Fond funciar. Decizia nr. 498/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 498/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 498/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 498/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător M. L.
Grefier C. M. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de Regia Națională a Pădurilor –ROMSILVA, prin Direcția Silvică M., cu sediul în Tg. M., .. 6, județul M., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., cu sediul în Tg. M., .. 1, județul M. împotriva Sentinței civile nr. 1071 din 9 septembrie 2014 și a Încheierii de ședință din data de 4 septembrie 2014 pronunțate de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 3 septembrie 2015, dată la care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei pentru data de 10.09.2015, 17.09.2015, respectiv 24.09.2015, încheierile amintite făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1071/09.09.2014 a Judecătoriei Sighișoara s-a dispus respingerea cererii de revizuire precizată a revizuentei C. JUDEȚEANĂ DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR M. în contradictoriu cu intimații C. K. ISZAP SOVATA, C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPA TERENURILOR SOVATA, R.N.P.- DIRECȚIA SILVICĂ M., împotriva ..2001 pronunțată de către Judecătoria Sighișoara în dosarul nr. 512/2001. A fost obligată revizuenta la 4600 lei cheltuieli de judecată către intimatul C. K. – ISZAP Sovata.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 46L/17.07.2000 din data de 17.07.2000, C. Județeană M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., printre altele, a validat propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate și pentru C. K. –Iszap pentru pozițiile 128-266, 268, pe suprafața totală de 190,577 ha, acestea fiind cuprinse în anexa 54( f. 4-5 din Dosar 512/2001).
De către C. K.-Iszap s-a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 46L/17.07.2000 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., aceasta fiind înregistrată la data de 8 februarie 2001 la Judecătoria Sighișoara, sub nr. de Dos. 512/2001.
Prin contestația formulată s-a învederat că s-a validat pentru C. K.- Iszap Sovata o suprafață de numai 190, 577 ha în loc de 512 ha, cu motivarea că, în conformitate cu evidența cadastrală din anul 1937, composesoratul a deținut următoarele suprafețe: nr. top 7344-101, 98 ha pădure +179 jugăre și 5 stânjeni pătrați pășune; nr. top 7347-196, 76 ha pădure; nr. top 7369-27,55 ha pădure; nr. top 4814-186,33 ha pădure; nr. top 2339-13 jugăre și 660 stânjeni pătrați pășune; nr. top 2448- 1050 stânjeni pătrați pășune; nr. top 2497- 25 jugăre și 400 stânjeni pătrați pășune; nr. top 2342/1 -500 stânjeni pătrați pășune; nr. top 2456-17 jugăre și 1500 stânjeni pătrați pășune.
S-a menționat în acțiune că, pentru dovedirea acesteia se depun: copia evidenței cadastrale din 1937, extrase CF și hărți topografice cu privire la amplasament, acestea regăsindu-se atașate acțiunii și constituind f. 6-16 din Dosar nr. 512/2001.
De asemenea, la f. 20-31 s-au depus actele constitutive ale composesoratului petent iar, la f. 36-67, copii fidele după cărțile funciare.
La data de 30 mai 2001 s-a formulat precizare de acțiune, învederându-se că în baza actelor doveditoare și a cercetărilor efectuate a rezultat că patrimoniul composesoratului K.- Iszap este format din 632,17 ha pădure, 33,66 ha pășune și 1 casă și că suprafețele indicate în cuprinsul acestei precizări fac obiectul acțiunii (f. 93 din dosar).
Prin Încheierea pronunțată la termenul de judecată în ședință publică din data de 11.04.2001, în cauza cu nr. de Dos. 512/2001 al Judecătoriei Sighișoara a fost desemnat expertul topometru Ț. I. de pe lista de experți cu această specialitate, obiectivele expertizei constând din identificarea terenurilor de natură pădure care a aparținut Composesoratului K.- Iszap Sovata.
Din cuprinsul expertizei topometrice rezultă că aceasta a fost întocmită pe baza înscrisurilor din Dos. nr. 512/2001, hărților existente la Romsilva și a hărților de CF, rezultând o suprafață totală a terenului prezentat în anexele la expertiză, de 686,76 ha (f. 95-104 din dosar).
Acest raport de expertiză a fost comunicat părților, respectiv atât composesorului petent, cât și comisiei județene intimate conform celor consemnate în încheierea de ședință din data de 6.06.2001 și dovezii de comunicare (f. 105,106 din dosarul 512/2001).
Referitor la acest raport de expertiză topometrică nu s-au formulat obiecțiuni.
La data de 26.06.2001 s-a pronunțat . același Dos. nr. 512/2001 al Judecătoriei Sighișoara, prin care s-a admis acțiunea Composesoratului K.-Iszap în contradictoriu cu intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., s-a modificat Hot. Nr. 46/L/17.07.2000 a Comisiei județene intimate, aceeași cu revizuienta din prezenta cauză, și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al Composesoratului K.-Iszap Sovata pentru suprafața totală de 686,76 ha teren, în loc de 190,577 ha, conform schițelor și planurilor de situație întocmite în cadrul expertizei parte integrantă a hotărârii pronunțate, fiind obligată comisia județeană intimată și la emiterea titlului de proprietate pentru aceeași suprafață de 686,76 ha teren, în temeiul Legii 1/2000.
Pentru a se pronunța această hotărâre judecătorească, s-a reținut în considerentele sentinței menționate, că prin . mai 2000 a Judecătoriei Sighișoara rămasă definitivă, s-a autorizat funcționarea Composesoratului K. Iszap Sovata ca formă asociativă de administrare și exploatare a terenurilor forestiere și s-a dispus înregistrarea ca persoană juridică a acestuia.
S-a mai reținut că, ulterior, prin Hotărârea nr. 46/L/17.07.2000 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., s-a validat o suprafață de 190,577 ha teren în favoarea composesoratului care însă a contestat Hot. nr. 46 L/2000 cu motivarea că suprafața de teren este mai mare decât cea acordată.
Ca urmare, s-a reținut că în Dos. nr. 512/2001 al Judecătoriei Sighișoara s-a dispus și efectuat o expertiză topografică de identificare și determinare a suprafețelor ce aparțin composesoratului în corelare cu evidențele de CF, rezultând că, potrivit planurilor de amplasament și delimitare a imobilelor, întocmite în cadrul expertizei, suprafața totală a terenurilor care aparțin composesoratului este de 686,76 ha pădure, suprafață ce rezultă din hărțile CF, evidențele Romsilva, măsurătorile reale și planurile de situație și delimitare.
Prin DC nr. 148/3.03.2003 pronunțată în Dos. nr._/2002 al Tribunalului M. s-a respins ca tardiv formulat apelul declarat de intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., împotriva ..06.2001 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în Dosar nr. 512/2001.
Curtea de Apel Tg. M., prin Decizia nr. 1180/21.10.2003, a respins ca nefondat recursul Prefecturii Județului M. – C. pentru aplicarea Legii 18/1991, împotriva DC nr. 148/3.03.2002 a Tribunalului M..
