . apreciat că în primul rând reclamantul ar trebui să determine întinderea exactă a terenului de sub această construcție, care se putea vinde la Legea nr. 112/1995 și apoi cumpărătorii chiriași, după intabularea asupra acestui teren (integral sau o cotă din cei 831 mp.) să-l transmită mai departe cumpărătorului/dobânditorului reclamant pe cale convențională.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul B. B. C. solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Apelantul apreciază ca nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond, pe care o apreciază ca fiind superficial motivată.
Arată apelantul că Instituția P. a atribuit în proprietate terenul aferent construcțiilor dobândite în temeiul Legii nr.112/1995 proprietarilor construcțiilor, atât unor persoane din mun. Sighișoara cât și în comunele limitrofe Albești, N., D., la fel procedându-se și în alte județe.
Arată apelantul că în conformitate cu prevederile art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995 (H.G. nr.20/1996) în situația vânzării către chiriași a apartamentelor, anexelor gospodărești și garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea art.36 din lege. Astfel, chiriașii cumpărători ai locuinței dobândesc în puterea legii și dreptul de proprietate asupra terenului aferent.
Se mai arată, pe de altă parte, că Legea nr.112/1995 nu prevedea o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, pentru atribuirea terenului aferent în proprietate. Prin urmare, apreciază apelantul, în lipsa unor asemenea prevederi în legea specială, se aplică dispozițiile dreptului comun în materia fondului funciar, respectiv dispozițiile art.23 al.2 și art.36 al.2 și al. ultim din Legea nr.18/1991.
În raport de aceste prevederi legale, apelantul apreciază că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției achiziționate în temeiul Legii nr.112/1995 se consideră că s-a transferat în patrimoniul cumpărătorilor reclamanți din chiar momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, prezenta procedură juridică fiind necesară numai pentru a consfinți această situație juridică negată de pârâtul Mun. Sighișoara.
Arată apelantul că în temeiul contractelor de vânzare cumpărare nr.1029/2013 și 1030/2012 prin care reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor, a dobândit și un drept de folosință asupra terenului în litigiu; în acest context apelantul se subrogă în drepturile celor de la care a cumpărat și este îndreptățit la recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor, deoarece acesta nu poate avea mai puține drepturi decât cel de la care a cumpărat.
Se mai arată că în nici o dispoziție a Legii nr.18/1991 nu se prevede că dispozițiile art.36 al.2 și 3 din lege se aplică numai persoanelor care erau proprietari ai construcțiilor la data apariției Legii nr.18/1991.
Atât pârâtul mun. Sighișoara cât și Instituția P. au formulat întâmpinări, înregistrate la dosarul cauzei în data de 31.10.2014, respectiv 10.11.2014.
Prin întâmpinarea formulată, mun. Sighișoara a solicitat respingerea apelului.
Arată intimata că în conformitate cu înscrierile d ecarte funciară, terenul aferent construcției C1 formată din cele două apartamente menționate, teren în suprafață de 831 mp este proprietatea tabulară a Statului Român.
Arată în continuare că în speță n sunt incidente prevederile Legii nr.112/1995 deoarece reclamantul a dobândit nuda proprietate asupra celor două apartamente de la persoane fizice, contractele încheiate de reclamant neintrând sub incidența Legii nr.112/1995.
Având în vedere situația juridică a imobilului, precum și prevederile art.36 din Legea nr.18/1991, în mod just nu se putea da curs cererii reclamantului înregistrată sub nr.2243/31.01.2014, acesta nefiind îndreptățit la atribuirea terenului aferent construcțiilor, fără ca prin acest refuz, care nu este nejustificat, să se vatăme un drept sau un interes legitim.
Apreciază că în această situație de fapt și de drept, contrar celor susținute de apelant, dispozițiile art.36 al.2 din Legea nr.18/1991 reprezintă un beneficiu constitutiv de drept real în patrimoniul proprietarilor construcției de la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 care au formulat cerere cu acest obiect, dreptul de proprietate asupra terenului aflat în folosința proprietarului construcției luând naștere, în aceste condiții, în baza ordinului prefectului, la propunerea primăriei, făcută pe baza verificării juridice a terenului și nu de drept, ope legis.