Prin Ordonanța din data de 16.05.2011 emisă în Dos. Nr. 876/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara s-a dispus, printre altele, în temeiul prev. art. 228 al. 1, art. 10 lit. g C. pr. penală, neînceperea urmăririi penale față de numitul Ț. I. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în temeiul prev. art. 249 C. pr. penală, art. 11 pct. 1 lit. b și art. 10 lit. d C. pr. penală, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Bokor G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C.p., în temeiul art. 38 C. pr. penală disjungerea cauzei în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 și 5 C. penal, comisă de H. F. și în temeiul art. 42, art. 45, art. 27 pct. 1 lit. a C. pr. penală, art. 209 alin. 4 și art. 30 C pr. penală, art. 215 alin. 5 și art. 146 C. pr. penală, declinarea competenței de efectuare a cercetărilor privind cauza disjunsă în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul M., dispunându-se prin aceeași Ordonanță, în temeiul art. 38 C. pr. penală și disjungerea cauzei referitor la infracțiunile de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pr. penală și înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 C.p., comise în legătură cu întocmirea și validarea anexei nr. 54 – tabelul nominal, de către comisia locală de fond funciar Sovata în ședința din 01.07.2005.
Pentru a se emite această Ordonanță s-a reținut că la data de 23.03.2010 a fost începută urmărirea penală în Dos. nr. 876/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara față de Bokor G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pr. pen. și față de H. Mihaly, Domokos A., Terebesi I., Baczoni Z., H. I., F. Jozsef, S. Elek pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 al. 1 C.p., în sarcina învinuitului Bokor G., reținându-se că în cursul lunii iunie 2005 a întocmit în fals anexa 54 cuprinzând tabelul nominal cu membrii Composesoratului K.-Iszap Sovata prin evidențierea numelui și prenumelui persoanelor solicitante, membrii ai composesoratului și a suprafețelor de teren forestier ale acestora, după care a folosit acest act pe care l-a depus la comisia locală de fond funciar Sovata pentru a fi utilizat la punerea în posesie a terenului în cauză, iar în sarcina învinuiților H. Mihaly, Domokos A., Terebesi I., Baczoni Z., H. I., F. Jozsef, S. Elek s-a reținut că în calitate de membrii ai comisiei locale de fond funciar Sovata, la 1 iulie 2005, au aprobat Anexa 54 privind membrii Composesoratului K.-Iszap Sovata și suprafețele de teren ale acestora, fără a verifica dacă datele trecute în această anexă corespund cu evidențele oficiale cu privire la dreptul persoanelor trecute în anexe de a beneficia de suprafețele de teren în cauză, propunând ulterior Comisiei județene, validarea acestei anexe și punerea în posesie a persoanelor respective pe terenurile în cauză.
S-a mai reținut că dosarul nr. 876/P/2009 a avut la bază o sesizare trimisă de către DNA – Serviciul Teritorial Tg. M., prin care au fost reclamate mai multe fapte, printre care și infracțiuni de corupție, că la data de 07.05.2009, DNA – Serviciul Teritorial Tg. M. s-a pronunțat asupra faptelor ce intrau în competența acestui organ de urmărire penală, iar pentru celelalte fapte reclamate cauza a fost trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara, în concret fiind reclamată săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, mărturie mincinoasă și fals intelectual.
S-a reținut că H. F., în calitate de președinte al Composesoratului K.-Iszap Sovata, deși cunoștea că acest composesorat nu este proprietar de pădure, ci doar o asociere de proprietari cu cote individuale bine determinate și că nu mai avea dreptul să primească alte suprafețe de pădure, a deschis o acțiune în instanță și, folosindu-se de expertiza care conținea date ireale, a indus în eroare instanța civilă, obținând ilegal 494,26 ha pădure.
De asemenea, s-a reținut că există indicii de săvârșire a infracțiunii de mărturie mincinoasă comisă de către expertul Ț. I. care în expertiza efectuată în Dos. nr. 512/2000 al Judecătoriei Sighișoara, nu a răspuns asupra obiectivului esențial al expertizei, inducând în eroare instanța de judecată. Sub aspectul acestei infracțiuni s-a reținut că expertiza a fost întocmită anterior ..01.2001 prin care dosarul nr. 512/2000 a fost soluționat, astfel că termenul de prescripție care, conform art. 260 al. 1, 4 C.p., art. 122 al. 1 lit. d C.p., este de 5 ani, s-a împlinit cel târziu la 26.01.2006, din acest motiv dispunându-se neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. g C. pr. penală.
În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., s-a reținut că învinuitul Bokor G., în cursul lunii iunie 2005 a întocmit în fals anexa 54 cuprinzând tabelul nominal cu membrii Composesoratului K.-Iszop Sovata prin evidențierea numelui și prenumelui persoanelor solicitante, membrii ai composesoratului și a suprafețelor de teren ale acestora, după care a fost folosit acest act, depunându-l la comisia locală de fond funciar Sovata, care l-a utilizat la punerea în posesie a terenului în cauză. S-a constatat că înscrisul este unul sub semnătură privată, că, pentru existența infracțiunii, se cere ca înscrisul să fie falsificat printr-unul din modurile arătate la art. 288 C. pen., respectiv prin contrafacerea scrierii sau subscrierii, constatându-se că în cauză nu este întrunită această condiție, că inserarea unor date neconforme cu realitatea într-un înscris sub semnătură privată cu ocazia întocmirii acestuia nu constituie infracțiune, falsul intelectual putând fi comis doar în cazul înscrisurilor oficiale. S-a mai reținut că, în cauză, „falsitatea” înscrisului – tabel nominal, ar rezulta din inserarea în cadrul acestuia a unor date nereale privind suprafețele de teren ale membrilor composesori, dar că acest element material nu se încadrează în clemențele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 C.p., putând fi considerat, eventual, o modalitate de săvârșire a infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 2 C.p., dacă elementele constitutive ale acestei din urmă infracțiuni sunt întrunite. Din aceste considerente s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Bokor G. pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen.
P. procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara, prin Ordonanța nr. 17.08.2011 emisă în Dos. nr. 209/II/2/2011 a respins plângerea petentei R. Romsilva – Direcția Silvică M. împotriva soluției pronunțate în Dos. Nr. 876/P/2009, cu motivarea că, dacă pentru unele fapte s-a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale, în cauză nu mai pot fi efectuate cercetări, astfel că plângerea petentei a fost considerată sub acest aspect inadmisibilă, iar în legătură cu aspectele referitoare la latura civilă s-a arătat că petenta are posibilitatea să se constituie parte civilă în dosarul disjuns pentru care se efectuează cercetări pentru infracțiunile de neglijență în serviciu și înșelăciune.
Judecătoria Sighișoara, prin SP nr. 52/27.03.2012, pronunțată în Dos. nr._, în baza art. 278 indice 1 alin. 8 lit. a C. pr. penală a respins plângerea formulată de petenta Regia Națională a Pădurilor – Romsilva – Direcția Silvică M., în contradictoriu cu intimații Ț. I., Bokor G., H. I., H. F., S. Janos, N. Erno, H. A., Terebesi I., Baczoni F. Jozsef, S. Elek și C. K. Iszap Sovata împotriva Ordonanței din 16.05.2011 dată de către P. de pe lângă Judecătoria Sighișoara în dosarul nr. 876/P/2009, menținută prin Ordonanța din 17.08.2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara emisă în Dos. nr. 209/II/2/2011 și a menținut ordonanța atacată.
Considerentele pe care s-a întemeiat hotărârea judecătorească menționată în cele ce preced, au constat din următoarele:
S-a constatat că în mod legal și temeinic s-a constatat împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunii de mărturie mincinoasă pentru care s-a reținut că termenul de prescripție este de 5 ani, iar data săvârșirii infracțiunii este 5.06.2001, aceasta fiind data depunerii raportului de expertiză topometrică, iar în cazul infracțiunii de fals intelectual, s-a reținut ca dată a săvârșirii infracțiunii 17.07.2000, aceasta reprezentând data întocmirii Hot. 46/2000 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., iar în raport de aceasta termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de fals intelectual, prev. și ped. de art. 289 C.p., calculat conform art. 122 alin. 1 lit. d C.p., de asemenea s-a împlinit.
S-a mai reținut în considerentele SP 52/27.03.2012 a Judecătoriei Sighișoara că și soluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului Bokor G. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este legală și temeinică deoarece această infracțiune presupune falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea înscrisului în orice mod, condiție care s-a constatat că nu era îndeplinită în cauză, reținându-se sub același aspect că, din modul de redactare al textelor art. 288-290 C.p. rezultă că legiuitorul a înțeles să incrimineze fapta de a consemna o situație nereală doar în cazul înscrisurilor oficiale și în condițiile art. 289 C.p., nu și în cazul înscrisurilor sub semnătură privată, ori, înscrisul în litigiu, anexa 54 cuprinzând tabelul nominal cu membrii Composesoratului K. Iszap Sovata este înscris sub semnătură privată.
S-a mai constatat că plângerea este inadmisibilă referitor la partea care privea soluția de disjungere a cauzei pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 5 C.p., de a cărei comitere a fost acuzat H. F. și de declinare a competenței de a efectua cercetări în cauză în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul M., ca și în privința infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C.p. și înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 C.p. și de restituire organelor de cercetare ale poliției judiciare în vederea completării urmăririi penale, fiind invocate dispozițiile art. 278 ind. 1 C. p.p. în conformitate cu care aceste dispoziții vizează doar temeinicia soluțiilor de netrimitere în judecată, ca și Decizia LVII(57) a ÎCCJ din 24.09.2007, în conformitate cu care, plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278 ind. 1 al. 1 Cp.p., este inadmisibilă.
S-a mai constatat și că petenta a formulat plângere în contradictoriu cu C. K.-Iszap Sovata în condițiile în care Ordonanța atacată nu privea și pe acesta, astfel că și în această privință plângerea s-a constatat că este inadmisibilă.
În legătură cu prezenta cauză se mai reține de către instanță că, în dosarul penal nr. 972/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara, s-a dat la 28.06.2011 de către procuror, rezoluție prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de H. I. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C.p., în baza art. 228 al. 6 C.p.p., art. 10 lit. g C.p.p., constatându-se că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Pentru a se emite această Rezoluție s-a reținut că Dos. 972/P/2011 s-a format în urma disjungerii din dosarul penal nr. 580/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M., și că, fapta prev. de art. 291 C.p. constă în aceea că făptuitorul H. I., în calitate de președinte al Composesoratului K.-Iszap Sovata, a formulat plângere împotriva Hot. 46/2000 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., formându-se Dos. nr. 512/2001 al Judecătoriei Sighișoara finalizat cu ..2001 prin care s-a modificat hotărârea atacată și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Composesoratului K.-Iszap Sovata pentru suprafața de 686,76 ha teren, în loc de 190,577 ha, conform schițelor și planurilor întocmite în cadrul expertizei topometrice efectuate în dosar fiind obligată comisia județeană și la eliberarea titlului de proprietate pentru aceeași suprafață, iar, în cadrul acestui proces civil, H. I. a depus acte, înscrisuri, ca și probe în susținerea acțiunii, care ar fi avut caracter ilicit. S-a reținut că această faptă ar fi putut fi săvârșită cel mai târziu la data de 26.06.2001, data pronunțării . data de 30.03.2003 când a fost pronunțată DC 148 de către Tribunalul M., acestea fiind ultimele date la care s-au efectuat acte de folosire a expertizei considerate ca falsă.
Plângerea formulată de către petenta R.-Romsilva-Direcția Silvică M. împotriva Rezoluției din 28.06.2011 din Dos 972/P/2011 s-a respins prin Ordonanța din 23.08.2011 dată de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara în Dos. Nr. 217/II/2011 cu motivarea că soluția procurorului de caz este legală și temeinică, punerea în mișcare a acțiunii penale față de numitul H. I., pentru comiterea infracțiunii de uz de fals fiind împiedicată urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, iar restul solicitărilor petentei din plângere s-a constatat că au format obiectul și al plângerii din dosarele 876/2011 și 209/II/2/2011, care au fost soluționate.
Prin SP nr. 8/11.02.2012 pronunțată în Dos._ al Judecătoriei Sighișoara s-a respins plângerea petentei Direcția Silvică M. împotriva soluției date în Dos. 217/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara, soluția fiind definitivă.
Se constată că revizuienta și-a întemeiat prezenta cerere de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 4, 5 C. pr. civilă rap. la dispozițiile art. 326 alin. 3 C. pr. civilă.
Potrivit art. 322 C. pr. civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, conform pct. 4, dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiunea privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății…, iar, conform pct. 5, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de către partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților…
Acestea se constată că sunt în drept motivele pe care s-a întemeiat cererea de revizuire supusă judecății în prezenta cauză.
Prina instanță a constatat mai întâi că excepțiile tardivității cererii de revizuire și inadmisibilității acesteia, invocate de către intimatele C. K. Iszap au fost puse în mod procedural în discuție, părțile având posibilitatea să-și expună argumentele juridice cu privire la acestea, după cum s-a prezentat in extenso în cele ce preced, iar, la termenul de judecată în ședința publică din data de 12.06.2014 reprezentanta convențională a intimatul a precizat în mod expres că acestea nu se mai susțin, iar referitor la excepția tardivității precizării de acțiune din 24.06.2014 formulată de revizuientă, excepție invocată de asemenea de către reprezentanta intimatului composesorat după cum s-a consemnat în cuprinsul încheierii pronunțate în ședința publică din data de 4.09.2014, instanța s-a pronunțat motivat, prin urmare aceste considerente este inutil să fie reluate.
De altfel, excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire nu s-a constatat că este necesar să fie ridicate din oficiu, iar reprezentanta composesoratului intimat a formulat sub acest aspect argumentație în forma unor apărări de fond, la același termen de judecată în ședința publică din data de 4 septembrie 2014.