Prin întâmpinarea formulată de Instituția P. jud. M. se solicită respingerea apelului declarat.
Arată intimata că în contextul prevederilor art.36 al.2 și 6 din Legea nr.18/1991 pentru a se emite ordin al prefectului pentru atribuirea terenului în proprietate este necesară parcurgerea și respectarea prevederilor legale în materie, respectiv: depunerea cererii la Primăria mun. Sighișoara, însoțită de documente justificative (copie act identitate, extras de carte funciară, act de dobândire a imobilului, decizia de atribuire a terenului în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, plan de situație vizat de mun. Sighișoara, dovada că terenul nu a format/nu formează obiect al reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea altor persoane; dovada că terenul nu formează obiect al unui litigiu.
În raport de prevederile art.7 al.1 din Legea nr.165/2013 intimata consideră că procedurile indicate nu pot avea loc decât după finalizarea procedurilor de inventariere prevăzute de respectivul act normativ.
În acest context, raportat la prevederile indicate, consideră că la această dată solicitarea apelantului apare ca prematură, în condițiile în care procedura inventarierii terenurilor nu a fost finalizată la nivelul mun. Sighișoara.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de apelant, apreciază intimata că acestea nu pot fi acordate în condițiile în care în sarcina sa nu se poate reține existența vreunei culpe.
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl apreciază ca fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.36 al.2 din Legea nr.18/1991 „terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție”.
Potrivit al.6 „atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2) - (5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor”.
Potrivit art. 37 din H.G..nr.20/1996 „în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege”.
Din economia dispozițiilor legale anterior enunțate se desprinde concluzia că intenția legiuitorului în privința terenurilor aferente construcțiilor preluate de Stat ( atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art.30 din Legea nr. 58/1974**, terenurile aferente imobilelor cumpărate de chiriași în temeiul Legii nr.112/1995) a fost aceea de a atribui aceste terenuri, cu titlu gratuit, proprietarilor actuali ai construcțiilor edificate pe aceste terenuri.
Deși intimatul mun. Sighișoara neagă faptul că imobilele construcții în litigiu ar fi făcut obiectul Legii nr.112/1995, prin adresa nr.2243/XI/04.02.2014 acesta comunică apelantului faptul că nu poate da curs cererii acestuia de atribuire a terenului în temeiul art.36 din Legea nr.18/1991 și îi recomandă să revină cu o nouă adresă prin care să solicite preluarea contractelor de închiriere de la foștii chiriași ai terenului cu care mun. Sighișoara a avut încheiate contracte de închiriere.
În acest context este evident că imobilele construcții au format inițial obiectul Legii nr.112/1995, fiind dobândite în proprietate de reclamant ulterior, de la foștii chiriași deveniți proprietari în temeiul acestei legi sau de la moștenitorii acestora.
În acest context, este evident că autorii reclamantului, de la care acesta a dobândit cele două imobile au avut calitatea de foști chiriași ai Statului, dobândind imobilele în proprietate în baza Legii nr.112/1995.
Potrivit art. 37 din H.G..nr.20/1996 „în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege”.
În situația terenurile având același regim (terenuri aflate în proprietate de stat aferente construcțiilor preluate anterior de Stat și care au făcut obiectul Legii nr.112/1995) dreptul de folosință al chiriașilor asupra terenurilor se exercita în baza contractelor de închiriere, contracte la care mun. Sighișoara face trimitere în cuprinsul adresei la care am făcut anterior referire.
Potrivit art.36 al.2 din Legea nr.18/1991 terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
În situația terenurile având același regim (terenuri aflate în proprietate de stat aferente construcțiilor preluate anterior de Stat și care au făcut obiectul Legii nr.112/1995) dreptul de folosință al chiriașilor asupra terenurilor se realiza se exercita în baza contractelor de închiriere, contracte la care mun. Sighișoara face trimitere în cuprinsul adresei la care am făcut anterior referire.