Este de menționat că prin aceeași încheiere s-a respins cererea intimatei Direcția Silvică M., apreciată ca și cerere de probațiune, de cercetare pe cale incidentală a falsurilor, conform procedurii prevăzute de art. 178 și următoarele C. pr. civilă, avându-se în vedere calitatea sa de intimată în cauză și lipsa vreunei acțiuni având ca obiect procedura prevăzută de art. 184 C. pr. civilă, astfel că s-a apreciat că nu se justifică de către această parte calitatea procesuală și interesul în privința formulării unei asemenea solicitări și cu atât mai puțin utilitatea acestei cereri de probațiune, dată fiind calitatea în proces și poziția sa procesuală, neputând să se substituie revizuientei, întrucât au calități procesuale total opuse și interese procesuale contrare corespunzătoare acestor calități.
O altă chestiune care trebuie tranșată inechivoc în prezenta cauză este cea a legii aplicabile, fiind vorba, în raport de prevederile art. 513 al. 1 NCPC, de dispozițiile procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată, în consecință, în cauză sunt aplicabile disp. art. 322 pct. 4,5 din VCPC, în conținutul avut anterior modificării intervenite prin Legea nr. 219/2005 referitor la pct. 4 al art. 322 VCPC, conform și dispozițiilor de principiu ale art. 725 al.3 VCPC, în conformitate cu care hotărârile pronunțate înainte de . legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.
În reglementarea anterioară modificării menționate, deci cea prevăzută de art. 322 pct. 4 C. pr. civilă modificat prin OUG 138/2000 se prevede că revizuirea se poate cere dacă un judecător, martor sau expert care au luat parte la judecată a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății. În cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate, prevăzându-se ca la judecarea cererii să fie citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii.
În conformitate cu cerințele art. 129 VCPC judecătorul a pus în discuție aceste chestiuni la termenul de judecată în ședința publică din data de 4 septembrie 2015, fără ca revizuienta să procedeze la modificarea cadrului procesual în acest sens sau a temeiului de drept.
Deși obligată să manifeste rol activ în proces, aducând la cunoștința părților drepturile și obligațiile procesuale și punând în discuție orice împrejurări de fapt ori de drept, instanța trebuie să își mențină poziția echidistantă față de părțile împricinate, fiind necesar să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecății și neputând să modifice ea înseși cadrul procesual întrucât principiul disponibilității procesuale este la dispoziția și în puterea părții reclamante.
În prezenta cauză nu s-a formulat cererea de revizuire, date fiind motivele de revizuire invocate și în contradictoriu cu cei cu privire la care s-a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, fals și uz de fals, respectiv expertul Ț. I., H. F., președintele Composesoratului K. Iszap și Bokor G..
S-a constatat de către prima instanță, în urma cercetării pe cale incidentală a falsurilor invocate și chiar trecându-se peste impedimentul absolut al intervenirii prescripției răspunderii penale și care s-ar opune oricărei alte cercetări în sensul menționat, că susținerile revizuientei nu au fost întemeiate, din următoarele considerente:
În cuprinsul Ordonanței din 16.05.2011 emisă de către P. de pe lângă Judecătoria Sighișoara în Dosar nr. 876/P/2009, s-a reținut că există indicii de săvârșire a infracțiunii de mărturie mincinoasă comisă de către expertul Ț. I. care, în expertiza efectuată în Dos. nr. 512 /2000 al Judecătoriei Sighișoara nu a răspuns asupra obiectului esențial al expertizei topometrice pe care a efectuat-o inducând în eroare instanța de judecată.
Într-adevăr, după aprecierile procurorului ar fi putut exista eventuale indicii, însă este de remarcat mai întâi că nu s-a arătat nici măcar care era acel obiectiv esențial al expertizei, nefiind particularizată și clarificată în concret conduita contrară legii a acestuia.
Din studiul pieselor Dos. 512/2000 s-a constatat de către prima instanță că nici părțile din acea cauză și nici instanța din oficiu nu au avut vreo obiecție sau nelămurire legate de modul de întocmire și concluziile acesteia, deși au fost înștiințate procedural la realizarea acesteia, iar raportul de expertiză incriminat le-a fost comunicat, revizuientei conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare din data de 11.06.2001, la sediul său(fila 106 din dosarul menționat).
Mai mult, din cuprinsul acestui raport de expertiză a rezultat că expertul a ținut seama la întocmirea acestuia de piesele Dos. nr. 512/2001, de hărțile existente la Romsilva și de hărțile existente la CF, împrejurări confirmate și prin considerentele ..06.2001 a Judecătoriei Sighișoara, pronunțate în Dos. Nr. 512/2001, reținându-se că expertiza topografică de identificare și determinare a suprafețelor intimatului composesorat s-a efectuat în corelare cu evidențele de CF.
Mai mult, expertiza cuprinde planuri de amplasament și delimitare detaliate constituind anexele 1,2,3 și 4, corelate fiecare cu anexele 1/a, 2/a, 3/a și 4/a cuprinzând coordonatele punctelor măsurate, iar acestea nu au fost contestate de către părți și nici contrazise prin concluziile vreunei alte expertize topometrice.
Aceeași stare de fapt s-a constatat că rezultă și în privința falsurilor invocate a fi fost comise de către Bokor G., care a fost acuzat că ar fi întocmit în fals Anexa 54 cuprinzând tabelul nominal cu membrii Composesoratului K. Iszap Sovata, prin evidențierea numelui și prenumelui persoanelor solicitante, membrii ai composesoratului și a suprafețelor de teren forestier ale acestora, după care a folosit acest act pe care l-a depus la comisia locală de fond funciar Sovata pentru a fi utilizat la punerea în posesie a terenurilor în cauză, reținându-se că această anexă a fost întocmită în luna iunie 2005, deci mult după pronunțarea sentinței atacate cu revizuire și baza unor evidențe preexistente cu membrii composesori și suprafețele de teren cuvenite acestora.
În dosarul penal nr. 972/P/2011 a fost cercetat și H. I., președinte al Composesoratului K. Iszap pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C.p., constând din aceea că în calitatea menționată a formulat plângere împotriva Hot. 46/L/2000 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., a depus diverse acte și înscrisuri în cadrul procesului civil,ca și probe, care ar fi avut caracter ilegal.
În cuprinsul Rezoluției din 28.06.2011 emise în Dos. 972/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara sunt menționate modurile de comitere a acestei infracțiuni în mod generic, fără să rezulte vreo modalitate concretă a conduitei nelegale a acestuia, fără să fie descrise și analizate înscrisurile și probele presupuse nelegale.
Atât aceste Rezoluții și Ordonanțe emise în Dos. Nr. 876/P/2009 și nr. 972/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara, cât și Sentința Civilă nr. 1964/26.06.2001 pronunțată de către Judecătoria Sighișoara în Dos. nr. 512/2001 au fost supuse controlului în căile de atac fiind pronunțate SP nr. 52/27.03.2012 în Dos. Nr._ al Judecătoriei Sighișoara, SP nr. 8/11.01.2012 în Dos nr._ al Judecătoriei Sighișoara, Decizia Civilă nr. 148/3 martie 2003 a Tribunalului M. în Dos. Nr._/2002 și Decizia nr. 1180/R/21 octombrie 2003 de către Curtea de Apel Tg. M.-secția civilă în Dos. nr. 994/C/2003, fără ca actele atacate să fie modificate sau anulate în căile de atac.
Mai mult, TP nr._/27.07.2005 emis de către comisia județeană revizuientă ptr. suprafața de 494,26 ha ca diferență până la suprafața de 686,76 ha teren în favoarea Composesoratului K.-Iszap, este în ființă, cu toate că nu a putut avea la bază decât același raport de expertiză și înscrisuri „false”.
În concluzie, nu se poate reține existența motivului de revizuire prev. de art. 322 pct. 4 C. pr. civilă, deoarece instanța, doar în baza unor informații, fără ca acestea să fie clar determinate și temeinic probate, nu-și poate forma nicidecum convingerea în sensul celor solicitate prin cererea de revizuire.
Simplul fapt că revizuienta și chiar și intimata Direcția Silvică nu acceptă statuările instanțelor și susțin existența mărturiei mincinoase, a falsului și uzului de fals nu constituie o probă în sensul că expertiza topometrică conține date eronate sau că restul înscrisurilor enumerate în cererea de revizuire emise de către membri ai intimaților C. K. Iszap și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Sovata cuprind date nereale și corespunzătoare realității.
După o analizare atentă a înscrisurilor din dosarele atașate, instanța de fond a constatat că nu a fost dovedită nici existența motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5, întrucât, conform acestui caz de revizuire expres reglementat, înscrisurile doveditoare pe baza cărora se cere revizuirea sau cel puțin unul din acestea trebuie să fi fost „descoperit” după darea hotărârii, aceasta însemnând că exista la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere dar până la acel moment a fost reținut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfățișat dintr-un motiv mai presus de voința părților.
Ori, în speță nu se poate pune această chestiune pentru că expertiza topometrică i-a fost comunicată revizuientei care a fost parte în Dos. nr. 512/2000 al Judecătoriei Sighișoara, iar anexa 54 i-a fost prezentată în vederea eliberării titlului de proprietate cu privire la terenurile ce au constituit obiectul ..2001.
Pe de altă parte, în calitate de entitate cu activitate administrativ jurisdicțională, conform prevederilor art. 52 din L. 18/1991, oricând ar fi putut cere relații cu privire la situația juridică a terenurilor.
Instanța de fond a efectuat cercetarea pe fond a cererii de revizuire întrucât nu s-a putut reține inadmisibilitatea acesteia, fiindcă s-ar fi afecta dreptul părților de liber acces la justiție și la un proces echitabil.
Simpla evocare de către părți cu interese contrare în cauză, cum sunt revizuienta și intimata Direcția Silvică, a practicii judiciare singulare a unei instanțe din România, în lipsa cunoașterii temeinice a datelor speței respective, nu poate conduce, în sine la admiterea unei cereri de revizuire întrucât în sistemul de drept românesc precedentul judiciar nu constituie ut singuli izvor de drept, iar în această situație nu se poate pune problema unificării practicii judiciare, cât timp, dimpotrivă soluțiile instanțelor au fost predominant în sens contrar, întrucât la analizarea îndeplinirii condițiilor pentru admiterea unei căi extraordinare de atac trebuie avute în vedere și celelalte principii de drept.
Chiar dacă s-ar putea aprecia că expertul topometru ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă iar celelalte persoane a celei de fals și ar rezulta că concluziile raportului de expertiză și anexa 54 nu ar fi conforme cu evidența de CF, aceste aspecte nu pot constitui un motiv justificat de redeschidere a unei proceduri judiciare soluționate irevocabil, după cum s-a statuat de către CEDO în cauza S. P. c/a României, întrucât ar conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, câtă vreme, deși cunoscut din timp, motivul nu a fost ridicat în recurs, neputând fi permisă rejudecarea numai pentru că ar exista doar puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni. D. erorile de fapt care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securității raporturilor juridice și de dreptul părților la un proces echitabil pe motiv că nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac(cauza Pchenitchny c/a Rusiei). Revizuirea nu poate constitui o modalitate deghizată de facilitare a redeschiderii unui proces soluționat definitiv,atunci când părțile aveau posibilitatea reală să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză în timpul procesului, cum este cazul în speță și după cum s-a prezentat în cele ce preced, astfel că, o eventuală eroare a expertului sub aspectul identificării și delimitării terenurilor ar fi putut fi îndreptată în căile ordinare de atac(cauza Sergey P. c/a Rusiei).
Pentru considerentele în fapt și în drept care preced, prima instanță constatând că cererea de revizuire nu a fost întemeiată, a respins-o, iar revizuienta căzută în pretenții a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimatul C. K. Iszap care le-a solicitat și probat cu înscrisuri până la concurența sumei de 4600 lei, sub acest aspect fiind aplicabile dispozițiile art. 326 al. 1 coroborate cu art. 274 C. pr. civilă.
Împotriva acestei hotărâri și a încheierii pronunțate în același dosar la data de 04.09.2014 au declarat apel intimata Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică M. și revizuenta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M..
În apelul declarat de intimata Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică M. s-a solicitat schimbarea în tot a sentinței și a încheierii atacate, admiterea în integralitate ca admisibilă a cererii de revizuire, modificarea în tot a sentinței civ. nr. 1964/26 iunie 2001 pronunțată de către Judecătoria Sighișoara, să se constate pe cale incidentală că la baza pronunțării sentinței civile nr. 1964/26 iunie 2001 stau acte ilicite și infracționale, ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de mărturie mincinoasă și de fals, care au avut drept consecință inducerea în eroare a instanței și obținerea fără drept de intimatul C. K.-Iszap a suprafeței de 496,19 ha teren cu vegetație forestieră, să se respingă plângerea intimatului împotriva Hotărârii nr.46/L/2000 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., să se mențină această hotărâre ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-au reiterat considerentele primei instanțe și s-a arătat referitor la motivarea primei instanțe că revizuenta nu a extins cadrul procesual și împotriva persoanelor cercetate de DNA – Serviciul Teritorial Tg.M. că potrivit practicii judiciare și doctrinei în căile extraordinare de atac instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate numai în raport de persoanele care au avut calitatea de parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea, că instanța trebuia să manifeste rol activ și să constate pe cale incidentală săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă, fals și uz de fals de către expertul Ț. I., H. I., președinte al Composesoratului K.