Chiar dacă foștii chiriași, deveniți proprietari, care au transmis reclamantului dreptul de proprietate asupra construcțiilor nu au solicitat atribuirea în proprietate a terenului aferent construcțiilor, așa încât, aparent, art.37 din H.G. nr.20/1996 nu ar fi aplicabil în speță, reclamantul neavând calitatea de fost chiriaș, apreciem că în speța pendinte devin incidente prevederile art.36 al.2 din Legea nr.18/1991, deoarece construcțiile au fost cumpărate de aceștia de la Stat, așa încât, terenurile aferente trec de drept, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietate acestora.
În privința sintagmei „proprietari actuali ai locuințelor”, apreciam că interpretarea dată de pârâte în sensul că legea se referă la proprietarii locuințelor la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 este una greșită.
Apreciem că aceasta sintagmă are în vedere calitatea de proprietar al imobilului la data formulării cererii de trecere în proprietate a terenurilor deoarece legiuitorul a urmărit sa confere vocația atribuirii in proprietate a terenurilor aferente construcțiilor, începând din momentul intrării in vigoare a legii, pentru viitor, acelor proprietari ai locuințelor care înțeleg sa invoce beneficiul legii, solicitând atribuirea terenului în temeiul art.36 din Legea nr.18/1991.
Ulterior intrării in vigoare a legii, in ipoteza unor înstrăinări succesive a locuinței, ultimul proprietar al construcției – titular al dreptului de folosință a terenului aferent, este îndreptățit sa solicite atribuirea terenului.
Referitor la apărările formulate de intimatul Instituția P. jud. M., referitor la prematuritatea cererii prin raportare la prevederile art.7 al.1 din Legea nr.165/2013, excepția invocată apare ca neîntemeiată, deoarece în situația în care Ordinele prefectului au ca obiect atribuirea unor terenuri aferente casei de locuit aferente caselor de locuit, deci terenuri neagricole, prevederile legale invocate nu sunt incidente, astfel încât activitatea de emitere a acestor ordine nu este suspendată.
În raport de prevederile legale anterior enunțate tribunalul apreciază că în condițiile în care imobilul în litigiu a făcut obiectul Legii nr.112/1995, construcțiile au fost dobândite de autorii reclamantului de la Stat, iar reclamantul este proprietarul actual al construcțiilor acesta este îndreptățit la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent, cu titlu gratuit, astfel încât refuzul autorităților administrative de a proceda la efectuarea formalităților necesare atribuirii terenului în proprietatea reclamantului nu este justificat.
În contextul celor anterior expuse, apreciem că soluția primei instanțe este una greșită, rezultat al greșitei interpretări a prevederilor legale incidente în speță, motiv pentru care apelul declarat urmează a fi admis.
Pe cale de consecință, hotărârea primei instanțe urmează a fi schimbată în întregime, în temeiul prevederilor art.480 al.2 Cod de procedură civilă urmând a admite acțiunea civilă formulată de reclamantul B. B. C. în contradictoriu cu parații M. Sighișoara și Instituția P. M..
În condițiile art.453 al.1 Cod de procedură civilă, intimații vor fi obligați să plătească reclamantului cheltuielile de judecată avansate de acesta în primă instanță, în cuantum de 1.000 de lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul B. B. C., cu CNP_ și cu domiciliul în Sighișoara, .. 106, jud. M., împotriva Sentinței civile nr.1026/08.08.2014 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._ .
Schimbă în tot hotărârea atacată și pe cale de consecință admite acțiunea civilă formulată de reclamantul B. B. C. în contradictoriu cu parații M. Sighișoara, cu sediul în Sighișoara, ., jud.M. și Instituția P. M., cu sediul în Tg-M., Piața Victoriei, nr.1, jud.M..
Obligă paratul M. Sighișoara să întocmească documentația și să formuleze propunere de atribuire în proprietatea reclamantului a suprafeței de 831 mp de teren înscris în CF_ Sighișoara, top 1980/2/1; obligă Prefectul jud. M. să emită ordinul de atribuire în proprietate a terenului.
Obligă parații să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în primă instanță de 1.000 de lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2015.
Președinte, V. S. | Judecător, A. A.-B. | |
Grefier, M. T. |
Red./Thred:A.A.B./23.04.2015
Listat M.T./5 ex./24.04.2015
Jud.fond:G. B.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 104/2015. Tribunalul MUREŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 34/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