-Iszap Sovata și Bokor G., că instanța a făcut această verificare în mod superficial, bazându-se pe preluarea unor stări de fapt și soluții din dosarul nr.512/2000 și din dosarele în care Direcția Silvică M. a promovat căile de atac împotriva soluțiilor parchetului, că simpla administrare a înscrisurilor constând în ordonanțele parchetului care rețin indiciile săvârșirii acestor infracțiuni face admisibilă cererea de revizuire fundamentată pe dispozițiile art. 322 pct.4 din C.pr.civ., că prima instanță era datoare în virtutea rolului activ și aflării adevărului să facă noi cercetări în cauză, pentru a lămuri existența săvârșirii infracțiunilor și consecința produsă de acestea, cu raportare la art.322 pct.4 din C.pr.civ., s-a mai invocat faptul că prima instanță a reținut neîntemeiat că nu a fost dovedită nici existența motivului de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 din C.pr.civ., fără a lua în considerare că înscrisurile pe care s-a fundamentat cererea de revizuire au fost comunicate revizuentei după darea hotărârii instanței de fond, că deși prima instanță a arătat că nu se pot reține existența motivelor de revizuire prevăzute de art.322 pct.4 și 5 din C.pr.civ., pe de altă parte reține că a efectuat cercetarea pe fond a cererii de revizuire întrucât nu se poate reține inadmisibilitatea acesteia fiindcă s-ar afecta dreptul părților de liber acces la justiție și la un proces echitabil, apelanta apreciind că în raport de această concluzie a instanței și de maniera în care pretinde că a efectuat cercetarea pe fond sunt încălcate dispozițiile art.326 al.3 din C.pr.civ. deoarece în baza acestor prevederi instanța era datoare să verifice doar admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire printr-o hotărâre interlocutorie și în cazul admisibilității în principiu să stabilească termen pentru judecarea fondului cauzei, instanța de fond a trecut peste aceste dispoziții procedurale imperative și arată că a efectuat cercetarea pe fond a cererii de revizuire, cercetare asupra căreia se pronunță prin aceeași hotărâre, că în situația de față trebuia să se pună în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, analizând dacă înscrisul exista la data pronunțării hotărârii, dacă imposibilitatea prezentării acestuia s-a datorat părții adverse sau unui motiv mai presus de voința părții și să pronunțe o încheiere interlocutorie, după care părțile să pună concluzii pe fondul cauzei, analizându-se dacă înscrisul este doveditor prin el însuși, dacă înscrisul este determinant și putea să determine pronunțarea unei alte soluții dacă ar fi fost prezentat instanței în primul ciclu procesual, că din încheierea din data de 04.09.2014 nu reiese că s-ar fi pus în vedere părților ca dezbaterile să se limiteze la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, astfel că prima instanță a procedat nelegal, cu încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, că instanța trebuia să marcheze cu claritate momentul declarării ca admisibilă a cererii de revizuire și să procedeze la rejudecarea efectivă a cauzei, la același termen sau la un termen ulterior, dând posibilitatea părților să-și exprime punctul de vedere asupra influenței înscrisului considerat ca determinant asupra cauzei, s-a mai arătat că instanța de fond a înlăturat practica judiciară invocată de apelantă și invocă practica CEDO, de asemenea s-a mai arătat că apelanta nu are nici un fel de interese contrare față de cele ale revizuentei, și-a definit poziția procesuală în scris arătând că susține poziția revizuentei și a cerut admiterea cererii de revizuire, în privința încheierii din data de 04.09.2014 s-a solicitat schimbarea în tot a acesteia deoarece s-au respins cererile apelantei pe o greșită reținere și anume că au doar calitatea de intimat și interese diametral potrivnice revizuentei, când de fapt cererile lor sunt în interesul revizuentei și al unei legale aplicări a normelor procedurale.
În drept au fost invocate prevederile art.282 și următoarele din C.pr.civ. și au fost reiterate dispozițiile art. 322 pct.4 teza a II-a și pct.5 teza a II-a precum și art.326 al.3 din C.pr.civ.
În apelul declarat de revizuenta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. s-a solicitat schimbarea în tot a sentinței și a încheierii atacate, admiterea în integralitate ca admisibilă a cererii de revizuire, modificarea în tot a sentinței civ. nr. 1964/26 iunie 2001 pronunțată de către Judecătoria Sighișoara, să se constate pe cale incidentală că la baza pronunțării sentinței civile nr. 1964/26 iunie 2001 stau acte ilicite și infracționale, ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de mărturie mincinoasă și de fals, care au avut drept consecință inducerea în eroare a instanței și obținerea fără drept de intimatul C. K.-Iszap a suprafeței de 496,19 ha teren cu vegetație forestieră, să se respingă plângerea intimatului împotriva Hotărârii nr.46/L/2000 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., să se mențină această hotărâre ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-au reiterat argumentele prezentate în apelul declarat de intimata Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică M., s-a precizat că înscrisurile noi pe care și-a întemeiat cererea de revizuire sunt Ordonanța din 16 mai 2011 emisă de către P. de pe lângă Judecătoria Sighișoara în dosarul penal nr. 876/P/2009, Rezoluția din 28 iunie 2011 din dosarul nr. 972/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara, Ordonanța din 23.08.2011 emisă în dosarul penal nr. 217/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara privind săvârșirea de fapte penale de către numiții Ț. I. – expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, H. I., H. F., Bokor G., s-a expus conținutul acestora precum și al Ordonanței din 17.08.2011 din dosarul nr. 209/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara, de asemenea s-a arătat că, cheltuielile de judecată la care au fost obligați sunt nepotrivit de mari și în mod nejustificat acordate, s-au invocat prevederile art.274 al.1 din C.pr.civ. și faptul că legiuitorul prin folosirea conjuncției ori a dorit ca onorariile avocaților să fie stabilite fie în funcție de valoarea pricinii, fie în funcție de munca îndeplinită de avocat și nu prin însumarea celor două caracteristici.
În drept s-au invocat prevederile art.282, 294, 295, 296 și următoarele din C.pr.civ.
Apelanta intimată Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică M. a depus întâmpinare față de apelul declarat de revizuenta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., solicitând admiterea acestuia, în motivare fiind reiterată motivația din apelul declarat de revizuentă.
Intimatul C. K.-Iszap Sovata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor declarate, cu obligarea apelantei C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la apelul formulat de Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică M. s-a solicitat respingerea ca inadmisibil deoarece nu are calitatea de a exercita vreo cale de atac, fiind intimată în dosarul ce face obiectul prezentei cauze.
În motivare s-a arătat că au fost formulate două petite noi față de cele formulate în primă instanță, așa cum au fost modificate prin notele de ședință depuse tardiv la 04.09.2014, cele două petite noi fiind de respingere a plângerii intimatului împotriva Hotărârii nr.46/L/2000 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. și să se mențină această hotărâre ca legală și temeinică, invocându-se inadmisibilitatea acestora prin prisma art.294 al.1 din C.pr.civ., s-a arătat că apelanta nu a formulat cereri în probațiune în baza cărora să se constate pe cale incidentală că expertiza efectuată de expertul Ț. I. este falsă, s-a arătat că raportul de expertiză a avut un singur obiectiv la care expertul a răspuns, astfel că s-a întrebat care ar fi obiectivul pretins de apelantă ca rămas fără răspuns, s-a arătat că față de Bokor G. s-a pronunțat o soluție de scoatere de sub urmărire penală pe motiv că lipsește latura obiectivă a infracțiunii, art.10 lit.d din C.pr.pen., plângerea împotriva soluției parchetului fiind respinsă prin hotărâre judecătorească, reținându-se în mod corect de prima instanță în privința falsității Anexei 54 că aceasta a fost întocmită în iulie 2005, cu mult după pronunțarea sentinței atacate, s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile art.322 pct. 5 din C.pr.civ. pentru că înscrisurile invocate de revizuentă nu existau la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, s-a arătat că prima instanță a procedat legal pronunțându-se asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire întemeiate pe art.322 pct. 5 din C.pr.civ. atunci când a constatat că înscrisurile de care înțelege să se folosească revizuenta sunt ulterioare sentinței atacate.
Deliberând prioritar asupra excepției tardivității declarării apelului de către apelanta revizuentă C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor M., tribunalul constată că se impune respingerea acesteia având în vedere că sentința civilă nr. 1071/09.09.2014 a Judecătoriei Sighișoara a fost comunicată acestei apelante la data de 24.02.2015(f.204 dosar primă instanță) iar apelul a fost expediat prin poștă la data de 11.03.2015, așa cum rezultă din ștampila oficiului poștal Tg.M. de pe plicul aflat la f.18 dosar apel. Prin urmare a fost respectat termenul legal prevăzut de art.284 al.1 din C.pr.civ.
Examinând apelurile declarat prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 295-296 C.pr.civ tribunalul le constată nefondate, astfel cum se va arăta în continuare.
Nu pot fi acceptate susținerile apelantelor referitoare la motivarea primei instanțe că revizuenta nu a extins cadrul procesual și împotriva persoanelor cercetate de DNA – Serviciul Teritorial Tg.M., că potrivit practicii judiciare și doctrinei în căile extraordinare de atac instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate numai în raport de persoanele care au avut calitatea de parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea.
Potrivit art.322 pct. 4 din C.pr.civ., în forma în vigoare în perioada pronunțării și devenirii irevocabile a hotărârii atacate cu revizuire, „4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății. În cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;”
Sunt de altfel surprinzătoare susținerile apelantelor că nu ar trebui citat la judecarea cererii și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii deoarece în căile extraordinare de atac instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate numai în raport de persoanele care au avut calitatea de parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea, în condițiile în care chiar revizuenta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. a extins la judecarea cererii de revizuire cadrul procesual, în mod nelegal, formulând cererea de revizuire și în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică M., deși aceasta nu fusese parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire.
Se rețin neîntemeiate și criticile formulate de apelante că instanța trebuia să manifeste rol activ și să constate pe cale incidentală săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă, fals și uz de fals de către expertul Ț. I., H. I., președinte al Composesoratului K.-Iszap Sovata și Bokor G., instanța făcând această verificare în mod superficial deși era datoare în virtutea rolului activ și aflării adevărului să facă noi cercetări în cauză, pentru a lămuri existența săvârșirii infracțiunilor și consecința produsă de acestea.
Prima instanță a reținut întemeiat că în cuprinsul Ordonanței din 16.05.2011 emisă de către P. de pe lângă Judecătoria Sighișoara în Dosar nr. 876/P/2009, s-a reținut că există indicii de săvârșire a infracțiunii de mărturie mincinoasă comisă de către expertul Ț. I. care, în expertiza efectuată în Dos. nr. 512 /2000 al Judecătoriei Sighișoara nu a răspuns asupra obiectului esențial al expertizei topometrice pe care a efectuat-o inducând în eroare instanța de judecată, fără a se arăta nici măcar care era acel obiectiv esențial al expertizei, nefiind particularizată și clarificată în concret conduita contrară legii a expertului. Din studiul dosarului nr. 512/2000 în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere s-a constatat că nici părțile din acea cauză și nici instanța din oficiu nu au avut vreo obiecție sau nelămurire legate de modul de întocmire și concluziile acesteia, deși au fost înștiințate procedural la realizarea acesteia, iar raportul de expertiză incriminat a fost comunicat revizuentei, că din cuprinsul acestui raport de expertiză rezultă că expertul a ținut seama la întocmirea acestuia de piesele dosarului nr. 512/2001, de hărțile existente la Romsilva și de hărțile existente la CF, împrejurări confirmate și prin considerentele sentinței nr. 1964/26.06.2001 a Judecătoriei Sighișoara, pronunțate în dosarul amintit, reținându-se că expertiza topografică de identificare și determinare a suprafețelor intimatului composesorat s-a efectuat în corelare cu evidențele de CF. De asemenea s-a reținut întemeiat că expertiza cuprinde planuri de amplasament și delimitare detaliate constituind anexele 1, 2, 3 și 4, corelate fiecare cu anexele 1/a, 2/a, 3/a și 4/a cuprinzând coordonatele punctelor măsurate, iar acestea nu au fost contestate de către părți și nici contrazise prin concluziile vreunei alte expertize topometrice.
Prima instanță a observat întemeiat în privința falsurilor invocate a fi fost comise de către Bokor G., care a fost acuzat că ar fi întocmit în fals Anexa 54 cuprinzând tabelul nominal cu membrii Composesoratului K. Iszap Sovata, că această anexă a fost întocmită în luna iunie 2005, deci mult după pronunțarea sentinței atacate cu revizuire(2001) și după ce aceasta a devenit irevocabilă(2003). Ori art.322 pct. 4 din C.pr.civ. se referă la cazul în care hotărârea a cărei revizuire se cere s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății și nu la înscrisuri întocmite ulterior pronunțării hotărârii atacate cu revizuire, fiind evident pentru oricine mai puțin apelantele din cauză că acelea nu au influențat soluționarea hotărârii atacate cu revizuire.
S-a reținut de asemenea întemeiat cu privire la H. I., președinte al Composesoratului K. Iszap, care a fost cercetat și el în dosarul penal nr. 972/P/2011 pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C.p., constând din aceea că în calitatea menționată a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 46/L/2000 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., a depus diverse acte și înscrisuri în cadrul procesului civil, ca probe, care ar fi avut caracter ilegal, că în cuprinsul Rezoluției din 28.06.2011 emise în dosarul nr. 972/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara sunt menționate modurile de comitere a acestei infracțiuni în mod generic, fără să rezulte vreo modalitate concretă a conduitei nelegale a acestuia și fără să fie descrise și analizate înscrisurile și probele presupuse nelegale.
Se mai reține de către tribunal și că o presupusă infracțiune de uz de fals săvârșită de reprezentantul reclamantei din dosarul nr. 512/2000 în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere nici nu poate constitui motiv de revizuire în sensul art. 322 pct. 4 din C.pr.civ., chiar dacă susținerile revizuentei ar fi fost reale. Textul legal menționat se referă la un judecător, martor sau expert – „dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină”- și nu la reprezentantul vreunei părți.
Nu se poate aprecia, așa cum consideră apelantele, că prima instanță ar fi cercetat în mod superficial săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă, fals și uz de fals de către expertul Ț. I., H. I., președinte al Composesoratului K.-Iszap Sovata și Bokor G., tribunalul reținând că prima instanță a analizat temeinic materialul probator administrat în cauză, revizuenta neformulând alte cereri în probațiune în dovedirea susținerilor sale, deși a cerut constatarea pe cale incidentală a săvârșirii acestor infracțiuni.
Tribunalul mai reține, pe lângă cele arătate de prima instanță, că în privința presupusei infracțiuni de mărturie mincinoasă de a cărei comitere este acuzat expertul Ț. I., nici nu se mai putea pune problema vreunei constatări pe cale incidentală de către instanța de revizuire a săvârșirii acesteia, cererea de revizuire fiind formulată tardiv în privința acesteia.
Potrivit art.324 al.1 pct.3 din C.pr.civ. „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti:
...
3. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea instanței penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul. În lipsa unei astfel de hotărâri termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora;”
Ori în cauză termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunii de mărturie mincinoasă de care este acuzat expertul s-a împlinit cel mai târziu la data de 26.01.2006- ordonanța din data de 16.05.2011 emisă în dosarul nr. 876/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara(f.9 verso), menținută prin sentința penală nr. nr. 52/27.03.2012, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ -pe când cererea de revizuire a fost formulată la data de 13.01.2014, după mai mult de 4 ani de la împlinirea termenului de formulare a cererii de revizuire pe acest motiv.
Aceeași situație se regăsește și în privința presupusei infracțiuni de uz de fals de a cărei săvârșire este acuzat H. I., președinte al Composesoratului K.-Iszap Sovata, cererea de revizuire fiind formulată cu mult după expirarea termenului legal prevăzut de art.324 al.1 pct.3 din C.pr.civ., termenul de prescripție a răspunderii penale fiind împlinit cel mai târziu la 03.03.2008(f.13 dosar primă instanță).
Tribunalul mai reține și că prima instanță a procedat legal atunci când a respins prin încheierea de la termenul din 4 septembrie 2014 cererea formulată de intimata Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică M., de constatare pe cale incidentală a existenței infracțiunii săvârșite de către expertul Ț. I., calificată ca fiind cerere de probațiune, având în vedere că intimata nu justifică calitatea pentru formularea acestei cereri, neformulând cerere de revizuire în cauză. Așa cum am mai arătat intimata Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică M. nici nu putea formula o cerere de revizuire în cauză, în condițiile în care nu a fost parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire.
Se constată că sunt de asemenea nefondate și criticile apelantelor că au fost încălcate dispozițiile art.326 al.3 din C.pr.civ. deoarece în baza acestor prevederi instanța era datoare să verifice doar admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire printr-o hotărâre interlocutorie și în cazul admisibilității în principiu să stabilească termen pentru judecarea fondului cauzei, instanța de fond a trecut peste aceste dispoziții procedurale imperative și arată că a efectuat cercetarea pe fond a cererii de revizuire, cercetare asupra căreia se pronunță prin aceeași hotărâre. S-a invocat de către apelante că în situația de față trebuia să se pună în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, analizând dacă înscrisul exista la data pronunțării hotărârii, dacă imposibilitatea prezentării acestuia s-a datorat părții adverse sau unui motiv mai presus de voința părții și să pronunțe o încheiere interlocutorie, după care părțile să pună concluzii pe fondul cauzei, analizându-se dacă înscrisul este doveditor prin el însuși, dacă înscrisul este determinant și putea să determine pronunțarea unei alte soluții dacă ar fi fost prezentat instanței în primul ciclu procesual, că din încheierea din data de 04.09.2014 nu reiese că s-ar fi pus în vedere părților ca dezbaterile să se limiteze la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, astfel că prima instanță a procedat nelegal, cu încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, că instanța trebuia să marcheze cu claritate momentul declarării ca admisibilă a cererii de revizuire și să procedeze la rejudecarea efectivă a cauzei, la același termen sau la un termen ulterior, dând posibilitatea părților să-și exprime punctul de vedere asupra influenței înscrisului considerat ca determinant asupra cauzei.
În primul rând tribunalul reține că dispozițiile legale invocate de apelante și nici celelalte dispoziții procesual civile aplicabile revizuirii nu prevăd obligația instanței de a pronunța două hotărâri, una de admitere în principiu și una finală.
De altfel tribunalul constată că prima instanță nici nu a considerat admisibilă în principiu cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct. 5 din C.pr.civ., reținând întemeiat că nu a fost dovedită nici existența acestui motiv de revizuire, întrucât, conform acestui caz de revizuire expres reglementat, înscrisurile doveditoare pe baza cărora se cere revizuirea sau cel puțin unul din acestea trebuie să fi fost „descoperit” după darea hotărârii, aceasta însemnând că exista la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere dar până la acel moment a fost reținut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfățișat dintr-un motiv mai presus de voința părților.
Faptul invocat de apelante că înscrisurile pe care s-a fundamentat cererea de revizuire au fost comunicate revizuentei după darea hotărârii instanței de fond, nu poate fi reținut de instanța de apel că ar face admisibilă revizuirea pe acest temei.
Din textul art.322 pct. 5 din C.pr.civ. - „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;”- rezultă foarte clar că pentru existența acestui caz de revizuire înscrisul doveditor nou invocat trebuie să fi existat la data judecării cauzei în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere însă a fost reținut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfățișat dintr-un motiv mai presus de voința părților.
Ori înscrisurile invocate expres de revizuenta apelantă în motivarea apelului- Ordonanța din 16 mai 2011 emisă de către P. de pe lângă Judecătoria Sighișoara în dosarul penal nr. 876/P/2009, Rezoluția din 28 iunie 2011 din dosarul nr. 972/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara, Ordonanța din 23.08.2011 emisă în dosarul penal nr. 217/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara, Ordonanța din 17.08.2011 din dosarul nr. 209/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara-sunt toate emise după soluționarea irevocabilă a cauzei în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Se rețin de asemenea neîntemeiate criticile formulate de revizuenta apelantă că, cheltuielile de judecată la care au fost obligați sunt nepotrivit de mari și în mod nejustificat acordate, în raport de prevederile art.274 al.1 din C.pr.civ.
În cauză revizuenta apelantă a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimatul C. K. Iszap reținându-se că intimatul le-a solicitat și probat cu înscrisuri până la concurența sumei de 4600 lei.
Aceste cheltuieli de judecată acordate intimatului nu sunt nepotrivit de mari, ținându-se cont de valoarea pricinii, revizuenta solicitând modificarea în tot a sentinței prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al intimatului C. K. Iszap Sovata pentru suprafața totală de 686,76 ha teren, revizuenta fiind obligată și la emiterea titlului de proprietate pentru această suprafață. De asemenea se constată că în raport de actele procesuale îndeplinite de avocatul intimatului și de apărările formulate de acesta pe tot parcursul judecății în primă instanță nu se poate reține nici că acestea ar fi nepotrivit de mari față de munca îndeplinită de avocat. Prin urmare dispozițiile art.274 al.3 din C.pr.civ. nu sunt aplicabile.
Față de cele reținute anterior urmează ca în baza art. 296 din C.pr.civ. să se respingă ca neîntemeiate apelurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității declarării apelului de către apelanta revizuentă C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor M..
Respinge ca neîntemeiate apelurile declarate de R. Romsilva (cu sediul în Tg. M., .. 6, județul M.) și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor M. (cu sediul în Tg. M., .. 1, județul M.) împotriva sentinței civile nr. 1071 din data de 09 septembrie 2014 și a încheierii pronunțate la data de 04 septembrie 2014 de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 septembrie 2015.
Președinte, C. M. | Judecător, M. L. | |
Grefier, C. M. P. |
C.P. 25 Septembrie 2015
Redactat/tehnoredactat/C.M./09.02.2016
Listat C.M.P./09.02.2016/6 exemplare
Judecator fond L. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 19/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 615/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
